381 matches
-
să o pună cu oțet, să o făcăluiască și să o pună la umflătură, să stea 24 de ceasuri. Pentru durere de picioare, la glezne sau la genunchi: urzică moartă sau foi de pătrunjel zdrobit și cu untdelemn să se oblojească. Pentru umflătură de boașe (testicule). Să pună bob să se Înmoaie, să-l curețe de coajă, să-l piseze și să-l amestece cu oțet tare de vin și să-l pună la boașe, că-i trece. Pentru umflături la
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de coajă, să-l piseze și să-l amestece cu oțet tare de vin și să-l pună la boașe, că-i trece. Pentru umflături la om sau la femeie : iarba lui Tatin (tătăneasă) să o Încălzească și să se oblojească cu ea, că trebuie să se dezumfle, sau de va fi coaptă, să spargă. Pentru albeață la ochi: burete de soc să usuce bine, să-l piseze și să-l cearnă de 9 ori și să-l sufle În ochi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
drojdie, că măcar să fie boașele (testiculele) slobozite (căzute), se ridică șii trece. Pentru plescovițe la picioare: se ia bob de mazăre și făină de mei și camfor, se pisează bine și se Înfirbântă bine Într-o tigaie și să se oblojească cu ele, că-i va trece. Pentru arsură la inimă : să mănânce piper, să pună la mâini sau picioare mălai cu vin, ca să iasă focul. Alta: să pună aluat cu pâine și oțet tare și muștar. Pentru opreală (contra constipației
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
varză acră, cartofi pisați amestecați cu oțet, cu lostoparniță zdrobită sau se unge fruntea cu oțet În care s-a plămădit flori de trandafir. Se toarnă pe cap zeamă de zburătoare fiartă. Degerătură: fierbi ramuri de măceș și cu zeamă oblojești degerăturile. Legi degerăturile cu frunze de varză murată. Gălbinare: se pune la buric legătură de lostoparniță pisată. Se unge trupul bolnavului cu floare de lumânărică pisată. Gâlci: te speli În gât cu rachiu amestecat cu untdelemn. Pui ca legătură la
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de grâu. Pe deasupra se unge cu grăsime de porc. Limbrici: să bei oțet mult pe nemâncate. Iei limbricăriță plămădită cu miere. Bei zeamă de usturoi fiert. Mâncărime (urticarie): când te mănâncă trupul fără nici o pricină, ori o parte a trupului, oblojește-te cu zeamă de ștevie fiartă. Dureri de măsele: se fierbe sămânță de măselariță și se aburește (se inhalează) aburii. Pui pe măsele clei de plop sau tutun la măselele găunoase. Când se umflă gura din pricina măselelor, pui la falcă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
s-a stors zeamă de lămâie. Iei o creangă de măceș, o cioplești În 4 muchii, o Înfirbânți În foc, te uzi pe negi și apoi apeși cu măceșul pe dânșii. Făcând asta de 3 ori, negii pier. Obrinteală: te oblojești cu boz. Ochi: se picură În ochi apă de viță de vie, de la tăiatul din primăvară. Pecingine: te freci pe pecingine cu căței de usturoi. Pete pe față: te speli cu zeamă de lămâie amestecată cu apă sau cu zeamă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
se pare definitiv ideea unității românești.) Unirea la români pare să fie astăzi - formulez cu tristețe această opinie - doar un simplu exercițiu de memorie, un test retrospectiv. Când prezentul este așa cum este, adică lamentabil, trecutul „glorios” este chemat să ne oblojească existența. „Faptele strămoșilor” sunt un paravan sub care ascundem (mai curând avem iluzia că ascundem) traseul nostru laș și mediocru. Rememorarea aceasta solemnă e un refugiu în timp care amână întâlnirea cu noi înșine... Și totuși, este astăzi unirea românilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
criză cu adevărat periculoase pentru destinul ei, capacitatea puterii de a trișa și corupe este halucinantă. De pildă: decorează cu multă larghețe, oferă premii și titluri bizare, fără discernământ. Descoperă sau inventează câte o tradiție la flacăra căreia să-și oblojească rănile și să invoce forța descântecului. O asemenea „tradiție” descoperită grabnic în statul suveran și independent Moldova este cum a încercat să formuleze într-o emisiune TV tovarășul Adrian Petrovici Usatâi, palatalizând și abreviind bolșevicește) și vizita calendaristică de Crăciun
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la fel și pentru aceleași motive. Îl sărbătoresc mai ales cei pe care el i-a detestat: răii și famenii, panglicarii în ale țării, cei cu evlavie de vulpe, fonfii și flecarii. Îl sărbătorim toți, cu un zel idolatru, ne oblojim mizeriile lângă templul lui și îi stricăm liniștea cu festivitățile noastre dulcege. Nu ne mai este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința unui 15 ianuarie tăcut, rece, purificator”. Iată două citate
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
astăzi timp pentru fine analize de morală a faptelor; ceea ce contează este lungimea și intensitatea discursurilor. Cum înghesuiala pe scena politică este mare, se practică, cu destul succes - pentru un spor de eficiență și credibilitate - specializarea pe domenii. Adică, unii oblojesc cu iscusință memoria rătăcită a nostalgicilor, alții - visul tot mai diluat al unioniștilor. Există un copyright asupra discursului pentru patrioții consecvenți și altul pentru patrioții conjuncturali. Dar cine mai poate interveni în textul frumosului poem electoral cu sigla hulubașului, a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
parodie a miraculosului medieval dacă aplicăm o comparație cu episodul asemănător, petrecut între Roland și Olivier, din La chanson de Roland. Astfel, după ce Panurge "a spălat capul și gâtul mortului cu vin alb din cel mai bun și l-a oblojit cu praf de bălegariță", "a făcut de jur-împrejurul gâtului cincisprezece împunsături de ac, ca să se prindă capul, apoi l-a uns cu o alifie, pe care el o numea sculativă"269. Și motivul trezirii miraculoase la viață este parodiat prin enumerarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de joacă Nichita care locuiau în prima casă pe dreapta, după pod. Aceștia, la căldura unei plite încinse și a jarului din vatră scos special, l-au dezbrăcat până la piele și i-au uscat hainele. Într-un cuvânt, l-au oblojit cum se cuvine ca pe propriul lor copil, încât, la câteva ore după eveniment, lua masa de seară în familie, alături de frații și surorile lui, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. A doua zi, părinții și-au făcut cruce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vorbea de rău satul Dănești, domnul profesor se înfuria și spunea: ,, Nimeni n-are dreptul să hulească acest sat unde m-am născut. Este un sat istoric de oameni răzeși.“ Apoi, noaptea până târziu cânta doine la fluier, ca și cum ar obloji rănile satului nostru iubit... Dar cel mai mult îmi plăcea de acel muzeu de care eram fascinată. Intram cu pioșenie ca într-o biserică. Zgomotul uliței dispărea și parcă mă cufundam într-altă lume... Doamna învățătoare Eugenia Buraga ne primea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care nu o mai practică să reia legătura cu iudaismul pur și simplu. Izbăvirea fiind atinsă prin nașterea Israelului, înțelegem de ce acesta a rezumat și întruchipat foarte repede, de unul singur, speranța de care aveau nevoie evreii pentru a-și obloji rănile tragicei experiențe. Mereu într-un echilibru fragil, fluctuând în funcție de războaiele dintre israelieni și țările arabe și evoluțiile conflictului israeliano-palestinian, această speranță nu a reușit totuși să potolească definitiv perpetua neliniște în care trăiesc evreii, acel "triumfalism al suferinței" care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în secole, voia să-și găsească alinarea. Oblojindu-și plăgile supurânde, nu a încetat niciodată să spere și mai ales să viseze. Colapsul părea să se instaleze în organismul Europei, după fiecare incursiune a barbarilor. Pulsul și respirația își încetineau ritmul, iar împietrirea se răspândea cu iuțeală, cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
1980). Despre Cioran ar trebui să se scrie un capitol care să se numească simplu La medic. De precizat, însă, din start că nu Cioran este bolnavul (poate el, întrucâtva, închipuit), el este medicul: tuturor le dă sfaturi, tuturor le oblojește, cu o răbdare de fier, rănile. E agasat numai de români și uneori de amintiri, dar asta e, deja, altă poveste. Cu câteva zile înainte precizase: „În legătură cu dificultățile prin care treci, trebuie să ai grijă cu somnul, el este cheia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bătrânețe, Cioran face totul pentru a ajunge la ea. Identificându-se cu boala, care-l însoțește ca o umbră, Cioran o privește ca pe un spațiu protector, cumva matern, care-l protejează în aceeași măsură în care el însuși o oblojește. Își amintește într-un loc de băile de nămol de la Techirghiol: „Exact acum 40 de ani Ă adică o viață! Ă eram la Tekirghiol-sat și încercam să scap de proaspetele mele reumatisme. Le am și acum, blestematele, sunt la fel de bătrâne
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cinci ani de sterilitate, cinci ani de rațiune. ș...ț. Plătesc scump faptul că am renunțat la cafea” (I, 108). Sau: „M-am gândit cât sunt de mizerabil, eu, care în loc să mă apuc de treabă, nu fac decât să mă oblojesc, țin un regim pe bază de tranchilizante care mă deprimă, iau medicamente care-mi taie și puținul avânt pe care-l mai am” (III, 193). Ciudat cum vindecarea de boli duce la mortificare, la anularea sinelui. E ca și cum bolile ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce-or mai fi mâncând și ei pe acolo că doar nu bizoni, o fi și pe acolo criză economică mondială. Tot pe atunci, în anii copilăriei noastre, când răceam și ne apuca câte o tusă măgărească 'ntâia, mama ne oblojea cum putea și ea. Țin minte că odată, când tușeam și eu mai de doamne-ajută, a venit la noi un fel de cumătră dintr-un sat apropiat orașului. Văzându-mă cât de harnic tușeam, i-a dat mamei o rețetă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ta se-nclină într-o parte, când în alta. Este instabil. Pe când, eu stau dreaptă, semeață. Ș-apoi, mai departe, zâmbesc. Doar pălăria când și când îmi cade; dar an de an eu înfloresc! Uite, c-o morală, o să-l oblojesc: Decât înaltă, cuceritoare, să-mi fie frică Mai bine, păpădie, fără pălărie...mică! P.S. Și, alta, vis-a-vis de-această întâmplare: Buturuga mică răstoarnă carul mare! Am salata mea de boeuf Motto: (dedicație lui R.Șt.) Când cei de la Desperado au cazanul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i se deschidea o rană. Andrico a amorțit de durere, dar când a deschis ochii a zărit-o pe zâna Luminii , care se numea zâna Alice. Ea îi obloji și îi curăță rana adâncă. Era frumoasă. Îmbrăcată cu o rochie din catifea albastră ca cerul senin și la poala rochiei avea cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat al pădurii. Pe cap purta o pălărie tot din
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
lui. În fapt, multe se petrec înainte de a ajunge la medic, în sistemul profan... Astfel, când "nu se simte bine", individul se consideră competent să decidă singur dacă este sau nu bolnav. Dacă apreciază că este, începe prin a se "obloji" singur. Eșecul tratamentului individual îl face să apeleze la grupuri de referință profane (la membri ai familiei, la prieteni, vecini, bătrâni, vraci...). Dacă eșuează și în acest caz, recurge la medic 364, și abia în acest moment intră în "dispozitivul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se dezlipi de ușă, trântind-o pe Darcey pe jos, înecată în lacrimi, pentru că își lovise buza de marginea căzii și își mușcase și limba în cădere. Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și colțul gurii, pe care îl simțea cum se umflă tot mai tare. Iar se auzi soneria. —Aidan! Îl privi surprinsă. —La naiba, Darcey! spuse acesta mirat. Ce-ai pățit? Fata se privi în oglinda de pe perete. Buza ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei îndepărtată și mă gândesc că s-a întâlnit cu moș Gheorghe, care i-a dăruit mere domnești, s-a îmbrățișat cu mama Safta, l-a ajutat pe fratele Vasile să stivuiască lemnele aduse din pădure, fratelui Costică i-a oblojit rănile ș apoi s-a întins la sfat cu mamae, soacra ei, depănând amintiri de mult trecute.
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe zi, ceea ce se întâmpla să fie adevărat. Am un interviu la nouă și jumă..., scânci Ashling la sunetul unui strigăt ascuțit care venea din spatele ei. S-a uitat peste umăr și l-a surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că ești cu antitetanosul la zi, râse asiatica satisfăcută. Trix plescăi din limbă, își dădu ochii peste cap și șopti: —ăștia doi nu se opresc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]