1,827 matches
-
guvernată de turlele mari ale Bisericii Sf. Pantelimon. Inițial mi-a atras atenția lăcașul înalt și așezat la loc larg, spre deosebire de majoritatea bisericuțelor înghesuite între blocuri cenușii. Părea o prințesă în mijlocul unei grădini, însă burta ei albă era sigilată de obloanele mohorâte și strânse sub apăsarea unui lacăt gras. Și-a rămas așa închisă până în ziua de azi. Nu pentru că ar fi părăsită. Doamne-Ferește! Ci pentru că este o instituție cu program. Se deschide dimineața devreme, chiar foarte devreme, odată cu zorile. Preoții
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
ce survin. Pajiștea din fața casei se umple de mașini negre, lustruite și copii aleargă printre ele - „it’s a fussy world, baby!“ Un câine face un truc cu o minge și toate difuzoarele din casă emit o liniște stereo. Trag obloanele și ies pe balcon - doi tineri își dau unul altuia să mănânce pateuri dintr-o pungă. Mă întorc în cameră și dau drumul la un film. Mai mult mă enervez: nu pricep nimic. În această intimitate caldă și puțin acră
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de transport sau trimise separat; ... b) containerele, paletele, recipientii speciali, buteliile, tamburii, ambalajele, precum și alte asemenea bunuri utilizate în traficul internațional; ... c) prelatele și rechizitele de vagon înscrise în documentele de însoțire a mijloacelor de transport; ... d) stelajele, grătarele, separațiile, obloanele și alte amenajări aflate pe mijlocul de transport. ... Articolul 105 Operațiunile de trimitere sau primire temporară se încheie prin: a) înapoierea în țară a mărfurilor trimise temporar sau exportul acestora, potrivit normelor legale; ... b) înapoierea în străinătate a mărfurilor primite
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință a pașalelor. înăuntrul caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra ușilor vezi litere turcești săpate în plăci de ciment, frumos împodobite cu frunze de laur stă scris numele stăpânilor. înaintea otomanilor, stăpâni erau aici grecii, cu divinitățile lor. Așa era, de pildă, străvechiul Cavaler trac, de unde ieșiră cavalerii
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
Poate că Chavel v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
reforma presei sunt bune de ținut la cursurile de jurnalism. Toată durerea și compasiunea pentru ziarele oneste care se târăsc prin deșertul crizei, sperând să supraviețuiască. Toată solidaritatea cu jurnaliștii de bună-credință, atâția câți sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Niciun regret pentru hoitarii, vidanjorii și ciomăgarii de presă care dispar astăzi în neant, aerisind puțin locul. Parcă se respiră mai ușor fără ei, fără toxinele lor. HotNews.ro, 6 ianuarie 2010, 127 comentarii dorubarbu 1) Cum este posibil ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
comunitate în organizație. Așa am citit și cred că e adevărat. Gelos că el nu e băgat în seamă. Că ea e personaj principal. Cât timp am stat de vorbă, a zorit-o să plece înainte de încheierea programului. A pus obloanele. Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
când într-o parte când în alta... Era epuizat... Forțat să stea cu ochii înfipți în becul din față, nu visa decât apă... apă... o mare de apă... S-a trezit... După câtă vreme? Nu știa... Printr-o crăpătură a oblonului de la gemulețul beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să iasă. Să vadă și ea cum este să stai flămând, dar mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cineva printre rafturile cu pâine, era hornul. Rică, fiind mai subțirel în talie, a fost ales să escaladeze hornul noaptea, când plantonul dormea sau era ținut de vorbă la o țigară. Ajuns în pod, Rică trebuia să coboare printr-un oblon pe scări în căsoaie, unde-și umplea o trăistuță cu pâini rumene și plăcut mirositoare ce-i lăsau gura apă. După război, pe timpul foametei, alimentele de bază erau raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai originale și mai periculoase, fără urmări grave. Obișnuiam să ne jucăm „de-a ascunsul” prin podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care, uneori, Îl mai Împart. Pe el pare-se că-l interesează altceva: plăcerea salutului, a schimbului de priviri, faptul că relaționăm În felul acesta. Nu mai e mult până la scara blocului În care locuiesc. De la fereastra unei clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
O fac din respect pentru oamenii de teatru care nu mai sunt tineri ; și din respect pentru teatrul adevărat, care nu este dependent de mode & timp, tinzînd spre Olimp. TÎnăra atotștiutoare recomandă, mai Întîi : „...de la 60 de ani Încolo trage obloanele și ai Încredere că cei care vin vor ști să facă ceva”. Sigur că trebuie să ai Încredere În tineri - de altfel, nimeni nu i-a persecutat, În ultimele decenii. Dar ce faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei Șerban, Marin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar ce faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei Șerban, Marin Moraru, Ștefan Iordache, Vali Seciu, Olga Tudorache, Cătălina Buzoianu, Dorel Vișan ș.a., care au ghinionul de-a fi depășit 60 de ani și care n-au bunul-simț de-a trage oblonul?... Alt verdict dat de juna comentatoare :” În momentul de față, teatrul din România plictisește!”. Aoleu! Chiar tot? Chiar și cel al protejaților cronicarei ? Chiar și al celor care nu trebuie să... tragă oblonul? Teribilă veste!... În fine, vorbind despre un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care n-au bunul-simț de-a trage oblonul?... Alt verdict dat de juna comentatoare :” În momentul de față, teatrul din România plictisește!”. Aoleu! Chiar tot? Chiar și cel al protejaților cronicarei ? Chiar și al celor care nu trebuie să... tragă oblonul? Teribilă veste!... În fine, vorbind despre un spectacol contestat și adulat totodată (lucru e posibil În teatru !),intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a plăcut zborul. O dată ajuns pe masă, m-am îndreptat iute-iute spre cutie. Ia să vedem, eram norocos sau nu? Eram, domnule! Simțeam mirosul pâinii de la distanță. Bineînțeles că nici cutia nu era bine închisă și am intrat ca pe sub oblonul culisant al unui hangar. M-am înfruptat la greu, trăind o adevărată euforie a mâncatului. Băgasem în mine o cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă meserie, poate curățător de tancuri petroliere sau controlor al sexului la pui. Dar cum mă descoperise? Ce mă dăduse de gol? Îl urmărisem doar de la mare distanță, cu infinite precauțiuni. Niciodată privirile nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întîmplări dintre cele mai mărunte, În principiu inofensive, cum ar fi, de exemplu, faptul că mergeau cu mașina În urma unui camion Încărcat cu sticle de bere. Își imagina cu prea mare ușurință cum o sticlă ar sări din ladă, peste oblonul camionului, și ar lovi parbrizul mașinii În care se aflau. Desigur, consecințele unei astfel de eventualități nu puteau fi decît dezastruoase. El Încerca uneori să o ajute. Fie că-i recomanda mărirea dozei de calciu, știut fiind că lipsa ionilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să le explice, dar își dă seama că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-au smuls din balamale. Ați intrat ca la voi acasă, nu-i slăbește Roja, ce să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trăiește cum ți-ai ales, pentru că oricum, la vârsta asta ce se mai poate schimba În viața ta? Uită-te la mine Ăvânzătoarea, o femeie planturoasă de vârstă medie, așează revistele cu dexteritate, În spațiile făcute anume pe cele două obloane deschise larg ale chioșcului, se oprește o clipă și-l privește fix În ochi pe Antoniuă, ce citești În ochii mei? -Ai ochi verzi, frumoși, nu citesc În ei decât o misterioasă frumusețe. -Lasă găinăriile astea, ce, crezi că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ști ce-i de făcut. Am văzut un A alb dispărând, apoi un P roșu, urmat de un O galben. După alte două litere dispăru fără urmă și ultimul O lucios, negru. Acum Otto putea să Încuie ușile, să tragă obloanele scârțâitoare, să caute lacătele, să le ia de la Else În a cărei poală se aflaseră până acum și să se aplece să Încuie și obloanele. Pentru că nu se mai vedea nimic din cauza Întunericului, mama sa Îi Înmână o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără urmă și ultimul O lucios, negru. Acum Otto putea să Încuie ușile, să tragă obloanele scârțâitoare, să caute lacătele, să le ia de la Else În a cărei poală se aflaseră până acum și să se aplece să Încuie și obloanele. Pentru că nu se mai vedea nimic din cauza Întunericului, mama sa Îi Înmână o cutie de chibrituri. Otto aprinse o lumină sulfuroasă, Încuie jaluzelele cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]