9,947 matches
-
polar, dincolo de Scandinavia, din părinți laponi. Băiatul se născuse după un străvechi obicei al eschimoșilor din Alaska. Acest obicei se numea, după vraciul lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care se închinau era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este, dimpotrivă, o reverberație a setei de a trăi, a nemulțumirii că nu putem fi la înălțimea ambițiilor și orgoliului nostru care ar ținti la mai mult, la mai sus, a oboselii în fața încleștării, mereu reînnoite, cu noi înșine și cu ceilalți. Omul s-a născut cu vocația oboselii", mai spune Cioran. La unii, mai puțin apți pentru luptă, oboseala aceasta, epuizarea fizică și nervoasă pot să ia proporții covîrșitoare. Atunci apare
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
trăi, a nemulțumirii că nu putem fi la înălțimea ambițiilor și orgoliului nostru care ar ținti la mai mult, la mai sus, a oboselii în fața încleștării, mereu reînnoite, cu noi înșine și cu ceilalți. Omul s-a născut cu vocația oboselii", mai spune Cioran. La unii, mai puțin apți pentru luptă, oboseala aceasta, epuizarea fizică și nervoasă pot să ia proporții covîrșitoare. Atunci apare frica: dacă n-o să reușești să faci față, îți spui, dacă de data asta se va întîmpla
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
orgoliului nostru care ar ținti la mai mult, la mai sus, a oboselii în fața încleștării, mereu reînnoite, cu noi înșine și cu ceilalți. Omul s-a născut cu vocația oboselii", mai spune Cioran. La unii, mai puțin apți pentru luptă, oboseala aceasta, epuizarea fizică și nervoasă pot să ia proporții covîrșitoare. Atunci apare frica: dacă n-o să reușești să faci față, îți spui, dacă de data asta se va întîmpla ceva și mai rău, și mai supărător, și mai grav ca
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
După ce văzu că zadarnic își strînge toate puterile, coborî schelele în grabă ca să-l trezească pe bătrîn; se opri însă înspăimîntat lîngă trupul neînsuflețit al aceluia pe care-l ucisese ceasornicul... Este greu de știut dacă bătrînul a căzut din pricina oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd urca, de oprirea mecanismului, s-a prăbușit fulgerat la pămînt. Viața celor două făpturi, omul și ceasornicul, erau în așa chip legate, încît una devenise condiția celeilalte. Paznicul și orologiul căpătaseră, pasă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
în forme sindicale). Trăind opac cu prejudecata că implicarea înseamnă dispersie, uităm un adevăr simplu: nerealizarea stă tocmai în drămuirea forțelor; abia voluntariatul înseamnă odihnă! La noi odihna este parazitată de comoditate, de o sumă de mici aranjamente temporare cu oboseala. Odihna adevărată e în fapt cea care te eliberează de propriile energii, pregătindu-te numai în subsidiar pentru repaus. Acesta, precum în fizică, reprezintă un moment particular al mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
într-un cuvînt, erudiție. O astfel de pregătire nu se obține de azi pe mîine și se impun măsuri competente pentru a o asigura. Pentru că - de ce nu am spune-o? - specialiștii cu stagiu s-au rărit sau dau semne de oboseală (uneori chiar de abandon) iar alții, noi, apar rar și greu. A apărut, ce-i drept, o falangă - subțire - de noi editori. Dar asta nu rezolvă lucrurile. Dificultatea rămîne și trebuie eficient soluționată". N-a fost soluțioantă, în cei peste
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
și trebuie eficient soluționată". N-a fost soluțioantă, în cei peste cincisprezece ani, de la aceste observații amare ale lui Z. Ornea; mai mult încă, ,,editorii excelenți" de atunci au dispărut, în marea lor majoritate, iar cei care ,,dădeau semne de oboseală" au abandonat (unii chiar au plecat prin alte locuri să-și caute un rost). Dificultatea la care se referea Z. Ornea era cît se poate de reală atunci, acutizată acum, evidentă pentru oricine ar consulta o listă cu editorii activi
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
neobosită muncă de informare, acea lărgire a cercurilor ca într-o îndrăgită poezie a lui Rilke, din care, de altfel, Dinu Pillat a și tradus. Tânărul Pillat trăiește astfel în literatură, glosând-o și creând-o, desprins de materialitate, sfidând oboseala unei rase foarte vechi - cele patru veacuri de arbore genealogic -, pe șleau, beneficiind de o constituție morală cu mult peste cea fizică. Dar și aceasta va rezista unor probe de neomenească presiune. Are prieteni mai vârstnici și din propria-i
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un aliat prețios al puterii care, în temeiul ei, își face jocurile. Această oboseală socială, exploatată cu o perversă satisfacție de către clasa politică (Bujor Nedelcovici se referă la legislatura Iliescu, dar dezamăgirea pe care am încercat-o după 1996
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un aliat prețios al puterii care, în temeiul ei, își face jocurile. Această oboseală socială, exploatată cu o perversă satisfacție de către clasa politică (Bujor Nedelcovici se referă la legislatura Iliescu, dar dezamăgirea pe care am încercat-o după 1996 ne face a simți observațiile d-sale ca fiind valabile, în largă parte, și pentru
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ronțăind cu îndîrjire pe sub dușumele: soarele.(...) Această lume/ în care seminția omenească a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
dacă textele lui ar fi fost traduse în franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată lui Balzac. Supraviețuind antisemitismului, Sebastian a murit ca un intelectual: cufundat în gînduri, absent
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc să se trezească pentru
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
convine să ne-o asumăm, seninătatea în fața morții. Eu nu cred că aici e vorba de răbdare care, în definitiv este una dintre cele mai mari virtuți, zice Biblia. Nu este răbdare aici, este indiferență. O indiferență care vine din oboseală și din solicitarea îngrozitoare la care ne supune viața de zi cu zi. Cred că nemții au putut să-și permită o asemenea mea culpa colectivă, imediat după război, și datorită planului Marshall. Nu cred că te poți gîndi la
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc să se trezească pentru
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Lăură retractează: "Nici eu nu credeam ce spuneam". Nu credea, desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele clipe, dar intact rămâne, în ce-i privește, sentimentul nemulțumirii, al oboselii și decepției. Antidotul? Prietenia Chloé-i și evadarea împreună în Insulele Eoliene, unde vor și lucra (Lăură este angajată unei agenții de traduceri, antrenând-o și pe Chloé în munca ei), dar vor și trăi, măcar o vreme, numai de capul
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
în timpul lecturii, la acest al doilea nivel al lucrării, descoperim o operă teoretică extraordinară. Iată, ca eșantion, cateva considerații despre postmodernism (în comentariul asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează puternic în zorii fiecărui nou ev al său. Poezia devine un concurs de procedee. Riscul e, desigur, o reducție a
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost acceptate de întreaga creștinătate. Ei s-au impus ca mari autorități ecleziastice, învățăturile lor fiind considerate normative de către Biserică, căci au unit împlinirea virtuților cu înțelegerea dogmelor dumnezeiești, susținută
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ridicau pe cei neputincioși, schimbând totul în ceea ce Îi place Domnului, prin darul Duhului care petrecea în ei. Considerau o datorie a iubirii de frate să-i facă pe toți inaccesibili răului. Pentru aceasta erau hotărâți a nu cruța nici o oboseală. Singurul lucru pe care l-au dorit era ca dragostea să conducă totul 123. Ei au curățit mai întâi lumea-ntreagă de ura față de Dumnezeu, dovedindu-și iubirea față de bine și față de Dumnezeu 124. O singură putere a Duhului trecea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată excitația eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a propriei persoane, câteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul însuși este mai intens și multidimensional." Pentru întărirea acestor afirmații, eseistul îl invocă, drept autoritate
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
ai unui așa-numit "Proiect Diderot", cu care, evident, conversează. Numai că spre deosebire de spiritualul, electrizantul Diderot (și ca filozof, dar chiar și ca personaj în romanul lui Bradbury), acest protagonist nenumit e un ins blazat, copleșit de un fel de oboseală nu a vîrstei sale individuale, cît a timpului în care trăiește. În plan contemporan, acțiunea e plasată la începutul anilor '90, într-o Rusie guvernată de Boris Elțîn. Ca și Bradbury însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
întreb dacă am avut cu adevărat o tinerețe sau am trecut direct de la o copilărie neverosimil prelungită la actuala-mi maturitate melancolică, sleită, stupefiată. Vîrstă ultimă. * Melodia superbă de care se umple deseori poezia și gîndirea în stadiul lor de oboseală, de epuizare... Nodulozitățile autenticității lor nu se pot, de fapt, fluidiza. * Profunzimea nu ignoră, ci-și asumă imperfecțiunea. * Poți disprețui, la rigoare, și onoarea. Dar cu o condiție, aceea de-a nu fi tu însuți un dezonorat. * Se cuvine a
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
un poem, lapidar și metafizic - o regăsim pe poetă așa cum o știam dintotdeauna: gravă și reflexivă, de o demnitate statuară, cultivând simplitatea ca singura ei formă de cochetărie. Totuși, ceva s-a schimbat. Unele texte au o precipitare dramatică, trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără speranță un nou mesaj pentru a-l arunca în largul mării. De asemenea, a crescut gradul de esențializare al textelor. Poeta nu-și mai îngăduie nici temporar să se joace de-a scrisul, nu
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
că ierarhia literară ar fi incorectă politic. Aici nu am ce să nuanțez: istoria literară nu poate fi decât ierarhizatoare, ierarhiile nu pot fi decât meritocratice. A doua critică este într-adevăr de luat în seamă. Ea se referă la oboseala științifică a conceptului, în curs de muzeificare. Problema este că, dacă scoatem la pensie, cuvântul și nu punem altul mai bun în loc, aruncăm și obiectul lui. Cultul elitist și responsabilizant al operei în anii șaizeci-optzeci este un fapt istoric. Aceasta
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]