408 matches
-
pași în acest sens, mai ales din partea autorilor și mai puțin din a publicului, dar pași grosieri și prea puțin semnificativi. Generația '90, autorii din jurul lui Boerescu, al revistelor "Prostituția" și "Playboy", au crezut că revoluționează limbajul literar dacă împing obscenitatea sa până la limită și (mult) dincolo de ea. Forțarea prin scatologic și obscen a limbajului este importantă și poate fi susținută estetic. în definitiv, literatura biograf istă reflectă lumea în care trăim și care e lumea băieților de cartier, a galeriilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
băieților de cartier, a galeriilor de fotbal, a lui Garcea, a formațiilor de gangsta rap. Niciodată, de două sute de ani, vulgaritatea noastră n-a fost mai mare. Dar a fi vulgar nu înseamnă a fi erotic, dimpotrivă. Erotismul este inversul obscenității. Cu cât o societate e mai obscenă în limbaj, cu atât e mai primitivă în sexualitate. Erotismul ține de cultură ca orice alt fapt de viață socială, e un rafinament necesar, ca a mânca folosind cuțitul și furculița. Obscenitatea echivalează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
inversul obscenității. Cu cât o societate e mai obscenă în limbaj, cu atât e mai primitivă în sexualitate. Erotismul ține de cultură ca orice alt fapt de viață socială, e un rafinament necesar, ca a mânca folosind cuțitul și furculița. Obscenitatea echivalează cu mâncatul cu mâinile, cu lipăitul supei din farfurie. Nu aceasta e revoluția erotică. Dezinhibarea limbajului e doar primul pas, cel mai bazai. Abia de-aici trebuie construit un limbaj al literaturii erotice la noi. Și chiar construirea acestui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
conversație între câțiva puști în metrou. Ascultați-i pe prezentatorii de la "Atomic" sau pe cei ce "se exprimă" pe la diverse mese rotunde. Par cu toții animați de dorința contrarie, de a deforma cât mai tare limba către anacolut și o ubicuă obscenitate, către dezlânare și incoerență punctată de rânjete stupide de neputință: "știți ce vreau să spun, dar nu pot s-o zic". O națiune de Beavis și Butt Head, o dovadă clară a falimentului 291 educației de azi. Trecem la celălalt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în doi peri, dar chicoteau și ele, 46 scuturând din umerii înguști. Pe atunci se purta un fard de pleoape cu o pulbere aurie în el, și ele toate păreau astfel mai frumoase, aveau ceva feeric, care contrasta ciudat cu obscenitatea discuțiilor și a cântecelor. Ciuca bancurilor era un puști mai sărac cu duhul, cu niște buzișoare indecente ca un popou. îl chema Măgălie, dar toți îi ziceau numai Gămălie și-și băteau joc de el în toate felurile. Acum era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și infernul. Niciodată nu le opusesem unul altuia, dimpotrivă, știusem mereu că infernul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care se aflau, poate, niște plămâni și o inimă, o gură și doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau mai ales Bazil, ca să-i mai joace vreo festă. Debitau compulsiv obscenități și tâmpenii, fără măcar să fie obsedați sexual, doar din puțoism și plictiseală. Atâta știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa până când unul dintre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții de liliac - și totuși o fetiță încîntată de a spune obscenități și idioții; nimic naiv-sentimental-feminin în ea. Zicea că a plâns când "prietenul" ei o numise comună și banală sau așa ceva, dar eu nu mi-o închipui plângând, e prea uscată) fata de șaptesprezece ani care se mișcă în spațiul ăsta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față de-o senzualitate primitivă. Mâna stângă și-o încleștează pe haina unui tânăr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din brațe și picioare. Jack se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În mici vîrtejuri artistice. Jack Încercă să identifice persoanele. Perfecțiunea obscenității Îi distrăgea atenția. Nuduri sîngerînd cerneală și nici o figură cunoscută de el pînă la ultima pagină: Christine Bergeron și-o trăgea cu băiatul ei, amîndoi În picioare, pe niște patine plantate pe o podea zgîriată, din lemn de esență tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Stensland băutura care l-ar fi Îmbătat și, de asemenea, a negat și că White ar fi fost el Însuși beat la execuție. Stensland l-a Înjurat pe capelanul Închisorii, care era de față, iar ultimele lui cuvinte au fost obscenități adresate căpitanului Exley. 1955 Revista Hush-Hush, mai 1955 CINE L-A UCIS PE SID HUDGENS? În Orașul Îngerilor Căzuți justiția ne amintește de o replică din senzaționalul spectacol de operă Porgy and Bess: anume că „un om“ este „o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să depună mărturie. Ray Dieterling l-a vizitat pe Douglas. RămînÎnd singur În camera lui, a descoperit un cufăr plin cu păsări măcelărite și degetele unui copil, Împachetate În gheață uscată. A știut pe loc. Și s-a simțit răspunzător. Obscenitățile lui degrabă aducătoare de bani creaseră un monstru. L-a interogat pe Douglas și a aflat că era posibil ca acesta să fi fost văzut la școală cam la momentul răpirii lui Wee Willie. Măsuri de protecție: Un psihiatru mituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care a dat-o lumea noastră în ultima jumătate de secol, s-au scurs cu chiu cu vai într-un an și jumătate. Pleșu a scris recent cel mai devastator text din istoria culturii române dedicat unui caz de "obscenitate publică": cel despre Adrian Păunescu. Porcul nostru de serviciu ― " Ei bine, doamnă, da, sânt porcul dumneavoastră, doamnă!", a ținut să precizeze Păunescu atunci când, după '89, a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu și-a făcut harakiri citind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e un dialog, lasă-mă să spun doar o vorbă, nu mă distruge iar, cum ai făcut ieri în Senat, când m-ai făcut pulbere..." ― "Ha, ha, ha, ai tu aerul unui om făcut pulbere, Adriene? Ha, ha, ha." Etcaetera. Obscenitate. Ce te faci când indignarea nu încape în cuvinte? Când adjectivele nu mai ajută la nimic? Când asiști, neputincios, la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public, la giumbușlucurile acestor castratori morali, la acest viol în masă al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în zilele noastre. Andrei a mers până acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacției. Și asta "din prietenie pentru Dinescu"! Ca și cum prietenia cere sacrificii dezonorante. Ironia e că Andrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin. Grav e nu că revista există (de vreme ce supraviețuiește, ea e necesară), ci că există și cu girul acestor oameni. Când scriu despre Andrei în aceste pagini (cînd mă cert cu el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de sine Însuși“? Totodată, articolele astea se transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe procurorul general, alias Franz Weyergraf. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și care i-ar fi făcut plăcere“. Mă simțeam vinovat, năpădit de celebra obsesie a fiului care ar vrea să-și salveze tatăl Înapoindu-i viața pe care i-o datorează. De ce alesesem să alunec pe cojile de banană ale obscenității, cum spunea cutare? Mi-era rușine de catolicismul tatălui meu. Dacă cercetăm bine, oricui i-a fost rușine de părinții lui la un moment dat, și mai curînd de două ori decît o singură dată. Nevrozatul care eram voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dintr-un foc. Ne-am pierdut pe șosea și am străbătut o bună bucată de drum fără să ne desferecăm buzele. — Vreau să știi că-mi pare tare rău de doamna Monfort. În gura lui, cuvintele acelea Îmi părură o obscenitate, o insultă. — Eu vă mulțumesc că mi-ați salvat viața deunăzi, Însă trebuie să vă spun că nu-mi pasă nici pe dracu’ cît de rău vă pare, domnule Enrique Palacios. — Nu sînt ceea ce crezi tu, Daniel. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și nu le ascund nimic, am răspuns că mi-e rușine să-i mint, că ei și-așa știu tot și că, oricât le-aș ascunde ceva, ei oricum ar afla, poate într-un mod obscen, dar că de la mine obscenități n-au cum să afle. Ar fi putut fiecare să-și amintească cum a fost și el copil. Sătenii nu erau de acord cu mine... Pe Marie am sărutat-o cu două săptămâni înaintea morții mamei ei; iar când pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează? Că o asemenea obscenitate o poate excita? Că va sări de gâtul unui tânăr care se masturbează? Cât primitivism mental și sentimental la acest om! Pentru el nimic nu are mai mult preț - în afara banilor, bineînțeles - decât ce-i bălăngăne între picioare. Și nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luptător! Nu ești în stare să privești moar tea-n față. Băiatul își apără fața cu mâinile. Știe că urmează o chelfăneală. De când a ajuns aici e fetița lor și ciuca bătăilor. Ganymedes se mulțumește însă să-și vâre cu obscenitate policele între indice și degetul mijlociu: Dar de plătit, tot vei plăti! îl amenință. Lasă-l în pace! intervine autoritar Rufus. — Ce? N-am dreptate? se înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine m-ar Înspăimînta. — Și pe mine mă sperie puțin. Apoi, poate ai șansa de a mai găsi pe cineva - un hoț care a ajuns acolo ca tine. Băieți care s-au dus să se distreze. Vezi tot soiul de obscenități pe perete, uneori; ți se face milă de familia care va trebui să se Întoarcă. Alteori, casa n-a fost deloc abandonată. Tata a intrat Într-una, acum cîteva luni: a pătruns În fiecare cameră să verifice stricăciunile, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o legătură aparentă. Ai dreptate! Pran îi aruncă o privire ucigătoare. Ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ne Îmbrâncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrâncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vârful scărilor, iar ei ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]