1,688 matches
-
de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut "cu cartofi,/ cârnați,/ pingele/ și-o curea de porc/ drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut "cu cartofi,/ cârnați,/ pingele/ și-o curea de porc/ drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
în care realizăm că autorul utilizează codul și jargonul marxist pentru a-i bascula pe cenzori și activiști pe propriul lor teren. Printr-o frază "pe linie", se introduc, cu o naivitate bine jucată, autori "reacționari" și teme interzise în obsedantul deceniu. Eseistica de maturitate a lui Alexandru Paleologu se înscrie, nolens-volens, în orizontul strâmt de așteptare oficială de la finele epocii dejiste. Concesiile făcute, formale, fiind minate de spiritul deodată prea serios, suspect de serios, al sclipitorului eseist.
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
Am citit lucruri noi și am recitit altele, multe, pe care le știam. Am ascultat compoziția și interpretarea lui Gleen Gould după unul din textele sale. Tipul său de revoltă, de implicare, de scriitură, vocile pe care vorbește, obsedat și obsedant, despre teatru, despre scris, așezarea față de lume, față de sine, m-au sedus. Nu e nimic convențional acolo. După Beckett, găsesc, citindu-l pe Bernhard, un univers perturbat continuu de mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Dar inima copacului e tare. în foc se preface în jar. Și jaru-n cărbune mocnește, și vântu-n flacără-l face/ iar și iar". (A. M. Slăvoiu, Pitești) * "La sfârșitul anului trecut, într-un moment de netemeinică îndrăzneală, lăsând la o parte obsedanta teamă de ridicol ce mă marcase atâta amar de vreme, am decis să adun într-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem în ultima perioadă (ceva mai puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem precum strămoșească se pot ghici unele intenții subversive. Pentru că în plin proces de industrializare forțată, într-o epocă în care toată lumea proslăvea isprăvile fruntașilor în producție și îi denunța pe chiaburii din mediul rural, poetul descrie
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
un scurt fragment în care reproduce, pur și simplu, un rezumat făcut de autoarea însăși. În Dicționarul Scriitorilor Români, Gheorghe Perian, într-un comentariu mai aplicat, caracterizează romanul drept un "hibrid", rezultat din interferența unei teme preluate, moștenite (cea a "obsedantului deceniu"), cu tema propriu-zisă a prozatoarei. În Drumul egal al fiecărei zile, revine și accentuează seriosul cercetător de la Cluj, Gabriela Adameșteanu se dovedește "nepregătită" pentru introducerea unei teme proprii... Oricât de mult aș ține la grila istoriei literare, e limpede
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
sentimentul că eroismul nu este o monedă de schimb, nu poate fi servit ca desert între un foxtrot și un toast, sub forma unei prăjituri avînd aspectul grupului din fotografie, cu sos de căpșuni sau de ciocolată. În paralel, imaginile obsedante ale războiului se desfășoară în flash-uri vertiginoase, în lumina spectrală a unui continent sulfuros, trase în sepia care imprimă epidermei un aspect cadaveric. Doar sîngele și intestinele ies în evidență din cenușiul steril al peisajului stîncos, ca și sosul
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața literară în "obsedantul deceniu." Ca om care a trăit acele vremuri, cu bunele - câte au fost, dacă au fost - și cu relele, Gabriel Dimisanu este unul dintre criticii de azi cei mai autorizați să scrie o istorie a literaturii române postbelice. Și timpul
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
asemenea tur de forță? Alcătuită din capitole disjuncte ca Omul din cerc, Depanatorul, Spălătorul de creiere, Omul cu calul, Dresorul, Mâncătorul de carne, Iluzionistul, Alergătorul, cărora le acordă neîntârziat statut de personaje, piesa dezvoltă de la un capăt la altul retorica obsedantă a lui dar. Tot ce se întâmplă e contrabalansat - nu și anulat - de ceea ce va urma. Iată dovada formală a organicității scrisului lui Vișniec și a coerenței structurale care-l protejează de tentația - istorică, în fond - a absurdului. Relativismul sistematic
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea (cea mai puțin reușită) la Pompi pe bancă, Contrariul morții, Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe-n zare, spre Azuga (întru totul remarcabile), povestirile se rotesc în jurul acelorași teme, obsedante, dar diferă semnificativ prin strategiile narative adoptate de autoare. Miza e pusă, de fiecare dată, pe identificarea unor articulații existențiale osificate, fire subțiri și nevăzute, îngroșate tot mai mult și devenite, vai!, vizibile care ne fac captivi în propria viață
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la dimensiunea sa biologică și, în fața lui Dumnezeu, întreaga istorie a umanității nu este decât o pastă fetidă care, din clipa nașterii oricărui individ, nu face decât să își urmeze procesul
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
model revuistic, pe care autoarea o fixează un pic cam rapid ca grilă de partiție a propriilor studii. Acestui prim volum, închis parantetic între 1949 și 1951, îi vor urma, secvențial, cele care circumscriu intervalele 1952-1953, 1954, 1955-1956, 1957-1958, 1959-1960. Obsedantul - pentru Marin Preda și se pare că nu numai pentru el - deceniu apare defalcat după cel mai la îndemână dintre criterii. E adevărat că ciclicitatea unei reviste, mai ales a uneia aflate sub presiunea omagială a timpurilor totalitare, creează adesea
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
oricum. Adina Gheorghe și Duminică." Impactul primelor povestiri ale lui Nicolae Velea, scrise și publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat, în bună măsură, diferenței pe care ele o marcau în raport cu modelele realismului socialist. Analizând retrospectiv epoca obsedantului deceniu (cum a nu-mit-o Marin Preda) începută în 1948 și extinsă până în 1960, constatăm un corpus masiv de texte ce ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
și uneori parodică a stilului: În ritm de rock/ te zbengui pe marea scenă-a lumii/ să-ți strigi încătușarea în hit-uri debordante/ decenii se perindă și mai dai vamă urii,/ iar fanii se clonează, semințe aberante/ (Din gene obsedante îți strigi încătușarea...) De cele mai multe ori însă, temele, mult prea grave, impun sobrietate. Ultimul vers, al cincilea (care face practic imposibilă denumirea de ruba'i, adică poem în patru versuri, catren cu o anumită formă), rezumă ideea, o reafirmă sau
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
alte ocazii, pledează atât de convingător. Critica creatoare a lui Nicolae Manolescu și a altor comentatori din generația '60 a apărut într-o perioadă sufocată de directivele criticii "științifice", realist-socialiste. Subiectivitatea garanta îndepărtarea de schemă, fuga din tiparul și tipicul "obsedantului deceniu". Înainte deci de a fi o extensie a personalității criticului tânăr, ea funcționa ca o metodă de apărare împotriva toxinelor ideologice. Cum ar fi arătat această critică dacă s-ar fi născut într-un climat liberal? Iată o întrebare
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
un film precum Dune (1984) sau filme ca The Elephant Man am putea ceda acestei tentații de a-l considera pe regizor un diletant talentat și atît. Cred însă că regizorul dezvoltă filmul de la un nucleu format de o imagine obsedantă și că acesta ia direcțiile de forță ale unui complex obsesional. În acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
armoniza lăuntric. Să luăm în considerare, de pildă, capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Mikael Hafström nu este nicidecum un debutant, or, tocmai experiența acumulată își spune cuvîntul în ecranizarea unei povestiri a unui maestru al genului horror, prozatorul Stephen King. Cititorul avizat va redescoperi în acest horror bine făcut o parte din universul obsedant al scriitorului american în care intră și această veche marotă a hotelului bîntuit. Stanley Kubrick realizează o capodoperă a genului, The Shining (Strălucirea, 1980), după romanul omonim, avîndu-l ca protagonist pe Jack Nicholson, iar ulterior, ecranizările după romanele lui Stephen
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
și în cazul lui Rebreanu, doar "întîmplările rele", jurnalul este un specific text de criză: suferințe, gînduri amarnice din care nu lipsește ideea sinuciderii ("soluția logică, nu sentimentală" a ieșirii din impas), crizele financiare și, mai ales, de orgoliu, preocuparea obsedantă pentru procurarea banilor necesari supraviețuirii ("Aceeași preocupare, de a găsi bani", notează autorul la 2-30 august 1931, iar, o lună mai tîrziu, "azi literalmente nu am ce mînca" și "n-am decît pensia, adică de plătit chiria") - acestea sînt evenimentele
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]