KorAP: Find »[drukola/base=observațional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...17 >

422 matches

Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811

în pofida unor critici venite dinspre fizica modernă, considerînd că postulatele de bază ale științei economice constituie astfel de adevăruri sintetice a priori. Deci ideile empiriste nu sunt universal admise, deși par "evidente". Nu toate adevărurile logice au nevoie de testare observațională. E ca și cum aș vrea să demonstrez că toate triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă. David Hume argumenta că observațiile pot testa doar adevărul unor enunțuri singulare despre evenimente sau proprietăți particulare ale lucrurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686

directe pot apărea datorită analizei comportamentului celorlalți oameni și a consecințelor acestuia pentru cel care analizează. Un individ poate dobândi modele de răspuns intrinsece prin simpla analiză a performanțelor modelelor apropiate; răspunsurile emoționale pot fi condiționate din punct de vedere observațional prin participarea la reacțiile afective ale celorlalți, care au ei înșiși parte de experiențe plăcute sau mai puțin plăcute. „Comportamentul urât” poate fi stopat datorită observării comportamentului modelat de obiectele de care persoana respectivă se teme, fără nici o reacție adversă

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
care experimentează transmite informații observatorilor despre caracteristicile răspunsurilor potrivite. Observatorii trebuie să abstractizeze atributele comune exemplificate în diverse răspunsuri modelate și să formuleze un principiu pentru a genera patternuri similare de comportament. Răspunsurile date de subiecți, care întrupează regula dedusă observațional, au șanse mai mari să semene cu acel tip de comportament decât ar fi înclinat modelul să expună în aceleași condiții, deși subiecții nu au fost niciodată martori ai comportamentului respectivului model în aceste situații noi. Efectele acestor influențe modelatoare

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
probabil vor rămâne mereu astfel. După el, analiza modelării (Baer, Peterson, Sherman, 1967) se bazează în întregime pe paradigma standard alcătuită din componentele: Sd-R-Sr, unde Sd este stimulul modelat, R reprezintă răspunsul deschis corespunzător, iar Sr reprezintă stimulul întăritor. Învățarea observațională se presupune că este atinsă printr-un proces de întărire diferențială. Când comportamentul imitativ a fost întărit în mod pozitiv, iar răspunsurile divergente au fost fie nerăsplătite, fie pedepsite, comportamentul celorlalți intră în funcțiune ca stimul discriminator pentru răspunsurile pozitive

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
răspunsuri imitative care sunt întărite și menținute prin valoarea lor intrinsecă. Această chestiune va fi discutată mai târziu într-o măsură mai mare de către Bandura, din propria perspectivă. Este dificil să observăm cum se poate aplica analiza operantă a învățării observaționale în care un observator nu dă răspunsul modelului în timpul fazei de achiziție, întăritorii nu sunt administrați nici modelului, nici observatorului, iar răspunsul dobândit poate fi dat după zile sau chiar săptămâni (sau mai mult), în situații când modelul nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
socială, două dintre evenimente, și anume răspunsul potrivit și stimulul întăritor (R-Sr) în paradigma celor trei termeni, sunt absente în timpul achiziției, iar cel de-al treilea element (stimulul observator) este absent în mod tipic din situația în care răspunsul învățat observațional este dat. Într-o analiză a imitației, Gewirtz și Stingle (1968) au conceptualizat modelarea ca analoagă paradigmei „de potrivire” folosite pentru a studia învățarea discriminativă. În această procedură, un subiect alege dintr-un număr de stimuli comparați unul care are

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
egalate. O persoană poate lua decizii eronate în combinarea ariilor de operă cu mostra dintr-un recital wagnerian și să rămână incapabilă să imite comportamentul vocal cuprins în acea mostră. Discriminarea exactă a stimulilor este o precondiție pentru învățarea răspunsurilor observaționale, dar nu este echivalentă cu aceasta. Învățarea observațională este concentrată în primul rând pe procese în care observatorii organizează răspunsuri în noi patternuri de comportament, la un nivel simbolic, în baza informațiilor date de stimulii modelatori. Principala controversă între teoriile

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
combinarea ariilor de operă cu mostra dintr-un recital wagnerian și să rămână incapabilă să imite comportamentul vocal cuprins în acea mostră. Discriminarea exactă a stimulilor este o precondiție pentru învățarea răspunsurilor observaționale, dar nu este echivalentă cu aceasta. Învățarea observațională este concentrată în primul rând pe procese în care observatorii organizează răspunsuri în noi patternuri de comportament, la un nivel simbolic, în baza informațiilor date de stimulii modelatori. Principala controversă între teoriile învățării observaționale se centrează în jurul întrebării fundamentale dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
nu este echivalentă cu aceasta. Învățarea observațională este concentrată în primul rând pe procese în care observatorii organizează răspunsuri în noi patternuri de comportament, la un nivel simbolic, în baza informațiilor date de stimulii modelatori. Principala controversă între teoriile învățării observaționale se centrează în jurul întrebării fundamentale dacă răspunsurile noi sunt învățate și integrate în mod central sau sunt organizate periferic în timpul performanței. Din fericire - consideră Bandura -, este posibil să se obțină un index de învățare a răspunsurilor, independent de performanță, prin

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
Dovadă că observatorii pot descrie în mod corect patternuri complexe și secvențe de răspuns, ca rezultat al expunerii la stimuli modelatori înaintea reproducerii comportamentale sau a apariției ocaziilor de întărire; se pretinde un mecanism de răspuns integral central. Desemnarea învățării observaționale ca „imitație generalizată” (Gewirtz, Stingle, 1968) nu explică nicicum fenomenul; ea reprezintă etichetarea descriptivă sub masca unei explicații - concluziona Bandura. La o concluzie similară ajunge și în ceea ce privește teoria primară a imitației dezvoltată de Miller și Dollard (1941); după aceștia, interpretarea

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
a fenomenului de modelare ține cont, într-un mare grad, de controlul asupra răspunsurilor potrivite, învățate anterior de către antecedenții lor stimuli și consecințele lor imediate. Totuși, ei eșuează explicând în ce fel un nou răspuns potrivit este obținut în mod observațional cu prioritate. Într-un studiu preliminar, Foss (1964) a descoperit că păsările imită patternuri sonore neobișnuite înregistrate pe o casetă în absența oricărei întăriri anterioare de răspunsuri potrivite. După Bandura, ar trebui să se noteze că aici divergența dintre teoriile

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
Într-un studiu preliminar, Foss (1964) a descoperit că păsările imită patternuri sonore neobișnuite înregistrate pe o casetă în absența oricărei întăriri anterioare de răspunsuri potrivite. După Bandura, ar trebui să se noteze că aici divergența dintre teoriile asupra învățării observaționale este concentrată în mod primar pe maniera în care întărirea afectează învățarea mai degrabă decât pe faptul că aceasta joacă un rol în procesul de achiziție. Dar - crede Bandura - în condițiile în care fie modelele, fie observatorii înșiși sunt în

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
observațiile asupra efectelor întăritoare ce apar repede în secvență pot fi pasibile să crească vigilența observatorului din respect pentru comportamentul modelat anterior. Anticiparea întăririi pozitive pentru reproducerea răspunsurilor potrivite de către observator poate deci să influențeze în mod indirect cursul învățării observaționale, prin mărire și focalizare asupra răspunsurilor observate. Bandura va arăta mai târziu că, de fapt, consecințele anticipate pot afecta alte activități cognitive ce determină parțial achiziționarea și păstrarea răspunsurilor. 4.4. Analiza învățării socialetc "4.4. Analiza învățĂrii sociale" După

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
o persoană observă comportamentul unui model fără să reproducă în mod instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite științific. Analiza socială a învățării observaționale, propusă de Bandura în 1969, alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă pentru învățarea observațională. Fenomenul modelării implică de fapt patru subprocese legate între ele, fiecare cu propriul set de variabile controlabile. Bandura postulează că o teorie comprehensibilă a învățării observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă pentru învățarea observațională. Fenomenul modelării implică de fapt patru subprocese legate între ele, fiecare cu propriul set de variabile controlabile. Bandura postulează că o teorie comprehensibilă a învățării observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe următoarele patru: 4.4.1. Procesele de atențietc "4.4.1. Procesele de atenție" După Bandura, una dintre cele mai importante funcții componente în învățarea observațională

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe următoarele patru: 4.4.1. Procesele de atențietc "4.4.1. Procesele de atenție" După Bandura, una dintre cele mai importante funcții componente în învățarea observațională implică procesele de atenție. Simplul fapt de a expune subiecții la secvențe de stimuli modelatori nu garantează că aceștia vor urma întocmai instrucțiunile acestora, că vor selecta în mod necesar din întregul complex de stimuli cele mai relevante evenimente sau

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
vor influența determinarea stimulilor modelatori ce vor fi observați și a celor care vor fi ignorați. 4.4.2. Procesele de retențietc "4.4.2. Procesele de retenție" După Bandura, cea de-a doua componentă de bază aflată în legătură cu învățarea observațională, dar care a fost în mod virtual ignorată în teoriile imitației, privește retenția evenimentelor modelatoare. Pentru a reproduce comportamentul social fără prezența continuă a replicilor modelatoare externe, o persoană trebuie să rețină impulsurile observaționale originale într-o formă simbolică. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
componentă de bază aflată în legătură cu învățarea observațională, dar care a fost în mod virtual ignorată în teoriile imitației, privește retenția evenimentelor modelatoare. Pentru a reproduce comportamentul social fără prezența continuă a replicilor modelatoare externe, o persoană trebuie să rețină impulsurile observaționale originale într-o formă simbolică. Aceasta este o problemă interesantă în mod particular în cazuri în care persoanele dobândesc patternuri sociale de comportament observațional și le rețin pe perioade extinse, chiar dacă tendințele de răspuns sunt rare, chiar dacă, activate într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
reproduce comportamentul social fără prezența continuă a replicilor modelatoare externe, o persoană trebuie să rețină impulsurile observaționale originale într-o formă simbolică. Aceasta este o problemă interesantă în mod particular în cazuri în care persoanele dobândesc patternuri sociale de comportament observațional și le rețin pe perioade extinse, chiar dacă tendințele de răspuns sunt rare, chiar dacă, activate într-o performanță deschisă până la atingerea unui statut social sau a unei vârste la care activitatea aceasta este permisibilă sau adecvată. Printre numeroasele variabile ce guvernează

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
până la atingerea unui statut social sau a unei vârste la care activitatea aceasta este permisibilă sau adecvată. Printre numeroasele variabile ce guvernează procesele de retenție, operațiunile de repetiție stabilizează efectiv și întăresc răspunsurile dobândite (Michael, Maccoby, 1961). Nivelul de învățare observațională poate deci să fie întărit considerabil prin repetiția deschisă a secvențelor de răspuns modelate (în special dacă repetiția este interpusă după segmente naturale de pattern modelate pe larg). De o importanță mare este dovada că repetiția deschisă - ce poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
și mai eficientă decât repetiția în facilitarea retenției pe termen lung a comportamentului adecvat. În timpul expunerii la secvențe de stimuli, observatorii tind să codifice, să clasifice și să reorganizeze elementele în scheme mai familiare și mai ușor de reținut. Învățarea observațională implică două sisteme reprezentaționale - unul imaginar și unul verbal. După ce stimulii modelatori au fost codați în imagini sau cuvinte pentru reprezentarea memoriei, aceștia funcționează drept ghizi pentru refacerea și reproducerea răspunsurilor ulterioare. Formarea imaginativă se presupune că apare printr-un

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
fenomenele perceptuale tranzitorii produc o îndurare relativă, imagini de recuperare de secvențe modelate de comportament. Mai târziu, reinvestirea mediatorilor imaginari servește drept ghid pentru reproducerea de răspunsuri potrivite. Al doilea sistem reprezentațional, care probabil pledează pentru viteza notabilă a învățării observaționale și retenția pe termen lung a conținuturilor modelate de oameni, presupune codarea verbală a evenimentelor observate. Majoritatea proceselor cognitive ce reglează comportamentul sunt mai degrabă verbale decât vizuale. Bandura lua ca exemplu ruta traversată de un model ce poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
de un model ce poate fi dobândită, reținută și mai târziu reprodusă mult mai exact de codarea verbală a informației vizuale într-o secvență de întoarceri stânga-dreapta (de pildă, DDSDD, adică Dreapta-Dreapta-Stânga-Dreapta-Dreapta) decât prin bazarea informației pe imaginarea itinerarului. Învățarea observațională și retenția sunt ușurate de asemenea coduri pentru că ele pot produce o mare cantitate de informații într-o formă de depozitare mult mai ușoară. După ce răspunsurile modelate au fost transformate în simboluri funcționale, performanțele comportamentului de potrivire în ocazii ulterioare

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
de informații într-o formă de depozitare mult mai ușoară. După ce răspunsurile modelate au fost transformate în simboluri funcționale, performanțele comportamentului de potrivire în ocazii ulterioare pot fi efectiv controlate de autodirecționări camuflate. Rolul influent al reprezentării simbolice în învățarea observațională este dezvăluit de un studiu (Bandura, Grusec, Menlove, 1966) în care copiii au fost expuși câtorva secvențe complexe de comportament modelat sau de film. În timpul expunerii, copiii au fost urmăriți foarte atent, codându-se răspunsurile noi în echivalenți verbali ce au

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]