809 matches
-
de cunoaștere aruncată acum nu se știe unde, când și cum va da roade. E bine să o „sădești” cu gândul că ceea ce va apărea e o pură posibilitate, ce ține de „purtătorul” ei, și să nu-ți propui cu obstinație ca ea să se dezvolte așa cum ai fi vrut tu. De aceea, un bun dascăl trebuie să-i cultive elevului și tendințele de detașare, critice, contestatare, deviaționiste. „A preda superb Înseamnă a deștepta Îndoieli În sufletul elevului, a-l antrena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai mulți acced la facultăți), la mișcarea de pragmatizare a Învățării și de apropiere a calificărilor de „piața muncii”, la tendința de implementare a principiilor neoliberale ce reglează universul academic În consens cu legile economiei de piață, la urmărirea cu obstinație a profiturilor financiare, și mai puțin a celor culturale sau umane. Actualul „boom” universitar, justificat parțial după decenii de opreliști și servituți (vă mai aduceți aminte cât de greu se intra cândva la facultate, concurența ajungând la 8-10 candidați pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
publică reitera, de fapt, multe dintre argumentele și măsurile specifice pe care eugeniștii le promovau de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, Moldovan și alți adepți ai eugeniei bine cunoscuți În epocă (Banu, Marinescu, Iuliu Hațiegan) erau cu obstinație absenți din discuțiile despre reforma sanitară. În loc de o colaborare cu specialiștii din România, purtătorii de cuvânt ai mișcării legionare invocau direct „sursa”, adică programele similare aplicate de regimul lui Mussolini, Încă de la mijlocul anilor ’20 și, respectiv, aceleași măsuri introduse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
mulți oameni superiori". Între Iena și Iași N. Leon stabilea asemănări. Era epoca centrelor universitare mici, cu excelentă ambianță de studiu. Având aceste condiții la Iași, N. Leon a fost, după câte știm, unicul profesor ieșean care a refuzat cu obstinație transferul la București. N. Leon a refuzat, tot atât de tranșant, titlul de membru al Academiei, pe motivul că această societate academică "nu a numărat printre membrii săi pe Eminescu, nici pe Caragiale, nici pe Creangă". Activitatea de gânditor politic nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai mult în ideea sinuciderii... Și la practicarea ei, ca tratament împotriva vieții fără sens. A fi aruncat de pe ,,culmile fericirii’’ (cum spunea Emil Cioran), în prăpastia singurătății îți revelează de fapt acest act. Nu trebuie să-l cauți cu obstinație, nu trebuie să-l inventezi, el există: trebuie numai să-l întrebuințezi așa cum se cuvine: simplu onorant! Nu există ,,sinuciderea ideii de sinucidere’’ decât în cazul folosirii excesive a acestei idei, și a nepunerii ei în practică de atâtea ori
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
târziu voi și practica... Că am apelat la practicarea ei, ca tratament împotriva vieții fără sens. A fi aruncat în prăpastia sinelui pierdut, în prăpastia singurătății îți amintește de fapt de acest act ultim și definitiv. Nu trebuie cautat cu obstinație, nu trebuie inventat, el există: trebuie numai întrebuințat așa cum se cuvine: simplu! Nu există ,,sinuciderea ideii de sinucidere’’ decât în cazul folosirii excesive a acestei idei, și a nepunerii ei în practică de atâtea ori decât este necesar. De câte ori m-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
prezențelor străine, a "alterității care trebuie integrată în ființa națională înainte de a putea contribui la divizarea sa" apare și în istoria de uz școlar din Franța (vezi Jean-Pierre Rioux, op. cit., p. 133), de exemplu; dar, fără îndoială, cu mai puțină obstinație. 256 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 5. 257 Pentru lămurirea termenului "valah", autorul face un interesant excurs lingvistic european, prezentând mai multe variante și semnificații din spațiul fostului Imperiu roman. Este unul din puținele cazuri în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Eastern Europe, Center for Democracy and Reconciliation in Southeast Europe,Tessaloniki, 2001, p. 20. 121 Ibidem, p. 19. 122 Tinerii occidentali aveau foarte puține ocazii de a cunoaște alte țări estice în afară de U.R.S.S. O elevă din Franța își amintea obstinația cu care i s-a cerut să învețe, încă din gimnaziu, o întreagă litanie de mari fluvii, uzine, zone agricole, exploatări de petrol ș.a. din Uniunea Sovietică. În schimb, ceea ce se afla între țările occidentale ("noi") și U.RS.S.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au riscat, fără succes, un gest de revoltă. Victimele sunt mai ales femei care își trăiesc ratarea aspirațiilor amoroase când au curajul să le dea ascultare, indiferent de opoziția mediului, care are însă ultimul cuvânt. Haia Sanis, personaj memorabil prin obstinația disperată de a refuza o atare soartă, plătește cu viața împotrivirea. Se întâlnesc aici și intelectuali care caută anestezierea în alcool a ambițiilor spirituale descurajate, ca Neculai Manea. Dramele surprinse sunt ale sensibilității omenești rănite de ambianța înăbușitoare și chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
trăsături negative atribuite etniei respective: „lifteni” (lituanieni) = „păgâni” (Iorgu Iordan, op. cit., p. 277; Vasile Bogrea, op. cit., p. 387). De fapt, această trăsătură, pe care imaginea de sine a românilor (ca și a altor popoare, de altfel) și-o atribuie cu obstinație ca un element constitutiv esențial, este derivată din constatările unor observatori, de regulă străini (dar nu numai), care privesc din afară comunitatea tradițională. Pentru călătorul cu o mentalitate modernă, mult mai individualistă, valorile colectiviste și solidaritățile interumane puternice pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mare dilemă: opțiunea Între accentul pe securitate și cel pe libertate. Vrem să Întărim elementele de apărare a instituțiilor și cetățenilor acestei țări Împotriva atacurilor teroriste sau vrem să riscăm mai departe pe această cale și să ne menținem cu obstinație atașați unei viziuni privind drepturile civile puristă și rigoristă, aproape kantiană? Mircea Mihăieș: Există chiar un grup-țintă În România acestui moment, și nu e Întâmplător că o reacție a Comisiei Europene s-a referit tocmai la el. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
politică nu mai puțin spectaculoasă. În mod paradoxal, În această privință l-aș asemăna cu adversara sa politică de o viață, Lady Margaret Thatcher. Se poate spune orice despre ea, dar a avut anumite valori În care a crezut cu obstinație și pe care le-a urmat ca atare. Tony Blair este un liberal de stânga, Margaret Thatcher - conservatoare de dreapta, amândoi venind din zona moderată. Indiferent de ce spun adversarii ei ireconciliabili, nici Margaret Thatcher nu era o extremistă. Există oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a încheiat, fără intervenția texului rezumându-ne la o singură imagine, ca unitatea de bază a benzii desenate).530 Fig. 4 Mostră din teza de doctorat în psihiatrie a lui Serge Tisseron În unele benzi desenate bulele sunt refuzate cu obstinație (Tarzan, Prince Vaillant), pentru a nu răpi aerul "realist" al desenelor, pentru a evita probabil artificialitatea, însă în acest caz se degajă un aer "raportat", care nu mai poate fi al participării directe, care reproduce astfel "aspectul fabricat al romanului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
marile figuri istorice, înlocuite cu eroi de rangul al doilea sau chiar de către personaje din popor inventate pe loc, iar la momentul Plevna, singurii care apar cu numele sunt Walter Mărăcineanu, Gheorghe Șonțu și Constantin Ene, cineva anume refuzând cu obstinație să facă act de prezență. Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 272. 836 Emigrând în SUA în 1991, debutează încă din 1992 la gigantul Marvel, în Conan Saga numărul 61. În scurt timp devine unul dintre cei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în 19 decembrie, la Timișoara, pe primul-ministru Constantin Dăscălescu și pe Emil Bobu, ambii susținători de marcă ai ceaușismului, să negocieze cu protestatarii și mai ales să informeze asupra situației reale din Timișoara răsculată. Negocierile eșuează, întrucât protestatarii susțin cu obstinație demisia lui Ceaușescu și schimbarea guvernului (implicit și a regimului politic). Piața Operei este deja ocupată de timișoreni deciși să nu cedeze, care reclamă trupurile victimelor asasinate, precum și eliberarea arestaților despre care se presupunea, pe bună dreptate, că sunt maltratați
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de 22-25 decembrie, au fost dominate de un firesc furor heroicus al baricadelor ( Vom muri și vom fi liberi), ca la Timișoara. Dar mai ales pe 21 decembrie a existat o „stare de frumusețe” a protestului, care conținea curaj, impetuozitate, obstinație. Interpretările privind autodizolvarea mitingului din 21 decembrie din Piața Palatului sunt, desigur, variate. Unii analiști consideră că a fost vorba de câteva grupuri de muncitori tineri cu steaguri care au început să scandeze „Timișoara” și „Jos Ceaușescu!”, huiduindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a rolului jucat de Iliescu este făcută în „Declarația manifestanților din Piața Universității 1990”, din 25 aprilie: „Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluției începute în decembrie 1989” (Ștefănescu, 1995, p. 64). Ion Iliescu acuză cu obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a fost aceea de a acuza prin exact acuzațiile care îi erau aduse. Iliescu a clamat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
să apară și după 22 decembrie, întrucât noua Putere s-a bazat pe sacrificarea inocenților, victime pentru care grupul Iliescu se face direct vinovat; pentru a nu răspunde de atâtea morți inutile, Ion Iliescu și acoliții săi au pretins cu obstinație spontaneitatea „revoluției”. În concluzie, revoluția a fost uzurpată de o „simplă remaniere guvernamentală” cu membri ai nomenclaturii de rangul doi (p. 135). Pentru ipoteza că regimul nu s-a schimbat, ci doar a fost remaniat pledează faptul că una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
îi căzuse pradă în ultima perioadă (și nu numai) a regimului naționalist și megaloman al lui Ceaușescu. Deși se delimitează de Securitate ca poliție politică, speculațiile sale se potrivesc cu cele ale poliției politice în privința evenimentelor de la Timișoara. Glosând cu obstinație pe marginea complotului extern, bolnav de „spionită”, Filip Teodorescu acordă prea puțin credit poporului român în revolta de la Timișoara - și din cauza deformării profesionale, dar și pentru că teza complotului extern este singura care i-ar motiva presupusa nevinovăție. * Ilie Stoian (Decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Deși Ceaușescu refuză să răspundă în fața Tribunalului căruia nu îi recunoaște legitimitatea, el acceptă când și când să o facă, mai degrabă răbufnind iritat. De pildă, zadarnic i se precizează că Marea Adunare Națională a fost dizolvată, fiindcă declară cu obstinație că va răspunde pentru faptele sale doar în fața clasei muncitoare și a Marii Adunări Naționale. Apoi, treptat, Ceaușescu începe să nuanțeze acuzația de lovitură de stat: aceasta este pusă în contul unei „bande de trădători de țară”, dar „în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fost felul în care Frontul Salvării Naționale a declarat că este un organism politic provizoriu, până la constituirea unei noi structuri a Puterii, dar de fapt a preluat puterea, prin rapt, fraudă psihologică și morală. Ion Iliescu este acuzat și pentru obstinația sa de a afirma că rămâne comunist: această declarație a noului lider este făcută în 25 decembrie 1989 și, cum vestea se răspândește, tinerii revoluționari anunță un miting de protest în Piața Palatului - respectivul miting este însă interzis de autorități
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o conspirație dublă (externă și internă) - acesta este și motivul pentru care am considerat adecvat să plasez analiza Raportului SRI în acest capitol. Fiind documentul unei instituții esențiale a statului postceaușist și al unui organism politic (FSN) care reclama cu obstinație doar ideea de revoluție, Raportul SRI nu-și putea îngădui să afirme fățiș amestecul de revoluție și conspirație; autorii lui fac totuși acest lucru, utilizând, cum am evidențiat deja, termenul premeditare. Într-un interviu ulterior, din 1994, acordat postului de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
contabilității reglementate, care se vrea simultan pozitivă și negativă. Și totuși, pentru a fi drepți, fără a îngâmfa aprecierile pozitive, deși te scoate din inerție, cartea provoacă până la o anumită oboseală la pluralitatea detaliului semnificativ și generalizator, dar și prin obstinația căutărilor și problematizărilor pentru a găsi științificul. Este o lucrare bogată din punctul de vedere al analizei critice și valorizării, care impune respect și recunoaștere privind valoarea științifică a temei realizate. Totodată, expresia cercetării beneficiază de o anumită infatuare și
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
de părere că sunt puse în circulație de ruși pentru a justifica necesitatea continuării campaniei. Relațiile consulului cu administrația militară rusă au fost deosebit de precare, statutul său devenind ambiguu: puterea pe lângă care se acreditase fusese abolită, dar el refuza cu obstinație să se acrediteze pe lângă administrația rusească de ocupație. Ostilitatea sa constantă față de regimul de ocupație, denunțarea expansionismului rusesc în rapoartele sale, legăturile pe care le avea cu dușmanii “curții” nu erau de natură să-i îmbunătățească relațiile cu puterea oficială
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
dar - în neuitare. Sfântă neuitare! Trecutul juvenil, ca și prezentul maturității, se întrețes printro reproducere indirectă, între un el, vocea auctorialăși o ea (ca voce a conștiinței pure), prin sublimități la o distanță de jumătate de veac și folosirea, cu obstinație, a unor sintagme care se doresc eliberatoare de încărcătură emoțională (Am fost odată la Roma). Scriitorul Petre Barbu simte plăcerea de a străpunge timpul realității, fantazând, precum în Mi-e dor de Moș Crăciun. Suferința 68 transfigurează ființa (La o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]