614 matches
-
de la Victor Ralea, fratele lui. Acesta, pe frontul Primului Război Mondial, a fost îngropat până la brâu, de fapt până la gât, de explozia unui obuz. N-a pățit nimic, numai că a stat două zile îngropat în pământ până când suflul exploziei unui alt obuz l-a destupat de acolo. S-a întors din război cu șoc psihic post-traumatic. C.I.: Două case? În aceeași curte? De ce? R.R.: Bunicul, Costică Ralea, n-a vrut s-o recunoască pe mama și nu i-a dat voie tatei
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Liceul „V. Alecsandri” (1911-1915) la Galați și Școala de Ofițeri de Rezervă din București. La absolvire, în 1916, este repartizat la Direcția Liceelor Militare. Pleacă pe front și în august 1917 este rănit în luptele de la Mărășești, o schijă de obuz pătrunzându-i în mână și în piciorul drept, dar scapă de un glonț care ricoșează de iconița purtată în buzunarul de la veston. Este decorat cu Virtutea Militară, avansat locotenent și evacuat în spitalul din Bârlad. Aici se află în îngrijirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
invadatori nedemni a destrămat, mai apoi, Bosnia-Herțegovina. S-a tras asupra unor civili nevinovați. Au fost scoși, sub amenințarea puștii, din casele incendiate. Au fost executați pe loc în case vecine sau au fost puși să mărșăluiască prin ploaia de obuze, de-a lungul șinelor de cale ferată, printre cadavre în putrefacție, către lagăre de concentrare, unde erau violați sau castrați și unde erau lăsați să-și aștepte moartea, cu ochii ieșiți din orbite și cu fețele palide. *** Naționalismul este categoric
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
femei tinere, unele cu voalul pe față, altele fără, toată lumea fumînd Marlboro. Și, norocosule vizitator, să nu-ți scape din vedere Holiday Inn, cu fațada sa albastră, cea mai înaltă clădire din orașul necivil, cu pereții găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
efectul se întoarce dureros asupra eroului. În curând va trăi o altă dramă: drama războiului. Eroul credea că nefăcând politică, nu va fi implicat. Dar independența lui este iluzorie. Beneficiul, pe care îl încasează de la unchiul său, provine din vânzarea obuzelor pe care nemții le folosesc împotriva armatei române. Ștefan Gheorghidiu este mobilizat la izbucnirea războiului și trimis să lupte în linia întâi. Pentru el începe întâia noapte de război, cunoaște adevărata dramă a omenirii, încât frământările sale de până atunci
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
luate în ele însele. Noaptea soldații și ofițerii mărșăluiesc spre o țintă obscură, atenți să nu facă zgomot cu bidoanele. Un ofițer cu intestinele scoase face semne amicale celor veniți în ajutor. Întins pe malul Oltului, colonelul străpuns de un obuz pare ca un mort. Se bănuiește că niște femei care s-au distrat cu soldații ar fi spioane, sunt arestate și silite să mărșăluiască prin ploaie și noroi numai în cămașă. Un călăreț ungur, trimis în recunoaștere, este urmărit de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îmbolnăvește de stomac, medicul vrea să-i acorde un concediu, dar protagonistul îl refuză, pe motivul că boala lui e un fapt minor. Au loc hărțuieli oarbe, în urma cărora rămân morți și răniți. Întors de pe front, în convalescență, după ce un obuz îl îngropase sub țărână, provocându-i pierderea auzului, Ștefan Gheorghidiu meditează la suferințele celor mulți și nu-l mai interesează dacă soția îl înșeală, deși altădată căuta certitudini absolute cu privire la infidelitatea soției. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei” - își amintește scriitorul, într-un text din 1954. Proaspăt sublocotenent, în august 1916 va fi concentrat, apoi mobilizat în Regimentul 22 Infanterie - Târgoviște. Participant la luptele de rezistență de pe Valea Prahovei împotriva armatelor germane, este rănit în urma exploziei unui obuz - episod transpus, sub titlul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (I-II, 1930) - și rămâne cu o infirmitate auditivă care îl va marca toată viața, după cum va consemna în Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro ungar)24. Până la sfârșitul Epocii moderne, care s-a prăbușit în larma asurzitoare de mitraliere și obuze din Primul Război Mondial, Carpații au reprezentat una dintre cele mai longevive frontiere naturale din Europa 25. Europa, între agonie și speranță La sfârșit de Antichitate și început de Ev Mediu, furtuni de sânge, șiroind din trupuri stoarse până la ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ruse, Începând să bombardeze Vidinul, sub directa supraveghere și Îndrumare a comandantului suprem al armatei, care-și stabilise cartierul general la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au fost de natură a-i Încuraja pe soldații din bateria Carol; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor În răsbelul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
În care locuiesc acum Gavril și Sandu, feciori ai lui Neculai, a fost adusă de pe Filpea și cred că are un secol. Penultimul lor fiu (al lui Neculai și al Mariei) s-a născut prematur În timpul războiului În urma exploziei unui obuz de tun lângă casa lor. A rămas bietul copil handicapat și așa a ajuns la vârsta de șaptezeci de ani, iar mama lui când a murit trecuse de nouăzeci de ani. Tatăl, Neculai al Nastasiei, a trebuit să cunoască, alături de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să atenueze frica sau deznădejdea de a muri. Tensiunea fantastică a împrejurărilor acționează aproape ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor, neștiutor de ziua ce vine și simt o voluptate necunoscută de nimeni.” Alerte, precise, bărbătești, înspicate cu pasaje lirice, pătrunse în egală măsură de măreția faptei și de grozăvia ei, Însemnările... constituie un document propriu-zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
opus în Parlament acestui document ce afectează grav și ireversibil interesul național. Într-o manieră asemănătoare au procedat și unii membri ai puterii, care, în calitatea lor de parlamentari, au votat împotriva ratificării Tratatului, încălcând astfel disciplina de partid. Un obuz de hârtie Astfel, Tratatul s-a constituit într-un veritabil obuz de hârtie, care, odată lansat de venerabilii reprezentanți ai puterii: 1) A distrus orice posibilitate a României de redeschidere a dosarului frontierelor de Est în fața oricărei instanțe internaționale a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
național. Într-o manieră asemănătoare au procedat și unii membri ai puterii, care, în calitatea lor de parlamentari, au votat împotriva ratificării Tratatului, încălcând astfel disciplina de partid. Un obuz de hârtie Astfel, Tratatul s-a constituit într-un veritabil obuz de hârtie, care, odată lansat de venerabilii reprezentanți ai puterii: 1) A distrus orice posibilitate a României de redeschidere a dosarului frontierelor de Est în fața oricărei instanțe internaționale a viitorimii, întrucât România anului 1997, care a ratificat acest document, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
diplomații cu tradiție, cum este Diplomația română, dar care, în prezent, se situează în mijlocul unei politici interne debusolante și egoiste, indiferentă la interesele perene ale țării, o politică intrată însă, definitiv, în concasorul istoriei și care va atârna ca un obuz, de data aceasta real, de picioarele celor care au gândit-o și au înfăptuit-o. Negocierea și încheierea tratatului politic "de bază" româno-rus Motto " Te du, te du cu bine și fără revedere Departe, tu, departe, te du de țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
război pentru care nu băgai mâna în foc că ar fi călcat vreodată pe front, dar aveau traiste întregi de pilde care mai de care mai senzaționale, unii cu un ochi lipsă sau gura puțin mutată din loc, de la un obuz, ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
să le mai cântați o dată Zaraza. — Anunță-i că vin imediat, oftă Cristi, care voia să stea în liniște câteva clipe, să se bucure nespus de acea noapte calmă de iarnă a lui 1941, în care nu se auzeau niciun obuz și nicio rafală în depărtare. De luni bune nu mai fusese atâta pace. Doar viscolul șuiera puternic afară și un aer rece ca gheața intra pe sub corturi. În rest, niciun zbierăt, niciun ordin în seara aceea, nicio trupă trimisă pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
un avocat, că am stat lângă el, a trecut dincolo și am auzit că o murit în partea cealaltă, și atunci toate comunele s-au răsculat, până la Vad. Și a venit primarul Mihali-Ștrifundă, de la Borșa, și o avut și tunuri, obuze și mitraliere, până la Vad, și aici s-o lămurit cineva că era și armata rusă, și nu puteai mișca de ei câte făceau... Ei mergeau în legătură cu voluntarii ruteni care s-au încadrat în armată, și când o trecut pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană, ori o clădire cu ziduri de culoarea funinginei, care supraviețuiseră incendiilor și obuzelor. Era sinistru ce ni se înfățișa ochilor... imaginea era deprimantă. „Ți-au dat foc !... te-au ras până la pământ, dar nu te-au înfrânt... N-au putut !”, fu primul gând care-mi trecu prin minte. Vei fi iar cum ai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a spus cuplete Tănase și a cântat Mărioara Ciuskri. Plângeau la ferestre ascultând-o pe Mărioara Ciuskri cântând și plângând... „Iubitul meu nu este prinț El n-are loc și nici dorinți Să stea’n palate. Sub vifor aspru și obuz El șade’n vale la Oituz Și crunt se bate...” Glasul ei tremurat, li se prelingea în inimă ca o binecuvântare. Clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe, de peste drum, băteau de sfârșit de slujbă. Dangătul lor era o chemare, un tremur
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
natural, de la prima bombă atomică și până astăzi s’au adunat munți de uraniu deșeu. Ce-ar fi să fac din el proiectile performante scăpând și de grija lui? Dar uraniul e un metal sfărâmicios. Așa că explozia unui astfel de obuz nu dă câteva schije ce pot fi, eventual, căutate și strânse, ci un fel de pulbere. Uraniul mai e și foarte reactiv cu oxigenul și apa. Și unde nu se găsește așa ceva? Și așa, uraniul va ajunge component al argilei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spre Mateiaș, unde a vizitat monumentul de la Provăț, ridicat în amintirea luptele date aici în timpul primului război mondial. Voievodul ,,se interesează de luptele ce s-au desfășurat aici, cercetând tranșele unde s-au dat acele bătălii. Măria Sa găsește schije de obuz, pe care o strânge (sic!) pentru a o colecționa în muzeul său de arme”. De la Provăț, Mihai s-a îndreptat spre Dragoslavele și Rucăr. La Dâmbovicioara s-a despărțit de prefectul județului, mulțumindu-i pentru primirea caldă. Luni, 17 septembrie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
său la serbarea de înaintare la gradul de sublocotenent a promoției elevilor de la Școala de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu. Vizitează apoi arsenalul Frontului de Vest și localitatea Orăștie, unde Uzinele „Reșița” construiau o stație de încărcare a obuzelor. Sâmbătă, 2 iulie. La ora 845, Carol și Mihai ajung în gara Brașov. Erau așteptați de ing. Nicolae Malaxa, care îi conduce cu automobilul la Tohanul Vechi, unde vizitează instalația construită de Societatea „Malaxa”, pentru fabricarea focoaselor și încărcarea proiectilelor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
oamenii nu s-au cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e plin Încă de nebunia războiului. E greu să descoperi un metru pătrat nerăscolit de obuze. Vegetația e slabă, timid dezvoltată și ea de nebunia omului. Ajungem la vestitul fort Vaux. Vizităm tot interiorul. Într-o cameră de 20 m², au stat Îngrămădiți ultimii soldați francezi, zile Întregi, alături de bravul lor comandant, colonelul Reynal, În Iunie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]