505 matches
-
studiu intitulat Dimensiunile cugetării românești, încercând să dea o schiță tipologică, cu totul alta decât cea din 1940 a lui Nicolae Bagdasar, asupra filosofiei noastre, stabilind un dialog rodnic și surprinzătoare sincronizări între gândirea românească și aspectele moderne ale celei occidentale. V. desprinde și descifrează în evoluția gândirii românești patru momente sau faze: faza învățării, cu o interesantă disociere între cumpănire și descumpănire ca forme esențiale ale unui echilibru de mentalitate, aspirație continuă a devenirii noastre istorice; faza înțelegerii, cu subtile
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
Chiar dacă guvernele europene vor reuși probabil să controleze situația, vor fi puse în situația penibilă de a sta cu constituția într-o mână și cu Coranul în cealaltă pentru a nu cumva ofensa islamul. Aceasta este o realitate actuala. Civilizatia occidentala se autodiscrediteaza si se blameaza pentru tot ceea ce este „rau” in aceasta lume si in consecinta totul este acceptabil. Cum ar fi posibil ca sharia sa fie integrata sistemului juridic din tarile occidentale. Totul este bun totul este ok? Occidentul
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
islamul. Aceasta este o realitate actuala. Civilizatia occidentala se autodiscrediteaza si se blameaza pentru tot ceea ce este „rau” in aceasta lume si in consecinta totul este acceptabil. Cum ar fi posibil ca sharia sa fie integrata sistemului juridic din tarile occidentale. Totul este bun totul este ok? Occidentul traieste o veritabila criza de identitate. Traim intr-o lume in care istoria nu se va sfarsi. Bigostismul, ignoranta si lipsa unei vieti guvernate de valori vor promova la nesfarsit noi tragedii, iar
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
naționaliști* un model alternativ celui al democrațiilor liberale, caracterizat prin hegemonia unui partid unic. Ea se prezintă ca nepătată de nicio țară colonialistă și poate apărea ca o bază de sprijin pentru liderii africani datori să se distanțeze de Europa occidentală: este și cazul congolezului Patrice Lumumba, care va plăti cu viața, în 1960, apropierea sa de Moscova. Dacă cea mai mare parte a fostelor colonii rămân în orbita Occidentului, URSS își pune unele speranțe în Ghana lui Nkrumah. în Guineea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provizoriu sau definitiv - seduși de angajamentul comunist și de marxism. și în rândul filosofilor - Henri Lefèbvre, Jean Toussaint Desanti - se dezvoltă o „religie a istoriei” înțeleasă ca o „adeziune oarbă la faptul împlinit considerat ca «rational»” (Furet). în toată Europa Occidentală, anii 1945-1956 marchează apogeul influenței comunismului asupra intelectualilor și artiștilor. în Franța, PCF exercită o „hegemonie intelectuală”: el controlează Comitetul Național al Scriitorilor și stabilește lista colaboratorilor care urmează a fi supuși epurărilor. O comisie a Comitetului Central, condusă de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Direcții ale deportării - Zone de deportare 2. Europa după cel de-al doilea război mondial - Frontierele în 1947 - Capitale de țări - Câștiguri teritoriale ale URSS. - Teritoriul liber Triest (1947-1954) - Teritorii italiene atribuite Iugoslaviei - Teritorii atribuite Poloniei - Teritoriu atribuit Bulgariei - Europa Occidentală - Democrații populare - împărțirea Berlinului - Linia Oder-Neisse 3. Sistemul comunist mondial înainte de 1989 - Țări având un regim comunist - Țări în care PC a făcut parte dintr-un guvern necomunist - Regim cu partid unic, aliat temporar al Moscovei sau al Beijingului - Țări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a răului din societate. Această întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste care au ajuns la putere în democrațiile populare*, în Asia*, în Cuba* și în Africa*. PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ „FIUL MAI VÂRSTNIC AL BISERICII COMUNISTE” Partidul Comunist Francez (PCF) a reprezentat unul dintre cele mai puternice partide comuniste din Europa Occidentală: solid ancorat în anumite grupuri sociale, mai ales muncitorești, ale căror aspirații le traducea, el și-a pus, în schimb, amprenta pe societate. Nașterea în decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a delegaților Secției Franceze a Internaționalei Muncitorești
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-o reduce la statutul de satelit, dependentă de națiunile producătoare de petrol. Într-o anumită măsură, ele au și beneficiat de această putere. În timpul războiului din Orientul Mijlociu din octombrie 1973, țările producătoare de petrol au forțat Japonia și statele Europei Occidentale (dependente doar parțial de importul de țiței) să adopte anumite măsuri pe care nu le-ar fi întreprins din proprie inițiativă, dar pe care au fost nevoite să le ia ținând cont de circumstanțe, căci riscau ruina politică, socială și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
curățenie și era evidentă o disciplină severă, rar întâlnită în Secțiile de Chirurgie din România. Doctorul Ivașcu a operat întotdeauna cu asistentă instrumentară la masa de instrumente, așa cum s-a operat și se operează în Transilvania și în toată Europa occidentală aflată sub influența școlii germane de chirurgie. Nu l-am văzut niciodată să folosească rezidenții la masa de instrumente. A lucrat la Sanatoriul din Brad până în anul 1962, apoi la Moroeni (1962-1964), Balotești (1964-1978) și la Spitalul Vitan-Bârzești (din 1978
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și exogeni pe care recursul la modelul clivajelor l-ar putea clarifica. Pe de o parte, întâlnim o voință foarte puternică a cercurilor conducătoare a noilor partide de a confirma, în fața Europei și a lumii, conformitatea lor cu partidele Europei Occidentale care se traduce prin ceea ce noi am numit mișcare paradoxală. Într-adevăr, ca "agenți ai conflictului și instrumente ale integrării lui", aceștia vehiculează deseori realități noi și aparențe singulare legate de etosul național. În timp ce, pe de altă parte, au o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
puțin asupra elementelor politice ale revoluției liberale a Luminilor. În același timp, după Sosnowska, clivajul stânga-dreapta presupunea un conflict în privința atitudinii față de caracterul periferic al țării. De fapt, dacă admitem că modernitatea este unul dintre elementele constitutive ale identității europene occidentale contemporane, atunci clivajul polonez stânga-dreapta ar fi deja de facto un conflict antivs. pro-Europa. Noi am spus-o, acest conflict nu este împărtășit de dreapta. O parte considerabilă a dreptei pretinde, bazându-se pe definiția identității europene, a fi chiar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
așteptări în ceea ce privește rolul viitor al țării pe scena internațională. Atunci când vorbim despre programul pentru Polonia lui Ioan Paul al II-lea, trebuie de asemenea să menționăm rolul esențial pe care Polonia ar trebui să-l joace în recreștinarea unei Europe occidentale secularizate. Dintr-un punct de vedere pragmatic, această idee a vocației speciale a Poloniei ar putea fi văzută ca o strategie de compensare a punctelor slabe ale economiei țării prin bunuri morale si culturale. Exemplul cel mai recent și cel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pol al posesorilor (în colectiv) vizavi de salariați. Clivajele transformate ale modernității, s-ar putea spune disimulate prin alte clivaje ale comunismului de aceeași natură, produc o societate modernizată, industrială și urbanizată, laică și uniformă: o societate după modelul celei occidentale, chiar dacă în timpul comunismului această latură rămâne ascunsă sau cel puțin nu era afișată. O dată cu prăbușirea regimului comunist, aceste clivaje se conturează într-o manieră pe care anumiți analiști o asimilează unei a doua modernizări. Dar comunismul amplifică clivajele modernității, produce
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și efect, din perspectiva modului linear, reprezentativ al bilei de biliard și al sistemelor noastre republicane. Ne-am putea imagina că aici cauza și efectul sînt matricea separării reprezentate (cauză)-reprezentant (efect), sau invers, tipul care predomină în societățile noastre occidentale actuale: reprezentant (cauză), reprezentat (efect), alt mod de a spune, ca Duguit, guvernanți și guvernați. Nimic din asta aici: cauza este efectul, efectul este cauza, el este în totalitate în cauză. O singură mișcare care se desfășoară. Iată ce fondează
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
un element integral al securității în Europa. Prin constituirea Consiliului Nord-Atlantic de Cooperare (N.A.C.C.), s-au stabilit relații de cooperare cu noii parteneri, în armonie cu scopurile C.S.C.E. De asemenea, a oferit sprijin practic activității C.S.C.E. Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) este o parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene; de asemenea, constituie mijlocul de a întări stîlpul european al Alianței Atlantice, de a dezvolta o capacitate operațională; se deschide cooperării suplimentare cu noii parteneri și s-a oferit să
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]
-
cultura română! Dezvoltat ca reacție radicală la teza sincronismului elaborată de E. Lovinescu în Istoria civilizației române moderne (1924-1925), care argumenta cum întreaga cultură română este produsul imitației culturii occidentale, protocronismul inversa raportul de forță dintre cultura română și cea occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea, portughezii, apoi spaniolii, olandezii, englezii și francezii au frecventat coasta, fiind interesați de comerțul cu guma arabică. Teritoriul Mauritaniei a fost cucerit de trupe franceze și a devenit în anul 1903 protectorat, iar în anul 1920 colonie în cadrul Africii Occidentale Franceze, fiind consemnată astfel colonizarea Mauritaniei, la începutul secolului al XX-lea; la 28 noiembrie 1960, Mauritania și-a proclamat independența. În timpul colonizării Mauritaniei au avut loc lupte îndârjite între populația autohtonă și colonialiști. Despre acestea ne-au informat patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
începutul secolului al XX-lea; la 28 noiembrie 1960, Mauritania și-a proclamat independența. În timpul colonizării Mauritaniei au avut loc lupte îndârjite între populația autohtonă și colonialiști. Despre acestea ne-au informat patru români, tineri reporteri, pe atunci, din Africa Occidentală: Dumitru Dan, Paul Pârvu, G. Negreanu și Alexandru Pascu, care în anul 1910 au întreprins o călătorie în jurul lumii. Consemnez evenimentul, reamintind câteva dintre aprecierile celor menționați mai sus, care arătau: ",De altfel, manifestările de rezistență în fața colonialismului puteau fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
loc nu mai puțin de 125 de ciocniri între trupele franceze și detașamente de berberi"71. În anul 1903, Franța a creat în Mauritania protectorat, transformat la 18 octombrie 1904 în "teritoriu civil", sub controlul unui comisar al guvernului Africii Occidentale Franceze. La 4 decembrie 1920, Mauritania a căpătat statutul de colonie franceză. După cel de al Doilea Război Mondial, "Mauritania a devenit pe rând "teritoriu de peste mări", membră a Comunității Africii Occidentale Franceze, iar la 28 noiembrie 1958 s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
civil", sub controlul unui comisar al guvernului Africii Occidentale Franceze. La 4 decembrie 1920, Mauritania a căpătat statutul de colonie franceză. După cel de al Doilea Război Mondial, "Mauritania a devenit pe rând "teritoriu de peste mări", membră a Comunității Africii Occidentale Franceze, iar la 28 noiembrie 1958 s-a proclamat Republica Islamică Mauritania, însă continuă să rămână membră a Comunității franceze"72. La 28 noiembrie 1960, Mauritania și-a proclamat independența, Moktar Ould Daddah fiind ales președinte. Guvernul român a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de vie și-a întins rădăcinile către est și vest. Pornind din Transcaucazia, pământul georgienilor și armenilor, cam acum șapte mii de ani înaintea erei creștine 1, a ajuns în India, apoi în China, prin intermediul caravanelor. Preluată de către popoarele Asiei occidentale 2 (sumerienii, babilonienii, asirienii, egiptenii, evreii, fenicienii...), vița de vie s-a răspândit din plin pe țărmurile Mediteranei. Grecii, inițiatorii viticulturii în Europa mediteraneană, sunt înlocuiți în lucrarea lor civilizatoare de către romani: mai întâi Sicilia și sudul Italiei (Magna Graecia
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
din grecescul mesos "mijloc" și potamos "fluviu", regiune numită "a celor două fluvii", acoperind văile Tigrului și Eufratului și teritoriul intermediar) și Egipt, cuprinzând Siria și Palestina, este probabil cu adevărat leagănul culturii viței de vie. Această regiune a Asiei occidentale având forma unui arc de cerc, situată mai exact între Marea Caspică și Golful arabo-persan, a fost fără îndoială refugiul pentru vitis vinifera 8 (vița de vie europeană, așa cum o numesc americanii) pe parcursul perioadei glaciare. În cadrul vitis vinifera (sau vitis
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sub direcția lui Joseph Jobé, Edita SA, Lausanne,1973, p.71. 151 Vezi mai jos 152 În original: Le pain qui est pour le corps, le vin qui est pour l'esprit. 153 M. Rochaix, La civilisation de l'Europe occidentale et ses rapports avec la vigne et le vin de 1500 à nos jours, Vin et civilisation, op.cit., CICLOP, Paris, p. 111. 154 Walter Tobler, Le vin dans l'art populaire, Le grand livre du vin, sub direcția lui Joseph
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sa asupra lumii răsăritene) are ca reper absolut apofatismul persoanei. Se indică astfel direcția pe care se va manifesta filosofarea în Bizanț și limitele peste care aceasta nu va trece. În Răsărit nu vom găsi o metafizică de felul celei occidentale, și nici o filosofie a naturii. Pentru acest spațiu, natura sau esența în sine sunt inaccesibile. Ceea ce în ochii unui comentator apusean ar părea că este un text de morală, mistică ori pur și simplu de teologie, însemna pentru bizantin un
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]