345 matches
-
etc. etc. Nu puține sunt ele în versurile de mai târziu. Așa, de pildă, în Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii în amintire și-n sânge ca o viză / de pașaport, cu-obrazul și umăru-n ochean / sub pielea în vitrină și-n galerii deschisă”, „mă-nsemni precum o hartă”, „drumurile-n rocă urcate ca vitrine”, „ești în mine scrisă cu meșteșug” ș.a. Sau, în Ulise: „strălucesc / vocile cu gutui în vitrine la ora dejunului”, „privirile glasurile / precum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor ș...ț Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin în mine ocheanul minutului Continentele flutură în privire ca bandajele nopților Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei Strâng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima în eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
experiența este inversată. Centrul de echilibru al imaginii de film nu ține atât de mult de ceea ce se petrece pe ecran, cât de cadrul în care este cuprinsă imaginea. Precum liniile încrucișate care se văd într-un telescop sau în ocheanul unei puști, centrul de echilibru al cadrului se impune scenei trecătoare. Acea scenă se acomodează mai puțin evident cadrului pentru că, fiind în mișcare, ea își schimbă mereu relația cu acesta. De asemenea, nu are o structură statică în sine; este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Ornea Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu întâmplări stranii, personaje pitorești, textul fiind punctat de un limbaj presărat cu arhaisme și regionalisme. Distihuri (2000) impune o manieră diferită a expresiei poetice, forma fixă, extrem de concentrată, lăsând aparent o libertate minimă de expresie. Ciclurile Ars Longa, Acuarele, Ochean și Hai-hui demonstrează ceea ce ar trebui să însemne, în opinia lui V., o genuină îmbinare între funcțional și estetic. De altfel, se poate observa că aceasta este o caracteristică esențială: emotivitatea e dublată de aspirația spre simetrie și armonie, iar
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
că pentru poet, orice femeie este o repetiție cu diferență ontologică a mamei primordiale, avându-se adesea în vedere dialectica drumului alb-verde / alb reprezentând drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însoțește cu rezistența fondului. "Schimbările la față", câte au fost, dovedesc, de fapt, neschimbarea noastră. Soarta "formelor goale" este, vai, chiar soarta noastră. Încât, propunând această situație-problemă, iscând firesc comentarii, ne întoarcem, de fapt, la întrebarea Dvs. de final: "De ce ocheanul imagologic eminescian (splendidă sintagmă n.n.) dezvăluie astăzi goala noastră rezistibilitate?" De ce? Tot Eminescu a răspuns: civilizația vorbelor, negustoria de principii, fuga de muncă, "desfrâul naturilor catilinare" / "nulități catilinare", caracterele "arare" etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amară decât a bulgarilor (500 de ani sub turci), sârbilor (350 de ani sub turci), ungurilor (150 de ani de ocupație otomană), ci, mai degrabă, că-i "mică" literatura română fiindcă-i la modă s-o privim noi înșine prin ochean întors. A devenit voluptate națională și probă a rafinamentului elevat negarea valorilor românești, ovaționată de cei dornici să se înscrie mintenaș în trendul "europenizării decomplexate". De unde și bănuiala că vecinii înfățișează lumii literaturi mai împlinite (?) pentru simplul motiv că știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
trouver à l’extrémité orientale de l’Europe, dans une province dont on entend parler si rarement.“ Între momentul scrierii acestor rânduri și acela în care le citiți au trecut 150 de ani. Senzația de a ține în mână un ochean al timpului, un „retroscop“, este extraordinară. Textul, se vede limpede, a fost gândit și scris ințial în franțuzește, spre a fi apoi tradus într-o românească relativ frustă, în care urbanitatea se numește „politicire“... Dar în această limbă cu inflexiuni
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Frigul a încrustat pe geam o hartă", "- Adu-mi ochianul. Nu-i un plan e un întreg continent;/ iată plante tentaculare și arbori cu alge rămase pe ramuri,/ a fost desigur aici un țărm tropical și un ocean". Privirea prin ochean înseamnă nu atât apropiere a necunoscutului, cât refacere a lui și cum universul imaginar poartă semnele unei existențe certe, nu poate fi negat pentru că el dublează și chiar înlocuiește realitatea prezentului în imaginația creatorului. E un univers care are totuși
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
joacă piesa vieții (de altminteri, lumea ca teatru sau, în alte cazuri, lumea de hârtie sunt reprezentări curente în poezia generației albatrosiste). Spațiul acesta se compune din cele mai banale elemente ale existenței zilnice, dar este descris prin prisma unui ochean care deformează, sunt amănunte asupra cărora se insistă, dar care sunt asamblate într-un tablou nefiresc, de coșmar. 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Monica Lovinescu. O voce a exilului românesc, Mihaela-Nicoleta Burlacu Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poezie mistică românească, Puiu Ioniță Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
schimbarea și statornicia lumii. întotdeauna, numirea invizibilului dilată atenția. „Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „post festum”, cu întoarcerea „Spre necesarul randament/ Din monotona Muncă”. în fine, munca îl deprinde cu anonimatul („voi fi uitatul muncitor”) din viața socială și economică. Cine a introdus cuvîntul „pantofi” în literatura romînească? în poezie, Iancu Văcărescu, în „Ocheanul”, o așa-zisă „baladă” („Și în mulți cu rupți pantofi/ Ce trec d-artiști, filosofi”) și Gheorghe Asachi, în „Soția de modă”, o satiră („...Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare,/ Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
niciodată. O spun cu autoironie: poate că la aniversarea a douăzeci de ani de la decembrie 1989 îmi va veni o idee ingenioasă pe care să o pot pune în practică. Dacă ar fi să-mi privesc formarea intelectuală printr-un ochean, scotocind prin ultimii mei douăzeci și cinci de ani de viață, s-ar cuveni să recunosc că în adolescență și în prima tinerețe am fost atinsă de câteva modele, adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
poate întîmpla să azvîrlim cu obiectele în toate părțile ți să le punem la încercare în diferite combinații, ca să ne bucurăm de propria noastră forță și de propriul capriciu. Sau să privim realitatea ca pe ceva îndepărtat, oarecum printr-un ochean întors. Sau să ne bucurăm doar de jocul formelor și al culorilor, indiferenți la existențele reale aflate în spatele lor. Astfel tînărul din Paa Vidderne Pe culmi al lui Ibsen privește din pustietatea munților cele ce se petrec în vale; obiectele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Am încercat eu însumi fiecare dintre aceste ipostaze, în care alții au atins performanțe extraordinare, care rezistă încă unei lecturi pur estetice. Dar am sfârșit prin a crede că fiecare citire publică a lumii își merită, până la urmă, un singur ochean - cel propriu. Și spre sfârșitul existenței mele românești și începutul pribegiei am hotărât că ceea ce mă frământa cumplit, conflictul meu cu o lume insuportabilă, trebuia călăuzit mai degrabă spre pagina de gazetărie ori de analiză decât spre poezie, care de la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu inocența-le încă nepervertită în mici sau mari perfidii. M-am apucat de citit, zilele trecute am fost iar la Raveca, după cărți. Am terminat cărțile de la Liviu (Antonesei n. red.) și Luca (Pițu n. red.), am continuat cu "Ocheanul întors" al lui Radu Petrescu (acest "jurnal" m-a salvat în ultimul timp de la a mă mai enerva la școală; iată, încă o dată, o carte salvează un om!), apoi subiectiv-emoționalele remembers ale lui Petre Stoica "Amintirile unui fost corector", "Povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
jur pe congeneri, făcându-se brutal simțită prin gâfâitul ei teribil. Schopenhauer, printre splendidele sale maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe: viața, spune filosoful scepticismului european, viața seamănă cu un ochean; În tinerețe, Îl privim Întors și atunci moartea pare depărtată, enorm micșorată, dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei indivizi care „observă” existența morții doar când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât Înaintașii lor, dar care au avantajul timpului de partea lor, acea uzură splendidă a timpului, care uneori ne apropie mai bine adevărul, ca un ochean miraculos, adevăr ce nu este niciodată același, deși În esență el este neschimbat, adică, la suprafața sa sau la nivelele superioare, „el” Își schimbă coloratura și semnele, dar În profunzimea sa esențială, anistorică, el „curge” neschimbat, și această „esențialitate” are
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
încărcătură mitică a cusutului se desfășoară, așadar, nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci în apropierea apelor increatului, pentru a transforma virtualitatea existenței în destine reale, de factură pozitivă. Instanțe inițiate cu ochean dublu, înspre sacru și înspre profan, colindătorii sunt văzuți și ei ca oameni ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii și invocă elementele primordiale care i se supun, fiindcă armăsarul conține în ființa sa atât principiul acvatic, cât și energia focului. Copita face legătura nu numai cu spațiul în care se află, dar și cu tărâmul sacru, având funcție de ochean: „Și i-a zis: Uităte-n potcoava mea!- Șî-i râdică calu copita din urmă. - Ce se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea lui numa’ struguri copți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inferioare ale calului reflectă imaginea tărâmului mitic, ca sugestie a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește accesul vizual în rama potcoavei, cunoscută pentru funcția sa augurală. Chiar el indică acest ochean care surprinde un sacru în pârg, ca moment ideal al ființei, spre care aspiră întregul univers. Alteori, canalul vizual către lumea mitică se deschide prin urechea calului, ca simbol al simțurilor sale ce percep în întregime lumea: „Bagă mâna-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]