404 matches
-
Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii îmbujorați și cu fluturi albi în plete. O vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic. — Cam așa ceva. Își drege glasul, după care începe să cânte cu voce joasă, tristă și monotonă. Vai, vai. S-a dus, bietul de el. Îmi dă ghes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chef și că Piá - sau cum s-o fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor: ai fi zis că sunt pașnice, dar în ochișorii lor negri migdalați strălucea mereu acea lumină dușmănoasă și neliniștitoare. Înțelese că nu era momentul să se împotrivească tribului. În fond, nici nu era foarte sigur că ar fi vrut să se împotrivească. Toată ziua cugetase la posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vasistha a lui Valmiki. Am așteptat săptămâni Întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când În sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neaș- teptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a Întrebat el Îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. la ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi În bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care Îi ținea În casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel la avizierul de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al privirii. Așa s-a Întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a deve- nit ceea ce fusese de fapt Întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, Încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Șaman 49 Îmbrăcat În pijamaua sa cârpită din loc În loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă În lumea aceea. observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 SĂ zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia Îi râd mereu ochișorii În cap, În dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e Însuși diavolul sau Șaman 73 un agent secret al acestuia. Își Începe ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zi am dat nas În nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă Întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? CĂ trăiam Într-o stare de continuă perplexitate ? CĂ nu pot scrie dintr-o poziție de slăbi- ciune și că am nevoie de timp să-mi adun ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îl zăresc Într-un colț pe Însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ne-am descărcat bagajele În holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimen- siuni. Aici ne așteptau nici mai mult, nici mai puțin decât pri- marul orașului, un fel de japonez mic și bondoc cu ochișori Înguști și surâzători, care ne invită la primărie, unde ne pregă- tise o mică masă festivă tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci Înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada În sus, În pozițiile În care fuseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Yoga Vasistha a lui Valmiki. Am așteptat săptămâni întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când în sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neașteptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a întrebat el îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. La ce înveți ? M-am fâstâcit atât de tare, încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi în bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care îi ținea în casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel la avizierul de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
alchimic al privirii. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua sa cârpită din loc în loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zi am dat nas în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o stare de continuă perplexitate ? Că nu pot scrie dintr-o poziție de slăbiciune și că am nevoie de timp să-mi adun ceva putere
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îl zăresc într-un colț pe însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat în creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în seamă. Ne-am descărcat bagajele în holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimensiuni. Aici ne așteptau nici mai mult, nici mai puțin decât primarul orașului, un fel de japonez mic și bondoc cu ochișori înguști și surâzători, care ne invită la primărie, unde ne pregătise o mică masă festivă tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada în sus, în pozițiile în care fuseseră capturate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai bucurat nici o clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aproape metafizică la foarte pămînteanul și mulțumitului de sine Alecu Văcărescu: „Nici Într-un fel nu te-apuc Că ești chiar ca un năluc, Și aidoma ca luna Ce să schimbă totdeauna.” Singura formă de Întrupare a femeii este privirea. Ochișorii furioși, Înlănțuitori sau săgetători, anunță prezența unei ființe materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară Ca un pui de căprioară. Trupușoru-i gingășel Părea tras printr-un inel! Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță, S-o tot strîngi la pept cu foc Și să-ți fie de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca natura serafică a femeii, poetul variază dalbă și sprintenă cu dălbioară și sprinteioară. Folosește, În acest sens, procedeul agasant al diminuării
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii-ți ruminesc, Crinișorii-ți Înfloresc De mă-mbăt și mă uimesc...” Uimire Înseamnă, de bună seamă, fascinație. A privi este dorința cea mai mare a Îndrăgostitului („Stai, ah! stai să te privesc”), a netezi părul Îngerului este o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]