142,832 matches
-
sape un bordei în pădure și să fie partizan, crede că pionierii au cravatele tăiate din steag, vrea cu toată puterea să devină pionier. Chiar dacă tocmai în momentul (atît amînat) cînd este primit în organizație, Sașa nu-și poate lua ochii de la broasca tăiată dintr-un borcan cu formol din laboratorul de biologie în care are loc ceremonia: "broasca ținea ochii închiși, parcă era om și mîinile și picioarele în lături". Iepurele trece dintr-o poveste în alta a cărții, iepuri
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
puterea să devină pionier. Chiar dacă tocmai în momentul (atît amînat) cînd este primit în organizație, Sașa nu-și poate lua ochii de la broasca tăiată dintr-un borcan cu formol din laboratorul de biologie în care are loc ceremonia: "broasca ținea ochii închiși, parcă era om și mîinile și picioarele în lături". Iepurele trece dintr-o poveste în alta a cărții, iepuri albi, parcă sortiți unor morți misterioase sau victime ale braconajului pentru că iepurii care "nu mor" trebuie căutați în altă parte
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
de la exactitate și de la relațiile existente între Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, dialogul dintre ei pe tema acceptării sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care le avea sub ochi. " Simt enorm și văd monstruos" este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
picioarele pâinea mea o Doamne floarea vanității mele care se sufocă în roata nopții floarea grâului meu Doamne floarea sufletului meu Dumnezeule disprețuiește-mă sunt bolnav de această floare care îmi înflorește roșie în creier peste suferința mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă chinuiește steaua care înoată prin somnul meu cu moartea și dimineața sufletelor curate Doamne ochiul meu vede ceea ce
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă chinuiește steaua care înoată prin somnul meu cu moartea și dimineața sufletelor curate Doamne ochiul meu vede ceea ce te apasă iar plânsul îmi poartă copiii în sânge o Doamne ochiul meu vede casa zidarului și chinul lumii deopotrivă și nu știe pe ce drum s-o apuce așa cum iarna copacul mă doboară-n tăcere cuvântul
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă chinuiește steaua care înoată prin somnul meu cu moartea și dimineața sufletelor curate Doamne ochiul meu vede ceea ce te apasă iar plânsul îmi poartă copiii în sânge o Doamne ochiul meu vede casa zidarului și chinul lumii deopotrivă și nu știe pe ce drum s-o apuce așa cum iarna copacul mă doboară-n tăcere cuvântul meu norocul meu plânsul meu. Nu mai știu nici o stradă care duce undeva nu mai
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
amărăciune vocea ta care scutură moartea în brazde încremenite care mă distrug o Doamne din noapte și spaimă tropăie rugăciunea mea soarele și luna vocea ta este vocea mea Doamne sunt în tine strivit de chinul meu care-mi aprinde ochii ca să mă ard Dumnezeul meu în focul mâniei tale care-și împlântă ghimpele în creierul meu plin de sânge. * * * Văd Doamne ceea ce trebuie acum să văd dimineața care nu vrea să-mi afle chinul și patul meu în care ninge
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
chinul meu foamea băută cu inima în nopți ce sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea-i fără sfârșit și totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
că, pentru destui români, Parisul înseamnă și cafenele sau, poate, mai ales cafenele. N-aș vrea să mă supraevaluez, dar cred că nu au citit prea multe despre cafenele și, oricum, n-au avut multe înregistrări pe viu, făcute cu ochiul subiectiv al autorului. Ceea ce e altceva decît să găsești niște informații într-un ghid. Oricum, e vorba despre un tip de trăire subiectivă pe care fiecare o poate avea, la rîndul său. Pui un om într-o cafenea, în zumzetul
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
ațintită asupra mea. De obicei, din mândrie, poate, fac față oricărui fel de priviri îndreptată spre centrul meu de vedere. Privirea de sfânt a lui Schneider însă nu am putut să o susțin; rar mi se întâmplă, dar atunci lăsasem ochii în jos.
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
imobilul tot nu se mai află în parohia lor, ce nevoie mai au de bani? În schimb, devine firească, nu e așa, "suplimentarea bugetului S. G. G." Cinismul Hotărîrii este stupefiant. Citind-o (de două ori, fiindcă nu-mi credeam ochilor), m-am gîndit la toate vorbele frumoase ce se vor fi rostit la Forum pe tema grijii statului față de cultură. Treisprezece milioane de volume intră definitiv la apă, cartea românească se îneacă, așa dar, iar Guvernul se procopsește cu un
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de apă și de necunoscutul întins pe la fundul ei. Deși am făcut înot de performanță, n-am deschis niciodată ochii. Nici în bazin, nici în mări sau oceane. Nu vreau să văd ce este în măruntaiele ei. De cîteva minute, am înțeles de ce. Pentru că acolo se adăpostea sfîrșitul meu. Minutele de panică. Vreau să mă sustrag, să ies din trafic
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
în mașini amețitor de luxoase, de viloaie de prost gust care au înfulecat pîrtia de schi din Plaiul Vacii, de prețurile imense pentru servicii de doi lei, de nepăsarea funcționarei de la poștă care vorbește minute în șir, privindu-mă în ochi, fiind interesată cum s-a terminat episodul din Tînăr și neliniștit, dacă sărmăluțele au fiert și copilul a făcut caca, o conversație purtată pe-ndelete pe banii statului și pe nervii mei, de tarabe cu chiloți și roșii storcite, laolaltă, de
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
mite, măruntă și nesemnificativă, azvîrlită pe geamul mașinilor de mitocani și recuperată, tîrîș, de slujbașul indisciplinat, de traficanții de droguri ce schimbă saluturi în argou cu polițiștii... Un oraș atît de aglomerat și, totuși, atît de părăsit. Deși legată la ochi de amintiri, am reușit să văd, prin țesătura lor, urîtul prezentului într-o superbă ramă a trecutului. Cu asta să plec eu? Și dreptul la imagini m-a trădat? Păcătoasă și nevrednică mai sînt! Lacrimile îmi țîșnesc. De frică, de
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
Ioana Pârvulescu Am aflat că în Neue Züricher Zeitung apare, în fiecare miercuri, o rubrică intitulată "obiecte pierdute". într-unul din numerele trecute ale României literare Dl. Nicolae Manolescu descria, la ochiul nostru magic "delicate lucruri vechi". Nu rezist ispitei de a continua evocarea cu cîteva gesturi, azi uitate, care s-au imprimat pe retina ochiului, întotdeauna magic, al copilăriei. Gestul prin care tatăl meu își întorcea, seară de seară, ceasul de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
intitulată "obiecte pierdute". într-unul din numerele trecute ale României literare Dl. Nicolae Manolescu descria, la ochiul nostru magic "delicate lucruri vechi". Nu rezist ispitei de a continua evocarea cu cîteva gesturi, azi uitate, care s-au imprimat pe retina ochiului, întotdeauna magic, al copilăriei. Gestul prin care tatăl meu își întorcea, seară de seară, ceasul de mînă, apucîndu-i între degetul mare și arătător rotița striată și învîrtind-o repede înainte și înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui gură rotundă întindea ciorapul. Apoi apuca cu o croșetă de argint ochiul scăpat și parcurgea cu ea drumul firului dus, refăcînd în cîteva secunde țesătura mătăsoasă. Pe strada Lungă mergeam uneori la o sifonerie. Duceam acolo, la umplut, sifoane grele, de sticlă albăstruie. Era coadă și, în așteptare, ochii mei se lipeau
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
croșetă de argint ochiul scăpat și parcurgea cu ea drumul firului dus, refăcînd în cîteva secunde țesătura mătăsoasă. Pe strada Lungă mergeam uneori la o sifonerie. Duceam acolo, la umplut, sifoane grele, de sticlă albăstruie. Era coadă și, în așteptare, ochii mei se lipeau de mecanismul în care era prinsă gura sifonului. Nu mă plictiseam niciodată să văd cum umple sticla șuvoiul înspumat și știam, de pe un afiș alăturat, că lichidul nu trebuie să depășească un nivel bine stabilit. Cum sifonarul
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de treaba mea. Urmăream cu ochii larg deschiși spectacolul de pe terasa plină de zăpadă: o veveriță, venită probabil de pe Tîmpa, peste acoperișuri, dădea un spectacol acrobatic pe balustradă. Era o veche cunoștință: o consideram veverița casei și îi puneam în fiecare zi nuci și alune într-
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
tot motto-ul din Ronsard (ce are noima unui carpe diem), una din �sursele" baladei pare a fi truverul Huon de Saint-Quentin..." Brocartul �primilor poeți români" e astfel redrapat de Șerban Foarță: De ce nu pot, Magdalină/ în închisa ta grădină / Ochi de fluture să am; Ah, de ce nu-s pervaneaoa/ Ce te vede prin perdeaua/ Luminatului tău geam;/ Pe când pieptu-ți, Magdalină,/ Alb și plin, se desgrădină..." Mai poate spune un june cititor ale zilelor noastre că Hugo e vetust și plctisitor
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
noroaie, munți amenințători, un gropar care moare din cauza unui microb bine-păstrat în morminte, bătrâni veterani în care se trezește amintirea războiului și care defilează demonstrativ, cu puști și decorații, prin fața săpătorilor, dar și (după cum reiese din aluzii), lumea comunistă, cu �ochiul și timpanul" plasat la hotel, cu parade militare. Dacă unii morți fuseseră îngropați în formă de V, ca un stol de cocori (�pe deasupra mea zbura un cimitir în formă de V"), sau - simbol biblic - într-un staul, alții sunt (ironie
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
rezolve problemele, își are logica sa. Șeful pesedist știe că în ciuda optimistelor, prea optimistelor rezultate din sondajele - mai mult sau mai puțin măsluite - există riscul ca în 2004 să piardă puterea. O va pierde, după cum începe să se vadă cu ochiul liber, în favoarea extremiștilor. Cred, prin urmare, că dl. Năstase a fost sincer atunci când a pus umărul la calmarea liberalilor. Orișicâtuși, una e să tratezi cu un Stolojan (că doar nu întâmplător l-a priponit Iliescu premier într-un moment de
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
Ciontu. Neavând ce oferi populației înebunite de foame, peremiștii nu vor ezita să-i zvârle spre sfâșiere (la propriu!) pe împilătorii nației, lăcustele devoratoare ale ultimului gram din măduva spinării statului. Când ministrul de interne i-a privit adânc în ochi pe activiștii județeni ai P.S.D.-ului, rostind istoricele cuvinte: �în această sală se află mulți din capii corupției!" el îndeplinea o poruncă de sus. De fapt, i-ar fi fost mai simplu să rostească fraza în guvern sau în parlament
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
moravuri prea încarnate spre a fi modificate prin simplul instrument al persuasiunii. Alcătuirea unui parchet general anume însărcinat cu eradicarea corupției de la 100.000 de țechini în sus nefiind la mintea vremii, nici modalitatea de a privi galeș/autoritar în ochii fiecărui privitor de trei-patru ori pe zi - avea să mai treacă un potop de ani până la născocirea televizorului și a permanentei sale tachinări de către premier -, domnitorul muntean se mulțumea a-și făuri o dublă imagine, între sublim și odios, între
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]