587 matches
-
spun bucuria ei. Vă știu după renume! — Am un lucru important să vă comunic, știu că ați fost Prefect de Poliție, iar despre dumneavoastră bărbatul meu vorbea cu respect, cei de-acum nu-mi mai spun nimic. Și, fără alte ocolișuri, în cuvinte puține și limpezi, îi povesti de ce a venit. 4 Strada era pustie și aerul tare. Fane Inelaru călca ușor, cu pasul lui de sălbăticiune. Bănuia că nu i s a dat degeaba drumul din arest. Sigur că n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
simplu ca a dărui unui urcior, Da, însă avem probleme mai grave, și tu te prefaci că viața ne merge ca pe roate, Exact despre asta vreau să-ți vorbesc, Atunci nu înțeleg de ce-a fost nevoie de atâtea ocolișuri, Pentru că-mi place să vorbesc cu dumneata ca și cum n-ai fi tatăl meu, îmi place să mă prefac, cum spui, că suntem doar doi oameni care se iubesc foarte mult, tată și fiică în cazul nostru, dar care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a avut-o rostindu-l, dacă urciorul e al nostru doar pentru că a trecut într-o zi dintr-o mână într-alta și despre el se vorbea în momentul respectiv, sau al nostru pentru că e al nostru, al nostru fără ocolișuri, al nostru pur și simplu, al nostru și punct. Cipriano Algor nu va răspunde, va mormăi, ca altădată, Ce prostie, dar o va spune automat, pe un ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt și alte gânduri în capul nostru care trag o cortină și continuă să gândească fără să știe nimeni. Cipriano Algor nu uitase categoricele cuvinte ale Martei despre copilul nenăscut, Să-l nasc aici, nu, o frază absolut explicită, fără ocolișuri, nu una dintre acele adunări de cuvinte mai mult sau mai puțin organizate care, chiar și când afirmă, par că se îndoiesc de ele însele. Concluzia, așadar, după logică, nu putea fi decât una, Marta și Marçal vor părăsi Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune pe el, Marele Rău, cu copite cu tot, În fața acestui conclav de tocilari. Diavolul urăște să se arate. Sau Wakefield poate urmărește o pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
celor din redacția de știri, Fran își lăsă capul în mâini. Poate ar trebui pur și simplu să uite de treaba cu Jack, să accepte că era mai mult ca sigur copilul lui Laurence și să i-o spună fără ocolișuri. O iubea, la urma urmei. Probabil că Henrietta avea dreptate. Avea să fie șocat dar avea să se împace cu ideea. Apoi putea începe să savureze bucuria și încântarea de-a avea copilul după care tânjise atâta timp. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un fel, aș prefera să nu știu. Vino, tati, îl luase ea de mână atunci, simțind la rându-i o urmă din teama lui, asta nu-ți stă în fire. Tu ai crezut întotdeauna că trebuie să înfrunți lucrurile fără ocolișuri. — Da, Franny. Însă au fost întotdeauna lucruri în privința cărora puteam să fac ceva. Nu mai avusese ce să-i răspundă atunci, sperase doar că se înșelau cu toții și că doctorul avea să confirme acest lucru. — Domnul și doamna Tyler? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase nici cel mai mic semn de recunoștință. Simți că o copleșește un val subit de tandrețe și își dori să-i mărturisească fără ocolișuri despre copil. Poate că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că asta nu e nici inteligent, nici amuzant, și uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu siguranță că ai părăsi pe cineva pentru una ca asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde ea Îngrozită. Cine se ușurează În public merită trimis la plimbare. Și altceva ce mai face? Întreabă ea, aplecîndu-se, ca și mine, spre Fran, cu un rînjet diabolic. Aceasta oftează. — Sally, da’ știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello era mai pățit, dar și mai viclean decât Bovo, și, în pofida numeroaselor patrule bizantine care ne-au încolțit, silindu-ne să facem multe ocolișuri, ne-a scos teferi și în mare grabă la Adria. Când i-am dat banul, s-a uitat la el și a zis glumeț: - Câtă vreme veți plăti cu chipul lui Heraclie, regii voștri vor fi întotdeauna lipsiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte aflate la îndemână. Este meteahna celor din vechime, care în acest fel încercau să arate că n-au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am ajuns în halul în care sunt? I-am răspuns: - Probabil de cel puțin unul sau doi ani. Și-a încleștat puterile pumnului singurei mâini pe care și-o mai putea mișca. - Ce se poate face? I-am răspuns fără ocolișuri, lăsându-i încă o speranță: - Dacă întrerupi imediat doza de plumb, o să trăiești încă multă vreme de-acum încolo. După ce l-am convins cu greu să se prefacă a nu bănui nimic, am hotărât să dau curs imediat unei cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-ți ia viața. Și nu-mi împuia capul cu ereziile tale, căci le știu pe de rost și mi se par niște idioțenii. Dar câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să fug, să-i prind în brațe și să-i trag după mine. Îmi doream din tot sufletul s-o zbughesc spre ei, dar parcă mă ținea o mână strâns lipită de pământ. Muntele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împărtășit cu ei durerea. Dar mama Mariei nu venise ca să stea să-și plîngă de milă alături de el. - Îmi vine greu să ți-o spun după tot ce-ai trăit, băiete, dar trebuie să părăsești Lands’en, declară ea fără ocolișuri. Iar eu... - SÎnt În stare să-mi port de grijă, dacă la asta te gîndești. - Iar eu vreau s-o iei cu tine pe Marie, continuă ea, fără să dea atenție Întreruperii. Privirea albastră se Întunecă. - N-am nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din nou o piruetă cu țigaretul, a surâs din nou. Un adevărat măscărici - simpatic foc!. Fără prea multe influențe, În plus, nimic apăsător. De pildă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
semn să mergem În pădure. Ajunserăm Într-o poiană plină cu țânțari, dar Vindecătorul luă două mâini de praf puturos dintr-o groapă și mă Îndemnă să-mi dau pe trup. La fel făcu și el. Apoi mă Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va fi, dar habar n-am ce trebuie să fac eu. Îmi zâmbea cald și scoase din tașca de la brâu o frunză pe care o mesteca, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick. Și nu mă menaja. - Arăți ca un pepene galben răscopt, culcat pe o pernă. A râs. Ochii i s‑au mijit și i‑au scânteiat; Îi plăceau ocolișurile mele mentale. În genul acesta de observație vedea semnul unor facultăți mentale mai Înalte, În plină derulare. Apoi a continuat, În legătură cu mașina: - Agenția a Încercat să‑mi vândă un BMW de culoarea vinului. Eu prefer unul de culoarea castanei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
impecabil cu doamna Grielescu. Sărăcăcioasele mele convorbiri În franceză purtate cu doamna Îi produceau Velei o mare satisfacție. Dar Ravelstein privea cu gravitate relația mea cu acești oameni. Și pe patul de moarte s‑a simțit dator să vorbească fără ocolișuri despre unele chestiuni pe care nu le socotisem niciodată necesar să le luăm În discuție. - Grielescu te folosește ca paravan, mi‑a spus. Tu, unul, nu te‑ai fi Împrietenit cu antisemiții ăștia. Dar erau prietenii Velei, așa că li te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu șoldul frânt, dar poporul tot la dânsul vine să se dezlege și să se miluiască. În biserică rămân doar unghiurile. Un suflet înfășurat în trenci lung și ponosit intră precaut prin ușile cu arhangheli și se apropie, cu multe ocolișuri pe la toate icoanele de pe laturi, de iconostas. Tocmai atunci lumânarea din fața Maicii Domnului sfârâie și din întuneric apare nasul Născătoarei. În cămăruța lui, părintele Ieronim stă singur la masă cum îi e obiceiul, cu o strachină de pesmeți și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]