606 matches
-
păcii și progresului întregii noastre planete.“ (Tribuna, 28 noiembrie 1974) MACOVESCU George „Marile lui însușiri, cele cu care a plecat din măruntul sat, cele pe care le-a câștigat prin muncă și voință dârză, lupta lui fără preget și fără ocolișuri, toate l-au condus în fruntea partidului și a statului nostru și astăzi întreaga țară se adresează copilului țăran de altădată: tovarășe secretar general al PCR, tovarășe președinte al RSR. A fost lung și greu drumul început acum șase decenii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
constituia o mare atracție, ieșirea din anonimat și, ultima problemă, cea mai grea, îndurarea frigului și a foametei. Dar trebuia să îmi găsesc un rost. Trebuia să muncesc. A.B.Înțeleg că și atunci drumul afirmării era greu, cu multe ocolișuri. În epocă, cei mai mulți tineri scriitori încercau să intre în presă. E și cazul dumneavoastră? Da, în anul 1950, am reușit să devin colaborator la ziarul "Scânteia". Scriam cronici de filme. Am fost apoi convins să mă angajez reporter, făcând acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zâmbitor, ridicându-se de la biroul împodobit cu un craniu și niște dinți de demonstrație. Îi spun că sunt Ortodontistă în Anglia și ședința devine o discuție profesională cu aplicație la dinții lui Alfonso. Miguel are un stil direct și fără ocolișuri și nu se sfiește să-și spună opinia verde-n față, indiferent de efectul provocat. „Măseaua asta nu mai poate fi salvată. O scoatem și gata. Uite, e dusă toată” (ciocănește cu instrumentul în gura lui Alfonso). Simt nevoia să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
importante din oraș. Importanța, în Peru, este exprimată mai mult gen adulație, deci Jorge posibil că s-a obișnuit să fie vocea cea mai puternică dintr-o congregație iar părerea și-o exprimă drept adevăr universal. Opinia lui, exprimată fără ocolișuri, este că mulți dintre asa-zișii șamani prezenți în adunare nu au habar de ceea ce fac și nu au, în realitate, nicio legătură cu lumea șamanică. Ayahuasca, din spusele lui, nu este nimic mai mult decât un medicament, care trebuie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
s-a stabilit la Stockholm. Acum scrie și în suedeză, are publicate câteva cărți de poezie. Tatăl său a fost atașat militar pe la mai multe ambasade, între care și cea din țara ei de adopție. O deranjează - îmi mărturisește fără ocolișuri, ca unui prieten - naționalismul din fostele republici ale Uniunii Sovietice. Să luăm cazul meu: de ce am devenit după 1990 român? Îi explic... Recunoaște că n-a știut multe lucruri. Faptul că nu aveam voie, până în ultimii ani ai perestroikăi gorbacioviste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și era a doua persoană, după Clara, care îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge printre cei mai tari. Sunt și cam puturos, ce-i drept! Dar am, în schimb, un foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare. Nu trebuie robinet nou, obărtain nou, garnituri noi, alea, alea?" O trebui, ce știu io", răspunse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dezbate asemenea teme și a le face accesibile, autorul inventează un extraterestru aterizat în casa unei țărănci văduve, o entitate a toate știutoare, care nici măcar nu poate să moară. Textul curge sub forma unui dialog inspirat și deși face mari ocolișuri pentru a descrie multiple personaje, el revine la Mașa și la Extraterestru, două personaje cheie într-o confruntare ideatică: pe de o parte morala sănătoasă a țăranului moștenită din moși strămoși, pe de altă parte înțelepciunea oaspetelui. Și, ca în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick. Și nu mă menaja. - Arăți ca un pepene galben răscopt, culcat pe o pernă. A râs. Ochii i s‑au mijit și i‑au scânteiat; Îi plăceau ocolișurile mele mentale. În genul acesta de observație vedea semnul unor facultăți mentale mai Înalte, În plină derulare. Apoi a continuat, În legătură cu mașina: - Agenția a Încercat să‑mi vândă un BMW de culoarea vinului. Eu prefer unul de culoarea castanei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
impecabil cu doamna Grielescu. Sărăcăcioasele mele convorbiri În franceză purtate cu doamna Îi produceau Velei o mare satisfacție. Dar Ravelstein privea cu gravitate relația mea cu acești oameni. Și pe patul de moarte s‑a simțit dator să vorbească fără ocolișuri despre unele chestiuni pe care nu le socotisem niciodată necesar să le luăm În discuție. - Grielescu te folosește ca paravan, mi‑a spus. Tu, unul, nu te‑ai fi Împrietenit cu antisemiții ăștia. Dar erau prietenii Velei, așa că li te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello era mai pățit, dar și mai viclean decât Bovo, și, în pofida numeroaselor patrule bizantine care ne-au încolțit, silindu-ne să facem multe ocolișuri, ne-a scos teferi și în mare grabă la Adria. Când i-am dat banul, s-a uitat la el și a zis glumeț: - Câtă vreme veți plăti cu chipul lui Heraclie, regii voștri vor fi întotdeauna lipsiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte aflate la îndemână. Este meteahna celor din vechime, care în acest fel încercau să arate că n-au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am ajuns în halul în care sunt? I-am răspuns: - Probabil de cel puțin unul sau doi ani. Și-a încleștat puterile pumnului singurei mâini pe care și-o mai putea mișca. - Ce se poate face? I-am răspuns fără ocolișuri, lăsându-i încă o speranță: - Dacă întrerupi imediat doza de plumb, o să trăiești încă multă vreme de-acum încolo. După ce l-am convins cu greu să se prefacă a nu bănui nimic, am hotărât să dau curs imediat unei cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-ți ia viața. Și nu-mi împuia capul cu ereziile tale, căci le știu pe de rost și mi se par niște idioțenii. Dar câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mirată. —Ești blondă! exclamă Emma. Blondă naturală. Cu ochi albaștri și dinți perfecți. Vorbești de parc-aș fi un cal! se îmbufnă Darcey. —Păi, în momentul ăsta arăți mai mult a cal decât a ființă umană, îi spuse Emma fără ocolișuri. Fă-ți și tu părul ăla să arate ca lumea, cumpără-ți niște haine mai acătării și, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai boscorodi orice tip înainte să apuce să zică ceva. Nu toată lumea e o enciclopedie ambulantă ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubea, dar îl iubise atunci. Sincer. —Darcey? Ai pățit ceva? Dădu din cap, deși privirea îi era îndreptată în altă parte, pentru a nu-l lăsa să-i citească tulburarea în ochi. —Și apoi a apărut Megan, spuse el fără ocolișuri. —Megan? Fata cu care aproape că m-am căsătorit, îi aminti el. A, da, Megan. —Minunată femeie. Totuși, era din Glasgow. Ochii lui sclipiră. —Och, zâmbi ea. Tot ce-ți pohtește inimioara, jupânașule. Îi mai spusese odată asta. Tot într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
restaurantul, ea se așeză brusc, tremurând din tot corpul. Nu-i venea să creadă ce se întâmplase, că îi spusese toate acestea. Nu-i venea să creadă că o iubise atât, că încă o iubea și că recunoscuse totul fără ocolișuri. Că Anna însăși îl sfătuise să meargă la ea pentru că Anna credea în sentimentele lui pentru Darcey. Totul era prea ciudat și prea intens, iar ea nu mai voia să aibă de-a face cu o astfel de situație. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să i se vadă numai pielea albă a cefei, În mijlocul mulțimii gălăgioase. Era fermecătoare. Nu Îi părea doar astfel lui Tokichiro, care era Înzestrat cu un ochi foarte sensibil la frumusețe. Oricine ar fi spus același lucru; era frumoasă, fără ocolișuri, o femeie mult mai presus de celelalte. La chemarea lui Mataemon, Tokichiro se așeză În fața stăpânei acelor ochi strălucitori. — Nene, o prezentă Mataemon. Era un nume frumos, potrivit cu caracterul ei. Ochii Înțelepți Îi străluceau senini În mijlocul trăsăturilor armonios formate. — Dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
te rog, ceru Hideyoshi, nefăcând nici o mișcare. Expresia lui arăta că nu putea fi clintit din loc nicicum. Poți sta aici cât dorești, dar nu-ți va folosi la nimic. — Nu neapărat. În aceea ce am spus adineaori nu există ocolișuri. Ce vei face aici? Ascult sunetul apei care fierbe În ibric. — În ibric? râse Mikawa. Și spuneai că nu știi nimic despre Calea Ceaiului! Nu, despre ceai habar n-am, dar e un sunet plăcut, Într-un fel. Poate din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcut-o și pentru binele dumneavoastră, slăvite stăpâne. Vă rog, acordați-mi eliberarea lui Oichi și a copiilor ei. Nu se simțea de parcă ar fi apelat la comandantul inamic. Stătea față În față cu sufletul omului și-i arăta fără ocoliș, adevăratele sale stări emotive. Își Împreunase palmele peste piept și Îngenunchea respectuos În fața lui Nagamasa; se vedea limpede că gestul acesta izvora dintr-o sinceritate deplină. Nagamasa Închise ochii, ascultându-l În tăcere. Își Încrucișă brațele, stând cu picioarele bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga pe mine. Și Începu să vorbească, de parcă abia atunci și-ar fi amintit subiectul. În dorința sa de a auzi explicațiile lui Hideyoshi, Naoie Își amânase plecarea. Acum, Hideyoshi avea parte de toată atenția lui. Cu o candoare fără ocolișuri, Hideyoshi explică de ce propriile lui tratative arbitrare Îl ofensaseră pe Nobunaga: — E urât din partea mea s-o spun, dar atât provincia Mimasaka, cât și provincia Bizen, ar fi intrat, mai devreme sau mai târziu, În posesia clanului Oda. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu adevărat tot ceea ce putem spune, glăsui Kanbei, dar, dacă aveți vreo dorință sau vreo condiție aparte pe care ați dori s-o adăugați, vi le vom asculta cu bucurie și le vom transmite Domniilor Lor. Vă rugăm să vorbiți fără ocolișuri. Îmi cereți să fiu sincer? Întrebă Muneharu, aproape ca și cum ar fi vorbit singur; apoi, Îi privi pe cei doi. Ei bine, mă Întreb dacă veți asculta. Speranța mea este aceea ca, ajungând la sfârșitul vieții, să nu mă abat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu mai avea chef să audă nimic pe acel subiect. — Am fost informat. Dosei salută politicos, Înainte de a spune pentru ce venise. Apoi, Îl felicită călduros pe Genba pentru marea sa victorie de pe Muntele Oiwa, dar Genba nu-i suporta ocolișurile. Unchiul meu te-a trimis aici fiindcă Încă mai anticipează probleme? După cum ai dedus, e extrem de neliniștit din cauza planului dumitale de a rămâne cu tabăra aici. Dorește să te retragi de pe teritoriul inamic până diseară cel târziu și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]