597 matches
-
respectat În regimuri totalitare, În care libertatea cuvântului nu este asigurată. Ne amintim cât de subiectiv a fost prezentată istoria românilor de către istoriografia comunistă, care ridica În slăvi anumite perioade (Înființarea Partidului Comunist, venirea la putere a lui Ceaușescu) și oculta alte etape (regalitatea, ocuparea țării de către sovietici). Obiectivitatea Îl obligă pe autor să folosească un stil impersonal, care să excludă exclamațiile, interjecțiile, opiniile prea personale, epitetele etc. Pluralul politeții este specific mai ales stilului științific. În altă ordine de idei
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost și el deportat, îi reamintește pacientei (după un vis pe care el l-a avut) că, în aceste condiții dramatice, putem avea atitudini de neconceput în alte împrejurări. În urma acestei intervenții, aspectele pe care pacienta a încercat să le oculteze ies la iveală. Ea își amintește că, desprinzându-se pe ascuns din șirul de deținuți, a lăsat-o pe sora sa să-i ia locul alături de mama lor, spre camera de gazare. Ea este astfel singura care a scăpat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt slabe, și apoi, În disperare de cauză, apelezi și la mineri, plutonieri, administratori de bloc și la cine mai poți. Nu invers! Parte din problema pe care o semnalai mai devreme este că, de fapt, realitatea continuă să fie ocultată și ignorată. Cu ani de zile În urmă, a fost publicat un volum - la care am avut onoarea să fac prefața - al distinsului istoric literar și gânditor politic Nicolae Manolescu. Acesta se chema Dreptul la normalitate, cu subtitlul Discursul politic
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
filosofice acceptate consensual în momentul de față. (Manolescu, 2003, p. 178) Un anumit soi de relativism și spulberare spirituală pare că se naște. Vom fi noi în stare să stăpânim și astfel de alunecări? Lumea artificială, virtuală, tinde s-o oculteze pe cea reală, concretă. Reperele sunt din ce în ce mai greu de jalonat. „Lumea nouă”, a imaginarului virtual, ne cotropește. Realul este lecturat prin simple reprezentări despre felul cum acesta ar putea să arate. Să dăm atenție unui specialist al imagologiei moderne, printr-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
semenii și de a testa corect realitatea în care trăiesc. În cazul conflictelor familiale sau sociale, limbajul funcționează ca agent patogen, acționând în direcția realizării unei cât mai strânse constrângeri în plan psihic a indivizilor și chiar a grupurilor sociale, ocultând, pur și simplu, realitatea. Acesta este unul dintre motivele pentru care primul semn al „nebuniei” - (tulburarea mentală) - este identificat la nivelul capacității de construcție a limbajului, de realizare a comunicării; în cazul persoanei cu schizofrenie, aceasta se găsește într-o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
conțineau un procentaj de 65% imagini violente (superior procentajului de 19% din emisiunile franceze, difuzate în prima parte a serii). Mecanismul relației „dintre virtual, serie, repetiție”, ireversibilitate (moartea și rănile sunt ireversibile), spectacol și imagini șoc - care suscită emoția și ocultează mecanismele de „apărare psihologică” - fac din violența din programele de televiziune „un scop în sine, unilateral și reducționist, aparent inevitabil, întrucât este reprezentat doar procesul derulării interacțiunii violente” (Meigs-Jehel, 1997, p. 71). Este și semnificația dominantă a scenelor de violență
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
anumit defect, ci de a atrage atenția celor care se regăsesc în rolurile din texte. Nuvela psihologică O făclie de Paște, a aceluiași autor, propune o analiză asupra relațiilor simbolice stabilite între aspecte ale fizionomiei umane și instinctualitatea/ bestialitatea ființei, ocultată după principiul echilibrului în inconștient, prin intermediul etalării acțiunilor și structurii socio-psihice a personajului Lombroso. În aceeași categorie conceptuală îl putem include și pe povestitorul Ion Creangă, autorul Amintirilor, ce abordează stiluri diferite în funcție de conjunctură și de publicul-țintă. În vreme ce în romanul
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În definitiv, sub ce motive le percepem noi ca atare? De ce oare vrem de obicei să le exilăm cât mai departe posibil? Nu cumva sub aparența lipsei de sens pot fi ocultate experiențe care ne sunt într-adevăr proprii, uneori esențiale? Nu cumva ceea ce numim sens - în mod obișnuit - se cere el însuși pus în discuție? E adevărat, spunem adesea că lumea în care trăim este precară în privința sensului, mai ales în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la sine (raportare numită grijă, Sorge), la cele produse de oameni spre a fi folosite (preocupare, Besorgen) și la semeni (solicitudine, grijă pentru celălalt, Fürsorge). În sfera acestor raportări intenționale, sensul se anunță sau se retrage, se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
el însuși prin actul existenței“, cum scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În definitiv, sub ce motive le percepem noi ca atare? De ce oare vrem de obicei să le exilăm cât mai departe posibil? Nu cumva sub aparența lipsei de sens pot fi ocultate experiențe care ne sunt într-adevăr proprii, uneori esențiale? Nu cumva ceea ce numim sens - în mod obișnuit - se cere el însuși pus în discuție? E adevărat, spunem adesea că lumea în care trăim este precară în privința sensului, mai ales în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la sine (raportare numită grijă, Sorge), la cele produse de oameni spre a fi folosite (preocupare, Besorgen) și la semeni (solicitudine, grijă pentru celălalt, Fürsorge). În sfera acestor raportări intenționale, sensul se anunță sau se retrage, se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
el însuși prin actul existenței“, cum scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ar vorbi, dar știu că li s-ar da repede peste nas: „Ce vorbești, domnule, păi unde ai fost dumneata atunci? La televizor, he, he, păi ce știi dumneata, domnule...”. Și uite-așa, draga mea prietenă, istoria este încă o dată ocultată de actorii ei: unii au de apărat „eroice experiențe personale” sau niscaiva certificate de revoluționar și buticul aferent; alții nu vor să fie deconspirați, iar alții se tem să nu fie arătați cu degetul. Din gușile lor, toți secretă aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care îmi ține bărbia ca într-un căuș și îi sărut podul palmei. Mircea, azi mă opresc aici. Cred că mi-ai pus real o întrebare bună: cum de te-ai folosit de filosofie ca să înțelegi lumea, nu s-o ocultezi? Nu-i situație profesorală în viața mea în care explic studenților că lucrul în sine nu se explică, ci doar cunoașterea noastră care orânduiește lumea după categoriile intelectului și intuiției, să nu simt cum mă atinge o fustă lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și pe termen lung, pe adevăratul instigator al acelei pedepse capitale, Napoleon. Dar despre toate acestea, ca și despre multe altele, locuitorii celor două principate încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile, fără să realizeze că tocmai dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
moartea este a mea, a individului, și ca atare trebuie consumată doar în intimitatea acestei proprietăți private ! Această moarte păcătuiește însă, în primul rînd, prin prezență, în timp ce dincolo, în țările civilizate, serviciile funerare fac toate cele necesare pentru a o oculta și a nu deranja lumea fericită și eficientă cu astfel de inconveniente. În rest, ce să spun, este o descriere teribil de precisă. Doar că seamănă cu percepția uluită a unui om care ar veni din cu totul alt context
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să precizeze mai mult, să indice contextul sau măcar paginile unde s-ar găsi acele aluzii. Ani și ani de zile câțiva dintre noi s-au străduit să le descopere. Deocamdată, fără rezultat. Dacă tradiția e autentică, eventualele aluzii zac ocultate în acele o sută optzeci și nouă de pagini din Finnegans Wake, care așteaptă încă să fie descifrate... - Numai după ce-am fost nevoiți să recunoaștem acest eșec, îl întrerupse doctorul Griffith, am hotărât celebrarea centenarului. Poate că am făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de Medicină din Iași, mi-a confiat, ca știind de la soția vestitului șef de clinică, Dr. Chipail, cine sunt asasinii lui Iacovlov. Urmăritorii erau studenți la Medicină, înscriși la comuniști și-au urmat ordinul acestora în fruntea cărora se afla oculta alogenă a evreilor, numeroasă în oraș și care tăia și spânzura, adică își făcea de cap. Comuniștii, falsificând rezultatul alegerilor, în 1946, au mușamalizat crima, au distrus înscrisurile și nimeni n-a mai aflat cine-s autorii. Dar aceștia au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Îi luă din nou brațul, prostește, așa cum o făcuse în urmă cu doar trei zile, când străbătuseră prima oară aleea. — Aici nu-i vorba despre tine. Probabil că e o leziune... Exact pe dos față de ce susținuse în fața doctorului Hayes. Oculta o dinamică de mare interes pentru el. Am mai discutat despre asta. E o caracteristică a sindromului Capgras. Subiectul are probleme doar cu recunoașterea celor dragi. Ea pufni, caustic. — Întotdeauna îl dublezi pe cel pe care-l iubești? — Ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nr. 38, din 1932 („Despre critică și istorie literară“), el va pune un diagnostic pe măsură: „Cultura românească nu a izbutit să exprime realitățile spiritualității autohtone, cărora le rămîne exterioară”, identificînd - observație interesantă - un filon „balcanic” (Filimon, Pann, I.L. Caragiale) ocultat deopotrivă de „occidentalizanții sincroniști” și de „tradiționaliști”. În Anatomia unei negații, Gelu Ionescu vorbește despre un „maiorescianism” al tînărului Eugen Ionescu, „în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism” (mai curînd adamism...) similar întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia hai să-i atribuim epitetul „ocultă” dacă nu-ți convine adjectivul „extraterestră”. Nu numai vizita mea dintâi a decurs cum cer legile nescrise ale ospitalității, dar și cea de-a doua, din ziua de marți 5 septembrie, s-a desfășurat sub aceleași auspicii normale, În acord
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]