604 matches
-
Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost și el deportat, îi reamintește pacientei (după un vis pe care el l-a avut) că, în aceste condiții dramatice, putem avea atitudini de neconceput în alte împrejurări. În urma acestei intervenții, aspectele pe care pacienta a încercat să le oculteze ies la iveală. Ea își amintește că, desprinzându-se pe ascuns din șirul de deținuți, a lăsat-o pe sora sa să-i ia locul alături de mama lor, spre camera de gazare. Ea este astfel singura care a scăpat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a acoperit un eșantion de telejurnale difuzate în cursul a șase luni - septembrie 1991-martie 1992) (cf. lucr. cit., p. 62). Mecanismul relației „dintre virtual, serie, repetiție”, ireversibilitate (moartea și rănile sunt ireversibile), spectacol și imagini șoc, care suscită emoția și ocultează mecanismele de „apărare psihologică”, fac ca violența televizuală „să devină un scop în sine, unilateral și reducționist, aparent inevitabilă, întrucât este reprezentat doar procesul derulării interacțiunii violente” (Meigs-Jehel, p. 71). O altă concluzie importantă a cercetărilor (mai ales a echipei
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ce vor fi lichidați În momentul retragerii de către o unitate SS formată din calmuci, după ce autoritățile române, În retragere și dezintegrare, Îi predaseră acestora. xe "Gal"Gal este unul dintre cei câțiva supraviețuitori. Interesantă este descrierea fenomenului xe "Râbnița"Râbnița, ocultat de istoria oficială a Partidului Comunist. Foarte interesantă și reacția șefului partidului, xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej: În momentul În care xe "Gal"Gal reușește să ajungă la el și dorește să-i dea amănunte asupra masacrului de la Râbnița, acesta nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se creadă că nu există antisemitism. Firește, au existat și bariere de ordin metodologic, lipsa de acces la o serie de fonduri de arhive, folosirea ca surse exclusive a unor materiale de caracter public, presa În primul rând, unde se ocultau voit manifestările antisemite. Vorbind de antisemitism În perioada comunistă, ne referim la câteva tipuri: un antisemitism popular, urmare a unei educații de decenii ce culpabiliza și demoniza „evreul” ca „lăcustă”, „element dizolvant” și În special ca „străin”, dar și unantisemitism
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
complementară între Christos și Antichrist. Principiul operativ al integrării permitea însă anihilarea forței active a râului prin asimilare, adică prin cunoașterea conținuturilor inconștiente ale sinelui de către eul conștient, care pe această cale evita să mai fie acaparat de "umbră" negativității ocultate 20. Este adevărat, rațiunea științifică își lărgea semnificația epistemică, ieșea din cadrele înguste ale scientismului și asimilă posibilitatea altor tipuri de cunoaștere în care se regăsea problematică psihologică universală (religie, alchi-mie), dar se păstra în coordonatele raționalității deliberative, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
transparență diafană a cuvintelor deschide trecerea înțelegerii spre alte sensuri ale scriiturii (...), înainte de a se afirma mai mult și de a încerca să forțeze înseși limitele mijloacelor poiesis-ului, străduindu-se să dobândească luminozitatea cea mai strălucitoare"9. Interiorizarea imaginii nu ocultează transparența ei luminoasă, căci, pentru poet, "revoluția sensibilității cea adevărată" constă în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sesizate prin intermediul unei distanțe, date înțelegerii în miezul unui mediu conceput pentru a separa în mod incontestabil și la nesfârșit verosimilul de model"?1 Când Adrian Maniu scrie, de exemplu, "undiri albe în giulgiul ceții" (Drum pierdut)2, cuvântul își ocultează semnificatul, ceea ce apare - la "prima" vedere - nefiind decât imaginea clar-obscură structurată opozitiv: undiri albe vs. giulgiul ceții. Aparent, avem de a face doar cu "o aproximație "picturală" în care umbrele și luminile dau de văzut o imagine, iar imaginea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolută, ci semnificant al unui supra-semnificat inteligibil și - în același timp - semnificat în corelație analogic-simbolică cu un semnificant sensibil. Nefiind perceptibil decât prin percepția imaginativă, suprasensibilul este o imagine simbolică, un fenomen originar (Urphaenomen) a cărui apariție în lumea sensibilă ocultează orice obiectivare posibilă. Este vorba "de o lume ascunsă în actul însuși al percepției sensibile", dar care apare - iese din ascundere - ieșind din lumea sensibilă fără să iasă din real ci, dimpotrivă, semnifică realul, oferindu-l cunoașterii și făcând cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inimi secate 87. Ce se (mai) vede nu e decât această trecere spre neființă, închiderea într-un subiect dezafectat. Căci subiectivitate mai este, dar nu în determinațiile ipseității emergente; închis în sine, în mineitatea exfundată a pasivității, eul e evacuat, ocultat de chiar ceea ce i se ia din vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o formă elaborată, este mai degrabă o meditație naivă pe o temă dată. De aici tensiunea și poticnirile vizibile din însemnări, ambiguitatea neproducătoare de sens din unele formulări, dar și superficialitatea unor idei, raționamentele slabe în care concluziile sînt parțial ocultate de legile prea lejere ale inferenței, toate la un loc justificînd în fond caracterul de laborator ale unor atare încercări. Reflecțiile tînărului student, inclusiv accentele puse asupra timpului, vor fi marcate începînd de acum de trăsăturile unei uverturi a tragicului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
timp, s-a accentuat o sciziune între acusmatici (a)kousmatoi) și matematici (maqematikoi). După incendiul de la Crotona din 490 î.Hr., Pitagora, însoțit de un grup restrâns de adepți, s-a refugiat la Metapont (unde a și murit). Școala s-a ocultat și mai strict, iar o mare parte din prima generație de pitagorei („neofiții”) s-au autoexilat și anonimizat, în conformitate cu „canonul acusmaticilor”: celebrul Hieros Logos. Acesta s-a păstrat integral și uimește prin conținut: era, pur și simplu, un document curricular
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
De aceea nici o cultură dintre cele postcreștine nu este o inovație absolută, radicală. Ca fiecare, fie s-a considerat cea mai bună, fie a tînjit să atingă perfecțiunea celei anteriore. Aceasta demonstrează că mișcarea de căutare în care vechiul se ocultează pentru a reapare neașteptat și metamorfozat câteodată în mod irecognoscibil, iar noul se crede și se vrea cu desăvârșire nou, este mișcarea spiritului în general și implicit a celui european. În secolul al XVII-lea, credința într-un progres nesfârșit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
punct de vedere odată cu construirea propriei definiții. Ponderea relativă a lui "eu", respectiv "noi", traduce în general diferențele de conținut ale relațiilor sociale, cu promovarea frecventă a necesității depășirii abordării egoiste, atomizante. Dar încărcarea pronumelui "noi" cu toate virtuțile poate oculta ceea ce îl poate face ca uneori să devină "periculosul pronume", cum îi spune Richard Sennett. "Locul este geografie, o locație pentru politică; comunitatea evocă dimensiunile sociale și personale ale locului. Un loc devine o comunitate atunci când oamenii utilizează pronumele noi
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
simte în familie sentimentul comunității de interese, membrii acesteia pot exploata relația pentru promovarea propriilor scopuri. "Relația de tip comunitar este, potrivit interpretării uzuale a înțelesului ei subiectiv, cea mai radicală antiteză a conflictului. Oricum, aceasta nu ar trebui să oculteze faptul că coerciția de toate tipurile este un aspect foarte comun până și în cele mai intime dintre aceste relații comunitare dacă una dintre părți este mai slabă de caracter decât cealaltă" (Weber, 1993: 137). Dimensiunea deschiderii către ceilalți este
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
stat și a comunităților "intenționale" cvasi-anarhice și a comunităților țărănești aparținând tipului închis, corporativ, deoarece acestea reprezintă cele mai importante, dacă nu aproape singurele cazuri empirice de anarhie și cvasi-anarhie, elemente pe care niciun analist al comunităților nu le poate oculta în analiză. Homo sapiens a trăit aproape 50.000 de ani în comunități primitive, egalitariste, lipsite de stat, ele reprezentând principalele exemple istorice de anarhii. Acestea ar fi dispărut în special în ultimele secole, absorbite, slăbite sau distruse de state
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comparației sugerate mai sus, s) spunem c) forță gravitațional) newtonian) a acționat, într-adev)r, și înainte, chiar dac) nu fusese complet identificat); cauzele imperialismului, prezente în capitalismul avansat, existau și mai înainte, chiar dac) identificarea capitalismului cu imperialismul le-a ocultat. III Dup) Primul R)zboi Mondial, Lenin și discipolii s)i și-au putut experimenta tezele în varianta lor cea mai tare. Capitalismul naște imperialism, iar statul capitalist care se afl) în frunte se vor constitui în cea mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
unul și același lucru. Nu exist) noțiune a factorului care exercit) controlul separat) de actorul supus controlului. Cu tristețe, trebuie s) c)dem de acord cu Charles McClelland: în egal) m)sur), Kaplan a popularizat teoria sistemic), dar a și ocultat-o (1970, p. 73). Lucrarea să e mai mult o abordare și o taxonomie, decât o teorie. Ins) abordarea e atat de înțesat) de neclarit)ți, încât, din pricina contradicțiilor și a inadecv)rilor conceptuale, cititorul nu o poate descifra. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
demolare, acest spectru al bucureștenilor poate oricând să lovească oricare din lăcașurile sfinte ale capitalei. Dacă nu se ajunge la demolare, sistematizatorii se mulțumesc să înconjoare în așa fel cu blocuri câte-o biserică, încât aceasta să fie bine ascunsă, ocultată cu grijă, să devină pe cât se poate invizibilă, ca și cum nu ar exista. Încât cu ani în urmă, constructorii imobilului în care se află Delta Dunării, la colțul Căii Victoriei cu bulevardul Gheorghiu-Dej, au înălțat ziduri oarbe în jurul Bisericii Doamnei, Ctitorie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spre Israel, își așteaptă de acum mântuirea. Nașterea acestei țări a fost percepută ca lumina venită după întunericul catastrofei. Purificați prin suferință și sânge, evreii intrau într-o eră nouă, a cărei expresie era Israelul. Perioada post-Auschwitz începea s-o oculteze încetul cu încetul pe cea pre-Auschwitz, cu bogăția culturală și diversitatea ei. Perioada post-Auschwitz, timp al memoriei, plasat sub semnul lui "niciodată să nu se mai întâmple asta", care de fapt însemna "niciodată să nu se mai întâmple asta pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Peste o sută de milioane de americani urmăresc măcar în parte acest serial, care traversează Atlanticul și introduce cuvântul în presa europeană. El este adoptat în franceză și italiană cu sensul nou, desprins de noțiunea de "sacrificiu", iar în Statele Unite ocultează până la urmă celelalte cuvinte folosite anterior. Termenul "holocaust" cunoaște o răspândire mondială, iar Elie Wiesel însuși ajunge să regrete că a contribuit la ea. Lingvistul francez Gilles Petrequin propune înlocuirea lui cu "iudeocid", un neologism sugerat de istoricul Arno Mayer
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a fost cel care a impus în final în franceză utilizarea cuvântului Shoah. Scenariul este publicat cu o prefață de Simone de Beauvoir (Fayard, 1985), care-i conferă o imensă autoritate morală 34. În cele din urmă, acest termen ebraic ocultează celelalte desemnări ale genocidului, particularizând la extrem exterminarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și sustrăgând-o plasării într-un cadru mai larg. Acest fenomen este specific francez. În alte părți, răspândirea cuvântului Shoah s-a lovit de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
veritabile solitudini pe supraviețuitorii înșiși, deținătorii reali ai memoriei vii a suferințelor îndurate și a durerilor simțite. Dacă, prin punerea lor în scenă, ei erau poate distrași (în sens pascalian), ne putem teme ca, odată cu dispariția lor, să nu fie ocultată în același timp, și până la capăt, dimensiunea reală a evenimentului, această profundă ruptură a umanului care este, poate, singura lecție adevărată de tras de aici, dacă există vreuna. Cu condiția, bineînțeles, ca această dispariție să pună capăt efectiv perioadei de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
De vreme ce totul duce la dezastru, nimic nu se poate schimba, iar evreul a fost și va fi întotdeauna o victimă. Într-un fel, istoria multimilenară a evreilor este redusă la sionism, la Holocaust și la instaurarea statului Israel, fiind astfel ocultate numeroase aspecte esențiale din ceea ce a fost cu adevărat iudaismul în alte momente ale istoriei. Aceste aspecte, atunci când ies din umbră, sunt citite, de altfel, numai prin prisma celor trei componente noi ale ceea ce se poate numi iudaismul modern, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în mod curios, în momentul în care Republica Literelor pune la cale, în secolul al XVII-lea, venirea la putere a științei ca fapt comunitar înscris într-o rețea strînsă de schimburi și verificări mutuale, ca tocmai atunci cogito-ul să oculteze în imaginarul intelectual cogitamus-ul stipulat de "efiștiința" colectivă. Realitatea era că: noi gîndim, deci noi existăm; în spatele acestui noi, filosoful spune eu fără să întoarcă privirea. Negare a negației, mediologia apare, îndărătul fiecărui ism, ca să degajeze terenul. Fiindcă nu gîndim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]