290 matches
-
de la Ileana, giupîneasa răposatului Ion Buhuș, din leat 7224, în care scrii c-au dat daniie Sfintii Mitropolii 5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă odăjdii, cărți și obiecte bisericești mănăstirea nu-i săracă deloc. Are numai vreo douăsprezece sate, sălașe de țigani, vaci, oi, vii în rândul cărora intră și “patru pogoane și trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în limba liturgică până azi. Iată lista lor: Duhul Sfânt (duh sviatâi), mucenic (muceniku), sfânt (sviati), Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adeseori se umple de veninul parafinei, din care sunt falsificate lumânările. Ofranda creștinilor pentru vii și morți se poate face și printr-un ajutor dat săracilor, văduvelor, orfanilor, pentru repararea bisericilor, pentru procurarea unui obiect necesar, a unui rând de odăjdii, cumpărare de cărți cu cuprins educativ etc.". 13 Nae Ionescu, Zece mii de lei și o pastorală, p. 387. 14 Nae Ionescu, Tot despre " Zece mii de lei și o pastorală". Răspuns ziarului "Univers", în "Cuvântul", an VI, nr. 1802, 29 aprilie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și întreg arsenalul stilistic. Ne vom opri atenția doar asupra două dintre poemele acestui volum: "Ctitori purtându-și în brațe cu greu/ Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil/ La change-office-ul vieții de apoi;/ Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge/ Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne/ Târându-se în genunchi/ Pe lespezile cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui Bălcescu; și țara, și brazda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-mi stau și azi în cale -/ îmi place mult ca să-i privesc,/ Dar mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prezintă modul cum se realiza divinația cu ajutorul Psaltirii și al cheii bisericii în 1870, în Spătărești, județul Neamț. "Păgubașul venea la biserică curat și se închina la toate icoanele, plătind preotului o liturghie. După sfârșitul sfintei liturghii, preotul îmbrăcat în odăjdii ieșea în mijlocul bisericii și punea în psaltire la caftizma (catisma n.n.) a 16-a, cheia bisericii, o cheie mare de un kilogram, o lega bine cu o cordică ca să nu cadă și apoi el lua în mâini altă psaltire de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vacă, sau cu frunze de varză acră. Boală grea (fără leac, cancer): se face Sfântul maslu de 3 ori, de către 7 sau 9 preoți, iar după 2-3 zile, bolnavul este dus la biserică, pentru a-și dezbrăca pe el preotul odăjdiile, la sfârșitul slujbei. Boleșniță (troahnă, gripă): se pun cărbuni aprinși pe o bucată de tablă și se presară pe ei făină de porumb, iar fumul care se face se inspiră pe nas. Dureri de cap: se taie partea cu care
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci după desprinderea buzelor, preotul, în odăjdii aurite, zice vinovatei sale iubite: "Și acum, pleacă!" Povestea se completează cu un nebun de tip Năpasta (Mircea Diaconu), dar cu mintea rătăcită de pe urma războiului; apoi un alt personaj frust și primitiv, argatul Petre (Florin Zamfirescu). Interesant, titlul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cuza mai publicase cîteva articole în "Neamul românesc" pînă în 1916, atunci cînd Iorga a sosit la Iași (ca refugiat) n-a primit nici un sprijin din partea fostului său prieten 23. Atît Cuza cît și Ion Zelea Codreanu (care-și lepădase odăjdiile bisericești în schimbul unui costum popular bucovinean) s-au folosit de poziția care acorda prioritate unității naționale a lui Iorga ca să preia conducerea partidului (pe care Iorga îl dizolvase odată cu intrarea României în război). Iorga a considerat acest lucru drept o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]