1,924 matches
-
grațiat la intervenția sa, are cuvinte de laudă și mulți ani după aceea. Una peste alta însă, Petru Groza are parte de o posteritate laudativ-rece în anii comunismului, la nivel de propagandă. După 1990 va fi denunțat ca un colaborator odios al comuniștilor. Statuia lui de lîngă Facultatea de Medicină din București va avea aceeași soartă ca uriașul bronz care îl înfățișa pe Lenin și în prezent se odihnește la Mogoșoaia, pe iarba din curtea Palatului Brâncovenesc. Prima înaltă moarte de
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
cădea victima înscenării unui accident mortal cu un camion, din vigilența instituției de veghe, care dorește să-i ia învinuitului principalul apărător. Olimpia trebuia anihilată și pentru că știa trecutul din copilărie al securistului Osmanescu, ce avea crime și alte fapte odioase de tăinuit. Singur împotriva tuturor, lui Desiderius Candid nu-i rămâne decât calea ospiciului, de unde în final, învins definitiv, scrie o lungă scrisoare, "în loc de testament", Procurorului General, arătându-i că a înțeles toate dedesubturile și toate complicațiile acestei întâmplări. Toată
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
problemă: stabilești reguli de "discriminare pozitivă" și-ai pus capac oricărei discuții. Și competenței - dar cui îi mai pasă de competență, în lumea noastră cretinizată pe suava muzică a tovarășului Karl și-a partenerului său, Friedrich? Incultura, lichefierea memoriei, manipularea odioasă a realității au făcut posibilă această revoltătoare schimbare a etichetelor. Deși lucrurile sunt de-o desăvârșită simplitate, se pare că e nevoie să reamintești "clipă de clipă și în proporție de masă" că nu dreapta europeană se revendică din socialismul
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea negativă a resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este ori poate fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
și să se sinucidă la puțin timp după dispariția binefăcătorului ei. De altfel, toate personajele lui Gabriel Chifu au latura lor existențială, psihanalizabilă. Misteriosul corespondent al Anei-Cristina, despre care aflăm că este securistul care i-a produs întâia traumă, prin odioasa ședință de umilință de după încercarea eșuată de trecere a frontierei, se află în plină derută existențială la Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlagă și de voință vegetează într-o perpetuă stare de contemplație. În mintea lui trecutul și
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
și pînă astăzi, acoperind de uitare Manifestul acestui autor ieșit din tiparele obișnuite. Meritul lui Ovidiu Hurduzeu este că l-a tratat pe Kaczynski nu ca pe un descreierat, ci ca pe un veritabil personaj literar. Căci, așa cum Macbeth, deși odios ca om, este fascinant ca personaj literar, tot așa Kaczynski este fascinant prin problema filozofică pe care o suscită. Mai mult, Ovidiu Hurduzeu a reușit să obțină acceptul autorităților americane în vederea unui dialog cu Kaczynski în incinta închisorii Admex, dialog
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
blocuri și scoală vecinii". Est modus in rebus... n P.S.: în ce privește "plagiatul" de care a fost învinuit recent Gabriel Liiceanu, socotim că e o făcătură de prost gust. Un intelectual de talia d-sale nu și-ar putea susține prin odiosul procedeu nici ceea ce avem impresia că îi constituie calitățile, nici ceea ce avem impresia că-i constituie scăderile.
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
a dobîndit și ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Nina Cassian se crede îndatorată a face rechizitoriul trecutului "odios", în care "artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz" și, evident, a omagia partidul într-o impecabilă terminologie stalinistă: "După 23 August, partidul
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
să fie demis, din funcția de ministru al Culturii, decît să condamne la distrugere unul dintre puținele repere artistice cu valoare universală din spațiul nostru cultural. Cel care l-a înlocuit atunci pe Marin Sorescu și a semnat acea decizie odioasă nu a fost nici poet și nici altceva la fel de îndepărtat de problemele artelor plastice și, implicit, ale monumentelor, ci chiar un om de specialitate, pictor de felul lui, fost președinte al UAP, fost director al Muzeului Național de Artă, adică
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
și încerc să-mi aduc aminte cum erau tratați, pe vremea când tatăl său construia comunismul, eventualii fii ai politicienilor deposedați de drepturi, aflați în închisori sau chiar uciși. Mă gândesc la urmașii Brătienilor și ai Cantacuzinilor (știu, comparația e odioasă!), la tratamentul membrilor familiei regale și la felul în care se discuta cu descendenții unor personaje care-au avut doar tangențial de-a face cu politica. Citiți mărturiile fiicei lui Mircea Vulcănescu și veți vedea cum s-a comportant justiția
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
jurnal înainte să se producă apropierea, prînzuri în familie pîndite de reciproce nerecunoașteri, plimbări pe bulevard, după ploi, într-o stare de parfumată letargie. De altfel, plouă mult în zilele din jurnal, o lume din vise și apă. Sub presiunea odioaselor solide: "O mare energie se înăbușă în mine, fără ca cineva s-o bănuiască și fără s-o pot manifesta, în timp ce alții dispun de putința care mie mi-e refuzată. Dar nu li s-a dat tocmai pentru că nu le este
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
un stat nu-i poate separa pe cei potențial buni de cei potențial răi, pe la sfârșitul lunii octombrie 2007, o bombă românească explodă în Italia. Pe prima lor pagină ziarele și la cele mai importante programe de știri televiziunile anunțară odioasa crimă a unui român de etnie rromă care o ucisese pe soția unui italian de rang înalt. Era ultima verigă a unui lanț de infracțiuni de care se făceau vinovați românii din Italia și cum, acolo, campania electorală era în
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
aceeași macabră semnificație pe scara lezării demnității umane, sau unul dintre totalitarisme e mai important decît altul? Se poate stabili așadar o diferență valorică pe scara atrocității lor? Nu există decăt trei posibilități de răspuns: fie ambele sunt egal de odioase, fie nazismul e mai odios decît comunismul, fie comunismul e mai odios decît nazismul. Ei bine, constată Besançon, energia cheltuită de adepții unuia sau altuia dintre răspunsuri e destulă pentru a isca nu o polemică teoretică, ci o cruciadă propriu-zisă
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
lezării demnității umane, sau unul dintre totalitarisme e mai important decît altul? Se poate stabili așadar o diferență valorică pe scara atrocității lor? Nu există decăt trei posibilități de răspuns: fie ambele sunt egal de odioase, fie nazismul e mai odios decît comunismul, fie comunismul e mai odios decît nazismul. Ei bine, constată Besançon, energia cheltuită de adepții unuia sau altuia dintre răspunsuri e destulă pentru a isca nu o polemică teoretică, ci o cruciadă propriu-zisă, și de altfel, ceea ce se
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
e mai important decît altul? Se poate stabili așadar o diferență valorică pe scara atrocității lor? Nu există decăt trei posibilități de răspuns: fie ambele sunt egal de odioase, fie nazismul e mai odios decît comunismul, fie comunismul e mai odios decît nazismul. Ei bine, constată Besançon, energia cheltuită de adepții unuia sau altuia dintre răspunsuri e destulă pentru a isca nu o polemică teoretică, ci o cruciadă propriu-zisă, și de altfel, ceea ce se întîmplă azi cu exploatarea diferențelor dintre comunism
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
explicația dată de Octavian Paler: "Mărturisesc, îmi pare rău că un scriitor de talia lui Eugen Barbu, care a dat cărți precum Groapa sau Princepele, s-a lăsat târât de resentimente și de frustrări, asumându-și un rol trist, chiar odios uneori, de vârf de lance împotriva scriitorilor socotiți de ŤSăptămînať Ťagenți ai Europei libereť. Poate și datorită lui s-au format în cultură în acei ani două tabere. Una a celor care încercau să se apere de presiunile regimului, delimitând
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
va fi ca o îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește decît din propria figură. Referințele livrești ale acestor texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
desfășurarea lui politică și sociologică, descoperim în romanul Galeria cu viță sălbatică, deodată cu Chiril Merișor și cu celelalte personaje implicate, că există victime și profitori ai schimbării unui regim politic și că mecanismul schimbării este în mai mare măsură odios, infam și nedrept, adică tragic, decât plăcut, fericit, justițiar, adică idilic.
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
său pentru a ști de ce să se ferească el însuși. Nu-și ierta nici cea mai neînsemnată consonanță cu felul de a fi al lor, gustă din plin bucuriile și chinurile negre ale orgoliului. A disprețui adânc și definitiv pe odioșii lui concetățeni și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării provinciale, proiectându-l într-un joc de forme și transparențe
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
epocă. Dar era antimodernismul unui bun cunoscător al modernismului, spre deosebire de dogmatismele neinstruite ale altora, dogmatisme ale ignoranței. Un dogmatic era și Petru Dumitriu, însă un dogmatic cult, rasat, rafinat, erudit. știa ce respinge, cunoștea prea bine ceea ce combătea sub denumirea odioasă de modernism. Am putea culege destule exemple de conformism (sau de inconformism de suflu scurt) din articolele și cărțile sale de critică literară: Despre viață și cărți (1954), Noi și neobarbarii (1957). Modelul său absolut era Balzac, despre care ține
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
bombasticoid, la cel al liderului sindical, care are un post de radio unde pledează cauza de "înfrățire, de împletire culturală" româno-americană, avem un registru foarte variat de accente burlești amplificat de talibanizarea elementului autohton și piesajul rural de o sărăcie odioasă. Ca și în urmă cu 55 de ani, românii privesc venirea americanilor ca o misiune mesianică, unul chiar rostește un "Cristos a înviat", iar primarul le închină "petrecerea asta de umili robi ai lui Dumnezeu". Problema căpitanului Jones este pasată
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
lui. E un asasin, cred eu, în sensul în care un pasaj din Talmud, citat în Marșul lui Radetzky, spune că e ucigaș "cine ridică mîna asupra semenului său". Golubcik e o mică și foarte eficientă rotiță dintr-o organizație odioasă, membru al poliției secrete țariste, celebra Ohrana. Spion și denunțător, ajuns în misiune în capitala Franței, a trimis la închisoare sau în Siberia - și cu siguranță la moarte - oameni nevinovați. Societatea rusească dinaintea Revoluției e deja una polițienească, bazată pe
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
prin moartea clinică. Un copil de 15 ani, asistat de un adult, este adus în studio ca să-și povestească experiența. Limbajul băiatului, în chip evident, nu-i aparține nici pe departe lui, ci este rodul unui instructaj prealabil, al unei odioase "spălări a creierului", care i-a alterat personalitatea și-l va face infirm pe viață. Copilul, una-două, recită poezii pe care i le-ar fi dictat Cel-de-sus; dar puerilitatea compactă a stihurilor exclude hotărît o asemenea sursă. O telespectatoare intervine
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
pe tot corpul și În timp ce doi-trei angajați și barmanița se apropiau curioși și contrariați de scena pe care nu o Înțelegeau, Ștefan Girovescu mai spuse: Nu am să uit niciodată chinurile prin care am trecut, voi fi mereu Împotriva securității odioase ca și regimul În esența sa, dar voi uita tot ce mi-ați făcut, nu voi vorbi cu nimeni, nu mă voi adresa organelor statului de drept dar voi păstra În amintire greșeaala și stângăcia și le voi ridica la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]