791 matches
-
aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se duce, adesea, ofensat în fundul cel mai adânc al ființei sale... Și, de aceea, nu poate fi o legătură mai curată și mai durabilă, decât... de la distanță, - aceea care se stabilește între cititor și un scriitor, mai cu seamă când acesta e un scriitor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-unul din volumele sale de voiaj... 7. Amorul - să-i zicem pe nume: amorul senzual, amorul tuturor vârstelor, afară de cea de 20 ani - amorul acesta nu apropie sufletește. Pasiunea arzătoare de primitiv, îndoiala nedezlipită de amor, care enervează și ofensează, dorința de a acapara cu totul ființa iubită, transformarea ei în izvor de plăcere, cunoscuta netoleranță a ființei care iubește, gelozia fără motiv, sentimentul de teroare, că ea e ea, că e o ființă de sine stătătoare, asupra gândirii și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de abstract, pe atât de concretă este ea: blondă, mare, grasă, invadată de cărnuri pe obraz, sub bărbie, pe omoplați și pe rest, cu pântecele proeminent al unor femei mature din rasa ei, complexiune care, agravată de portul complet neglijat, ofensează unul câte unul fiecare canon al esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai am absolut nimic de ascuns. E sigură că o ador și asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate o ofensez... Voința mea e posibilă numai pentru că prezența ei mă ține cu ea și îmi paralizează imaginația despre ea, care se aprinde în absența ei, și mai ales aici acasă, unde nici o priveliște nu-mi solicită atenția. La douăzeci de ani
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor... Am plictisit, ori am ofensat pe femeia aceasta cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât ar fi suferit mândria mea. Dar pare că n-am amuzat-o. Dacă îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât ar fi suferit mândria mea. Dar pare că n-am amuzat-o. Dacă îi sunt indiferent, am plictisit-o; dacă nu, am ofensat-o. Supraom, care-i dorește fericirea!... Nu i-am răspuns nimic. I-am cerut adresa exactă ca să-i trimit cartoane cu vederi. Mi-a spus cu o tremurare necunoscută de lumini în albastrul ochilor și cu glasul ei cel mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte... A plecat cu câteva minute înainte de ora zece. A făcut totul, ori s-a petrecut totul, ca să fiu sigur că n-am ofensat-o, ori că... cine știe? - căci m-a întîmpinat cu o confientă simplitate și cu o neascunsă pornire de atașament, probat de la început prin întîrzierea mâinii ei într-a mea, multă vreme încă după ce mi-o dăduse. (Și mi-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țin de om și dau locuințelor viață și personalitate. Am umblat prin odăi, pășind încet, în secret. Mi se părea că tulbur supărător, că nu respect liniștea de moarte, eternă de acuma nainte, lăsată de ea. Mi se părea că ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că trebuia să le fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
generale, de sentimente sublime, morale. Nu are menajamente față de bărbatul părăsit, este calmă și sfidătoare față de rivala căreia i-a smuls bărbatul. Trăind în prezent, neavând sentimentul trecutului, se teme mai puțin de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o lasă indiferentă. De aceea, geniile abstracte, spre deosebire de geniile artistice, "nu simt, de obicei, nimic pentru femeie" (173). Iubirea, acest egoism în doi, este o "febră a sufletului", care se bazează pe iraționalitate, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afli. - Ei, totuși, dom’ profesor, dacă nu e prea personal. A tăcut, dar eu nu-mi mișcam ochii de la el, ca și când, dacă nu-mi spunea, trebuia să se simtă foarte vinovat că mi-a stricat toată seara și mi-a ofensat eforturile de „gazdă”. - Acum câteva ore a murit Florica, dar te rog să nu le spui celorlalți până mâine, nu le strica petrecerea. Tot nu mai are nimeni ce face. M-am ridicat de lângă el și m-am dus lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
are și chip de femeie. De altfel, Cristi a fost primul care a plecat de tot dintre noi, lăsând o lumină lină, de om mereu de pe altă lume. Vali Miroiu a fost un 21 decembrist veritabil. Știu că unii se ofensează că nu scriu pictoriță, dar eu nu sunt de acord cu diminutivarea termenilor pentru profesii la feminin. Ce sunt femeile nu e „iță” (doctoriță, pictoriță, rectoriță) așa cum bărbații nu sunt „uț” sau „aș” (doctoruț, pictoruț, rectoraș), decât când le denigrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
O asemenea acțiune a avut loc la 16 iunie la Budapesta, ceea ce a determinat un protest oficial al Guvernului României adresat Guvernului Republicii Populare Ungare. Delegatul guvernamental ungar Marton a declarat că nu poate admite ca țara sa să fie ofensată și a cerut ca delegatul român să se refere la respectarea Convenției nr. 111 de către România. După această întrerupere, delegatul guvernamental român Gh. Dolgu a continuat, arătând că protecția minorităților a servit întotdeauna drept pretext, înainte de război, pentru mediile revizioniste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un fel în care problema să rămână deschisă. Dar interesant de menționat este faptul că până și delegațiile care în dialog cu mine se declarau în favoarea punctului nostru de vedere, în ședință, evitau să ia atitudine, spre a nu-i ofensa pe reprezentanții Federației Ruse. Astfel, reprezentantul Ungariei (profesor, ambasador în M.A.E.) îmi arăta, insistând asupra faptului că această Convenție nu poate fi modificată fără acordul Federației Ruse și că nu putem face nimic fără ea, fiindcă are calitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o bună aprovizionare înainte de traversarea Saharei. Puțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
copiii săi, care se tot învârtea neobosit în jurul unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm! Îmi strânse o ultimă oară mâna, nu fără a adăuga pe un ton încurcat: — Există în casă o cruce și o icoană. Dacă te ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor obiecte nu mă ofensează. E adevărat că sunt musulman prin voia lui Dumnezeu, dar m-am născut creștin și sunt și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită de căldură. Când am mutat găleata, zgomotul a trezit-o și a deschis un ochi, surprinsă, m-a privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o pe Shirley dormind buștean, am coborât pe geam direct în dormitor, cu găleata pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
văzuse pe acel sul de hârtie, spuse Ștefănel. Amir traduse, iar omul scoase din sân un sul pe care Îl Întinse mongolului. - Iată banii, spuse Amir. Ești liber. Negustorul se retrase cu fața mereu spre cei doi, ca să nu-i ofenseze. După ce ieși, Amir Îi Întinse sulul Marelui Maestru, care Îl deschise. Îi arătă fratelui său de sânge, fără să spună nimic. Era Portretul. Era exact Portretul arătat de Nogodar În Orașul Mort din Samarkand. După câteva clipe, Ștefănel Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e prin fire o femeie de acțiune. Nici n-am nevoie s-o convertesc. Munca mea o va interesa. Va găsi în ea o revanșă pentru omul răufăcător care a trecut, pentru pierderea senior 'ală a florentinului sperjur, care a ofensat-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-ai convertit la Biblie ... - La pod
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei ca o favoare personală să facă cele necesare pentru restabilirea drepturilor naturale ale surorei ei. .. Foarte "naturale", ce e drept! Vezi, de aci situația! . . . Fără ceartă, de altfel, amândoi fiind sobri în parte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui. . . Dar vorbele au o asprime pe care nu o au sentimentele. .. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fleacurile de acum. Și cu un gest nervos peste măsură, făcu circuitul expoziției moderne alăturată cadrelor vechi. Buza îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini se văzu nevoită să comenteze tabloul: cei vechi, zise, lucrau portretul în două feluri - de caracter sau de simbol. Subt chipul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria Lucrurilor Rele. Aceasta este opinia soției Reprezentantului și a prietenilor ei. Îi consideră neinteresanți pe metiși. De fapt, este chiar imposibil să discuți cu ei, fără a-i ofensa în vreun fel. Nu că ar vrea cineva să discute cu ei, în afară de cazul în care îi are ca angajați, așa cum se întâmplă cu Ronnie, Clive și Peter, și alți câțiva dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i scape un „Oh!“ ofensat și se răsucește pe călcâie. Scăpând o înjurătură. Bobby o apucă de braț. Ea se întoarce și-l privește furioasă. El încearcă să afișeze o privire cât mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]