708 matches
-
LITERAR, supliment al ziarului „Românul” apărut la București, săptămânal, între 14 ianuarie și 5 august 1891 și de la 7 februarie la 20 iulie 1893. Un „club” literar condus de Vintilă C.A. Rosetti îi reunea, în anii 1890-1891, pe colaboratorii oficiosului liberal. Pentru a face cunoscută activitatea cercului s-a editat R.l., prin transformarea numărului de duminică al „Românului” într-o publicație de beletristică. Paginile consacrate politicii sunt înlocuite cu o succintă rubrică de știri și un rezumat al evenimentelor din
ROMANUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
, cotidian apărut la București de la 25 martie până la 30 iunie 1876. Oficios al unei grupări disidente liberale, cu o ușoară nuanță republicană, S. avea ca director pe Pantazi Ghica, iar ca redactori pe Al. Macedonski (până la 23 aprilie), pe Bonifaciu Florescu (până la 3 iunie) și pe G. Fălcoianu. Retrăgându-se din redacție
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
celorlalți seninătatea pe care ți-o dă credința, sensul creștin și eroic pe care îl capătă viața atunci cînd ești gata, în orice clipă să renunți la ea". Are dreptate Sebastian cînd califică, în jurnal, acest articol drept legionar? În oficiosul legionar Buna Vestire la 14 octombrie 1937, omagiind pe generalul Gh. Cantacuzino-Grăniceru, șeful Partidului legionar "Totul pentru Țară" care a decedat, Mircea Eliade scria: "Îmbrățișînd idealurile Legiunii, generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spirituală, aceeași iubire de libertate
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă rog, să înștiințați pe cititori că dat fiind genul de polemică publicat în revista Duminica împotriva unui scriitor de calitatea dlui Camil Petrescu, indiferent de cîtă simpatie sau antipatie ar putea să
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
de peste o sută. Societatea își mai propunea organizarea de demonstrații publice la locurile istorice, lecturi și disertații etc., acționând și în plan politic, pentru eliberarea de sub dominație străină a provinciilor românești și unirea lor cu Țara. În aprilie 1870 apare oficiosul „Foaia Societății Românismul”, care continuă până în august 1871. Colegiul de redacție era format din B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu, Gr. G. Tocilescu, N. V. Scurtescu ș.a. Fiind concepută ca o revistă „pur literară”, va ilustra totuși programul mai larg al
SOCIETATEA ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
întâi, în 1919, ca redactor-șef la „Românul” din Arad; scrie apoi la „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „România nouă”, „Flacăra”, „Lupta”, „România” (la care este redactor), „Universul”, „Universul literar” ș.a. Cu începere din 1928, este secretar general de redacție la „Dreptatea”, oficiosul Partidului Național Țărănesc. În noiembrie 1911 devine membru, iar un timp va fi și secretar al Societății Scriitorilor Români. Un șir de note polemice intitulate Opera d-lui Ilarie Chendi (1906), unele apărute inițial în „Epoca”, sunt strânse de S.
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
-și exprime teama <ref id="97">97 Timpul, 8 martie 1881, f. 1. </ref> ca „problema Dunării” să nu fie folosită ca mijloc de presiune pentru a se obține recunoașterea titlului. Acest punct de vedere a fost exprimat atât de către oficiosul conservatorilor, Timpul <ref id="98"> 98 Timpul, apud Hoyös c. Haymerle, București, 23 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/1881, f. 18. </ref>, cât și de ziarul liberalilor, Românul <ref id="99"> 99 Românul, apud Hoyös c
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
îi aduc neplăceri tot mai mari. El intră în conflict cu influentul lider conservator Al. Lahovari, se vede în situația de a-l critica pe P. P. Carp și chiar pe Titu Maiorescu. Atitudinea independentă a redactorilor și, implicit, a oficiosului conservator are ca rezultat o scădere a subvențiilor acordate de șefii partidului. Totodată, presiunile exercitate asupra celor trei gazetari cresc. În aceste condiții, Caragiale, primul, se hotărăște să părăsească T., fiind urmat, după câteva luni, de Slavici. Sarcina copleșitoare de
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
face din ce în ce mai simțită spre sfârșitul primăverii anului 1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama unor colegi mai tineri și, fără îndoială, mult mai docili. Nu se știe cu siguranță de când datează colaborarea lui Caragiale la oficiosul junimist, deși unele articole, povești și parodii nesemnate, din noiembrie-decembrie 1877, par să îi aparțină. Este însă cert că a devenit redactor, la insistențele lui Eminescu, din luna februarie a anului următor, când îi apare un articol despre spectacolele actorului
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
pe Titu Maiorescu. Cu preocupări literare încă din timpul liceului, va beneficia de îndrumarea lui C. Dobrogeanu-Gherea și a lui I. L. Caragiale. În aceeași etapă aderă la ideile socialiste și la mișcarea social-democrată. Debutează ca poet în 1894. Redactor al oficiosului social-democrat „Lumea nouă”, răspunzând o vreme de suplimentul „Lumea nouă literară și științifică”, va colabora, de-a lungul vremii, cu versuri sau cu publicistică, la „Lumea ilustrată”, „Revista ilustrată”, „Foaia interesantă”, „Povestea vorbei”, „Soarele”, „Gazeta săteanului”, „Vieața nouă”, „Drapelul”, „Convorbiri
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Albini, care nu modifică, în linii generale, orientarea gazetei. Deosebiri esențiale vor apărea din 1896, când proprietatea ziarului și a institutului tipografic trece de la Eugen Brote, obligat să se autoexileze în preajma procesului memorandiștilor, la Ioan Rațiu. T. devine astfel un oficios al grupării politice din care făcea parte Rațiu, dar îi pierde treptat pe acei cititori, cei mai mulți de altfel, care îi sprijineau pe vechii tribuniști (Bechnitz, Slavici, Brote ș.a.). Din această cauză scade și influența politică a gazetei, care, mai ales
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
, cotidian apărut la București între 11 ianuarie și 19 iunie 1896. Oficios al Partidului Democrat Radical, ziarul este inițiat și condus de G. Panu; din redacție face parte N. G. Rădulescu-Niger, autor de articole politice sub semnătura Ignotus. Un colaborator asiduu a fost I. L. Caragiale, cu texte critice (la adresa mitropolitului primat Ghenadie
ZIUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290743_a_292072]
-
zugrăvită critic, a oamenilor politici contemporani. În ordine biografică, Z. parcurge momente depresive, tensionate: moartea soției (1906), rănirea fiului său Lascăr în 1916, pe front. Aderând, în 1918, la facțiunea generalului Alexandru Averescu, participă la întemeierea Ligii Poporului și a oficiosului „Îndreptarea”, în care e prezent cu articole, poezii. Scoate și un supliment al acestuia, „Îndreptarea literară” (Iași, octombrie 1918), unde figurează ca director. Senator, apoi deputat, va fi ministru de Externe și, în două legislaturi, președinte al Camerei. În 1921
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
circumstanță, de atitudinea echivocă a celor trei „Curți nordice” față de planurile de independență. De remarcat că demersurile lui Carol I coincid cu o nouă campanie declanșată În cotidianul Pressa, ce era apreciat de girantul Consulatului francez la București ca „organ oficios al Cabinetului și al Curții” <ref id="17"> 17 Independența României În conștiința europeană, doc. nr. 19, p. 141.</ref>. Opoziția constantă a Imperiului otoman, În privința recunoașterii dreptului României de a Încheia convenții comerciale cu Puterile străine, a stârnit reacția
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
aceea! Maurer șprimul-ministru, n.n.ț a propus să mai studiem. «Ce să mai studiem?», s-a opus Ceaușescu. Nu ne-a susținut nimeni. și s-a adoptat propunerea lui. Așa au apărut «decrețeii»” (apud Betea, 1997, p. 195). Prin Scânteia, oficiosul partidului, au fost făcute cunoscute noile măsuri și interdicții ce vizau realizarea „planului” de minimum 4 copii de către fiecare familie. Decretul - promulgat în numele Consiliului de Stat în 2 octombrie 1966 - menționează în preambul că întreruperea cursului sarcinii reprezintă „un caz
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
NAȚIUNEA, cotidian apărut la București între 21 martie 1946 și 30 septembrie 1949. Director este G. Călinescu. Cu o declarată orientare social-democrată, N., oficios al Partidului Național Popular (din al cărui comitet executiv făcea parte G. Călinescu), formațiune creată din inițiativa Partidului Comunist Român ca paravan pentru desființarea partidelor istorice, își încetează apariția odată cu ieșirea din scenă a acestui partid. N., având subtitlul „Ziar
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
Audetot, Mordax, Simbad, Vedetot, Verax, Veritas, Vindex ș.a. Poziția câștigată determină alegerea lui ca deputat, în 1888 și în 1892. Figurează în Consiliul General al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România încă de la constituire (1893), conduce „Munca” (din 1894), oficiosul partidului, și mai târziu „Lumea nouă”. În 1894 se mutase la București, unde susține și licența în drept (Din dreptul vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
și mai târziu „Lumea nouă”. În 1894 se mutase la București, unde susține și licența în drept (Din dreptul vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința națională”, oficiosul acestuia. Mai publică articole de istorie și drept în „Noua revistă română”, în „Viața românească” și compilații de vulgarizare a științei în „Albina”. Ieșit din viața publică, îmbătrânit și îndurerat (îi mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
sau implicită cu generațiile anterioare (cu unele excepții, printre care sunt de amintit reprezentanții Școlii de la Târgoviște, acceptați ca precursori, sau personalități singulare, precum Gellu Naum). Din această perspectivă, O. c. poate fi desemnat, nu fără un rest semnificativ, ca oficios al Editurii Paralela 45, specializată până la un anumit punct în publicarea literaturii optzeciste. Ca formulă de structurare, revista intră în polemică cu rubricarea fixă în funcție de criterii exterioare („Literatură română”, „Literatură străină” etc.), proprie revistelor românești. O bună parte a materialelor
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
al Junimii, s-a îngrijit, din însărcinarea lui Titu Maiorescu, de strângerea fondurilor necesare ajutorării lui Mihai Eminescu, a cărui găzduire în Iași a și supravegheat-o un timp. Între 1889 și 1900 a redactat, alături de alții, săptămânalul „Era nouă”, oficios al grupării politice junimiste, iar în 1902 a fost membru în comitetul de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
de Armistițiu, iar pentru realizarea acestui plan au beneficiat de sprijinul Comisiei Aliate, controlată de către sovietici. Primele lor măsuri au urmărit înlăturarea din administrație a persoanelor considerate fasciste și înlocuirea lor cu elemente comuniste. Prefațată de linșajul mediatic găzduit de oficiosul Scânteia, care se îndrepta împotriva tuturor celor care erau de altă orientare politică, represiunea fizică a adversarilor politici s-a desfășurat în mai multe etape. Au fost constituite și arestate grupuri mai mult sau mai puțin imaginare, care opuneau o
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Balla, aflat și el în Târgșor în momentul încercărilor de „reeducare”, spune că le erau puse la dispoziție diverse cărți: Manifestul Comunist al lui Makarenko, opere pedagogice din Makarenko, Învierea lui Tolstoi sau Desculț a lui Zaharia Stancu, dar și oficiosul comunist Scânteia. Uneori, participarea la ședințe era obligatorie, dar adaugă și el că Burada era amuzant prin incultura sa4. După nereușita ședințelor publice, și-a intrat în rol Dumitru Ibănescu; la momentul respectiv, acesta avea 17 ani și îl cunoscuse
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
organul suprem urma să fie congresul, convocat odată pe an sau la nevoie și în cursul anului. Noua organizație s-a afirmat în anii ’30 ca una dintre cele mai influente asociații de femei, având filiale în toate provinciile țării. Oficiosul său, Graiul Femeii (Ploiești, 1935-1939), dar și alte publicații - Gazeta femeilor, Cuvântul femeilor, Adevărul și Dimineața - vor relata mereu despre activitățile și inițiativele sale. Acțiunea pornită de Alexandrina Cantacuzino a fost vehement contestată de o seamă de personalități marcante ale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Medeea Niculescu 1, vicepreședinte. Programul a fost adoptat la adunarea publică, întrunită pe 18 aprilie 1945, în sala de festivități a Liceului „Sfântul Sava” din Capitală. Discursurile festive, limbajul de lemn deveneau din ce în ce mai obișnuite la întrunirile U.F.A.R. Drumul femeii, oficiosul Uniunii, asemenea altor publicații ale F.N.D. (în condițiile în care după 12 septembrie 1944 pentru orice tipăritură era nevoie de avizul prealabil al cenzurii sovietice), îndemna femeile să participe la înfăptuirea programului de reforme al guvernului Petru Groza și să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
vedere juridic, nu se putea dovedi nimic”. Presa apropiată vechiului regim a putut astfel să triumfe pe un teren care Îi era, a priori, defavorabil: „unde sunt reclamanții, de ce tac acum?”, Întreabă Trybuna, urmașa fostului organ central al PMUP și oficios al PSDPR, argumentând că fusese votată o lege, la 24 iulie 1990 și valabilă un an, care permitea să fie atacate În justiție societățile nomenklaturii vinovate de a fi delapidat bunurile statului. Eforturile Justiției au dat, per total, rezultate destul de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]