442 matches
-
ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-aici: ofilitul, ridatul patriarh, bătrânul, care bate doar toba, supt în pielea-i amplă, de parcă, ea, înainte, ar fi cuprins doi bărbați, unul dintre ei culcat deja în cimitir și el supraviețuind celuilalt, surd și uneori cam rătăcit în pielea-i văduvă
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor. A albit Adina de la treizeci și ceva de ani de câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru a fi rămas, de-acum, aproape singură. Dacă n-ar fi fost
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
născut în domiciliu forțat, plouă cu mărunțișuri, țigări proaste, chibrituri, ziare din Piața, desigur, Chibrit) Femeia neagră se alungește printre pietre și îmi întinde miezul încremenit în dulce, de papaya! ... în magazia de cărbuni Maia s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de școală "bunicul este ceferist și toți băieții lui sunt membri de partid!" Cum se aprinde (ah allumette), cum se stinge acest timp ce m-a
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
celor valoroși, înțelepți, cultivați. Prin ^49-^50 eram redactor la o revistă săptămînală pentru copii. La un moment dat puteam fi "eliberați din funcție", deoarece se luase măsură "întăririi compoziției sociale" a redacției. Printre nou-veniți se numără și un tinerel ofilit, suplu, tăcut, căruia i se încredințase sarcina de a întocmi un repertoar telefonic "la zi", al colaboratorilor. Ei bine, dumnealui - bravul proletar venit anume pentru a da un brînci micii-burghezii, se apucase să-l includă în repertoarul telefonic și pe
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
a catalogat în termeni duri prestația europarlamentarilor români la dezbaterea din Parlamentul European. CTP consideră că discursul lui Vadim, care acuza fraudele din ultimii 20 de ani, denigrează imagiea României. "Ca să se mai umfle o dată în gușă aidoma unui curcan ofilit, n-a ezitat să calomnieze și să insulte poporul român în plenul european", a spus CTP despe C. V. Tudor. "N-am crezut niciodată că Parlamentul European e vreun sanctuar al bunei credințe, la care Parlamentul României ar trebui să se
CTP: Vadim Tudor, curcan ofilit; Macovei, cucuvea insomniacă () [Corola-journal/Journalistic/42355_a_43680]
-
ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
IV-lea și provenea dintr-o familie creștină deosebită: sora, Macrina, și fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinți. Încă din copilărie, se spune în tradiția creștină, Sfântul Vasile a uimit prin anumite gesturi: dacă atingea plantele ofilite, acestea se înviorau, iar atunci când mângâia animalele bolnave ele se însănătoșeau. Ulterior, în tinerețe, Sf. Vasile, mare iubitor de învățătură, a urmat școli în Cezareea, Bizanț și Atena, și s-a remarcat prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină
Sfântul Vasile, părintele monahismului oriental, serbat la 1 ianuarie. Ce trebuie să facă fetele nemăritate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52843_a_54168]
-
ce idee! Mai ușor mi-ar fi Să-nhaț coroane douăzeci, din aur. Că Dragostea s-a lepădat de mine Din burta mamei și - s-o las în pace - A dat bacșiș Naturii să-mi usuce Un braț precum arbustul ofilit, Să-mi pună munte groaznic pe spinare Și-n vârful lui să stea Infirmitatea Râzând de trupul meu, să-mi dea picioare Ce nu-s la fel de lungi și orice parte S-o strâmbe ca pe haos, ca pe puiul De
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
permanență mîna dreaptă. Și astfel noi îi percepem corpul ca „însemnat”, corp de monstru ce-l evocă pe Richard III ce, invalid, vrea să-și ia revanșa contra corpurilor sănătoase. Ceea ce mă fascinează e acest Iago cu mîna ciuntă, uscată, ofilită, mîna ce povestește istoria secretă a unui om căruia împlinirea lui Otello îi repugnă. Barthes spunea că în unele opere, dincolo de interesul pe care-l suscită ansamblul, spectatorul poate fi atras de un detaliu în care el se proiectează și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
august. Revista se deschide cu un poem de Ana Blandiana: „Am întrerupt bineînțeles scrisul/ și-am pornit să-mi inspectez/ paradisul/ și, după un control sever făcut,/ am ajuns la o concluzie de necrezut: printre frunze de aur și flori ofilite,/ vara era pe sfârșite...”. La cronica literară, sub titlul „Însemnări ultime”, Dan Cristea scrie despre Jurnal cu fața ascunsă, volumul lui Fănuș Neagu. Invitatul lunii este Stavros Deligiorgis care e prezent cu un eseu despre Kavafis. Iar rubrica de interviu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
răsputeri să ne dovedim europenitatea - adică talentul și capacitatea de a face concurență la nivel continental - o astfel de idee arată cât de puțin dispuși suntem să ne asumăm un risc dincolo de măruntele talente de aranjori și distribuitori de lauri ofiliți. N-are nici un rost să mă refer la felul în care s-a făcut selecția și la numele oferite pe tavă drept reprezentanți en-titre ai spiritualității și talentelor profesionale ale României. Ideea însăși e dusuetă, puhavă și menită, parcă, să
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
n-ar fi de ajuns, nu lipsesc nici insolențele metafizice în cel mai pur stil arghezian: „Ceva măreț/ vreau ceva măreț coborât/ dă-mi ceva măreț, Doamne!/ Dă-mi ceva măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre locul stelei sale oarbe// se întoarce spre mine:/ lumea din
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of... a descoperit ceea ce a constituit una dintre condițiile de posibilitate ale impertinentei
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
de a se adapta la climatul postbelic îi putea fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
în 1961, într-o cameră de hotel din Zürich, ,la alt nivel, și într-o altă epocă de surghiun, repetă, în alt spațiu, însoțit doar de-o valijoară, drumurile pribegiei lui Gheorghe Șincai". Din paginile publicisticii lui N. I. Herescu, deloc ofilite, reținem cu precădere o caracterizare a emigrației din care i-a fost dat a face parte. Inflamarea verbelor nu exclude luciditatea, o luciditate remarcabilă în circumstanțele în care, prinși în vîrtejul evenimentelor fatidice, exilații ,nu reușesc decît arareori să vadă
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
încât s-ar zice că e un jurnal de război: miza e somnul (care nu vine niciodată): "nu pot să dorm, nimeni nu mă obligă să dorm/ nici un bici/ nici o adiere de vânt/ fantasme sunt gândurile, ele atârnă/ în spânzurători ofilite și caută odihna/ din nimic"(V ). Lupta e - clasic - cu eul (amintind de versurile Sylviei Plath, Între mine și mine/ zgârii ca o pisică), dar și cu copilăria, cu "vocile" (unei umanități agresive prin chiar existența ei), cu cuvintele... Nu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
lumii. Ele se numesc, cuminte și inofensiv, Viciu de procedură, Anka Butt și Poveste de Crăciun. Gustați-le în liniște. Dar păstrați-vă papile literare și pentru Sufism cu bomboane de mentă, Odette, de ziua clientu lui, Praline și zei ofiliți sau Istoria șamanismului româ nescu. (Sau pentru celelalte. Of, până la urmă nici nu știu dacă am ales cu adevărat.) (Prea multe paranteze, știu.) Cam atât. Ba nu. încă un lucru. Habar n-am dacă la lansarea cărții o să pot rămâne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rigidă chiar decât manechinul. — Ai uitat de Pascal, mi-a zis, fixându-mă fără expresie. — Ce Pascal? am bâiguit. — Apropo de scriitura fragmentară... și el a scris frag mente... a susurat, înainte de a închide ușa cu grijă. Praline și zei ofiliți — N-am să mă joc niciodată cu tine, i-am aruncat, strângând-o în brațe, cu gura plină de ciocolată, tremurând în entuziasmul spontan al convingerii că fata asta nu trebuie să mai fie păpușa nimănui, că idiotul dinainte care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să ne mai jucăm? i-am auzit vocea plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu și măsurat pas de care sunt capabil, chiar dacă, la înălțimea pieptului, îmi ieșeau prin cămașă pete de ciocolată închipuind zei ofiliți și apuse împerecheri cosmice. Andreea și papucii Logosului — ți-ai adus pijama? m-a întrebat Andreea, înspăimântător, în prima seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Cel mai genial avocat din ciclul ăsta cosmic. M-a scos pe viciu de procedură! De fapt n-a mai răcnit decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Am ieșit din cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n cap, cheaguri roșii în păr și scuturată de orgasme în serie ce nu păreau să se mai oprească. A doua zi, la micul dejun, era trasă la față, ofilită, părul încă năclăit de suc. Luc și Karin m-au privit cu reproș exasperat. Nureddin, potentatul vulgar ce trebuia să ne conducă la Tașkent, ne-a arătat mai întâi, mândru, kalașnikovul de sub scaunul șoferului Îurma să traversăm iar Terorism ospitalier
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]