1,335 matches
-
pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
dulce-amară, Ca o scurtă cafea băută-ntr-o gară. Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Referință Bibliografică: CU VIAȚA LA O CAFEA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mângâiere divină Vara-i sosită cu soare-n ferestre. Înveșmântată-n petale de nuferi. Cu ale florilor dalbe miresme... Cu zâmbetul serii plin de luceferi. Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara venit-a și eu am un crez, Deși umbrele serii se-adună... Bat ramuri cu frunzele verzi A dor, a plecare și rugă. Plânsu-mi
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
nu-l înțeleg Privești lung la mine, și-as vrea să întreb... Zâmbit-ai vreodată atât de duios La chipu-mi de fiară, cu suflet hidos La inima-mi frântă, ai ascultat S-auzi cât de des îmi scap' un oftat? Ai fost prea mult timp, de gheață, prea rece Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea mea, știut-ai să joci Ce-ți pasă de mine... de-s viu, ori de
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
prinsese mâna ca într-o menghină și nu părea să vrea să-i dea drumul. Gilă a strâns din dinți cât a putut, dar adversarul lui, fiind mult mai mare decât el, îl strângea din ce în ce mai tare. Și-a înăbușit un oftat, în colțul ochilor a strivit o lacrimă de durere, dar nu a cedat. Într-un târziu când a simțit că este la limita suportabilității, băiatul i-a eliberat-o. Gilă a băgat mâna, aproape paralizată, în buzunar, în schimb privirea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune turbina locomotivei, le luceau doar dinții și albul globului ocular. Aveau un zâmbet
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
despre ceremonialul religios și militar al despărțirii de marele regizor mehedințean. Ilarie m-a ascultat cu atenție, mi-a zis că am făcut foarte bine participând la îndoliatul eveniment, împreună cu prietenii Romulus Turbatu și George Obrocea, după care - cu un oftat abia ascuns - a lansat, brusc, ghilotina unui verdict de o luciditate dureroasă ca o inimă în care ai înfipt un ghimpe: ,,Dane, rămânem, am rămas tot mai puțini... Nu-l mai avem decât pe D.R. (n.n. Dumitru Radu Popescu). Trebuie
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune turbina locomotivei, le luceau doar dinții și albul globului ocular. Aveau un zâmbet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei.Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune turbina locomotivei, le luceau doar dinții și albul globului ocular. Aveau un zâmbet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
rang de iubire amăgire... Am rămas primitivi ca în urmă de ani răutatea ne face șacali: acum, așa ca motivație să plâng de mila șarpelui. Ovație? De mila puiului îngurgitat? De mila unui gând oftat? Referință Bibliografică: De mila gândului oftat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra, dosul căciulii, Șiretul fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat să bălmăjească, Să-și strige frustrarea
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era sfântul Damaso. Priorul Îl alungă cu un gest, În timp ce căuta zadarnic ceva care să semene cu o lingură. O privire rapidă Îi fu de ajuns ca să vadă că În toată cârciuma nu exista nici urmă de așa ceva. Cu un oftat, se resemnă să-și afunde degetele În farfurie, după ce Își suflecase mâneca vestei. În cele din urmă, izbuti să ia o Înghițitură picurătoare. În fond, nu era atât de rău, În afară de semnele evidente de mucegai. Nu foarte diferit de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puterea exemplarității. Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă acesta era plecat peste mări și țări, ba poate tocmai de aceea. Pe la orele 5 după-amiaza, puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau să aștepte să se ridice o nouă generație de marinari. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu va apărea. Nimeni nu mă poate obliga să dezvălui care sunt sursele mele de informații și tu știi asta. Dă-mi un indiciu și am să merg pe urmele lui fără să te implic. Austriacul Gunther Meyer sloboz un oftat ce răsună ca un vaiet, se scărpină în ureche, trase o înjurătură și apoi spuse printre dinți: — E cel mai absurd lucru care mi s-a întâmplat vreodată! Când, după un sfert de oră, termina de povestit cu lux de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chiar din primul moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră: Pot să...? Am gura plină de nisip. Celălalt făcu un ușor gest de încuviințare, și, când în sfârșit Sam Muller se simți satisfăcut, scoase un oftat de ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o are apa. Poate că ar fi interesant ca guvernele țărilor bogate să-i oblige pe locuitorii lor să rabde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai părea interesat de joc, își privea ceasul de la mână în timp ce se clătina amețit de băutură. Crupierul îi privea țintă, întrebându-l din ochi ce mai așteaptă. Acesta clătină din cap în semn că nu merge de data aceasta. Un oftat de dezamăgire ieși de pe buzele tuturor. Apoi, chiar înainte de anunțul că nu se mai fac pariuri, se răzgândi brusc și își împinse toate jetoanele din nou pe doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a-și eluda obligația, aceea de a începe el, în glas și în persoană, schimbul de informații. Dacă n-am uitat încă de acel oftat și de pornirea impertinentă pe care, într-un anumit moment al conversației, ni s-a părut c-o observăm în cuvintele sale, logic ar fi să credem că dialogul, se presupune că de cealaltă parte se afla o persoană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără intrări la cadastrul recoltei și nici măcar impozitate. Există doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până cândva, Într-o altă zi. Un rând de celibatari este cel mai omogen grup de bărbați. Se leagănă la comanda unui singur suflet. O frumusețe brunetă le trece prin față În pași de dans, se aude un Început de oftat și unda de interes se transmite de-a lungul rândului, până când careva, mai șmecher, rupe rândurile și o cere pe dansatoare partenerului ei. Pe urmă, când fata de un metru optzeci (adusă de Kaye, din grupa ta, și cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]