2,453 matches
-
veniți de departe. Cristofor, cu ce avea el mai bun, acele delicatese după care se dau americanii În vânt de Ziua Recunoștinței, pieptul gigantic și pulpele imense, se tăvălea de plăcere -tot Îngânfat și fălosîn cel mai călduros loc din ogradă, În interiorul cuptorului Încins, distribuit În trei tăvi de copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul a avut timp destul ca până atunci să fiarbă În untură și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii, jumătate turnată cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bucată generoasă de mămăligă rece și o dădea pe ascuns lui Vizanti, spunându-i prietenește: Bravo, Vizanti, iar i-ai Înroșit botu’, iar tu te ai ales numa’ c-o zgârietură! Ia de-aici și ai grijă de casă și ogradă, să nu intre nici ... leul! Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit tiptil pe ușă, a străbătut ograda și grădina uitându-se mereu În urmă la Vizanti, o căuta din ochi pe Aneta care venea Într-un suflet, probabil din Cociobana. Te-i sculat așa repede!? Las’ că mergem noi undeva unde nu ti-am mai dus, vrei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
creșteau până la dimensiuni nemaivăzute, se transformau În limbile de foc ale balaurului din râpă (sî nu ti duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari!), luau forma razelor unui sore de vară care dogorea, balta cu „peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
caldă melancolie și o poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspundea băiatul și aștepta să vadă cum se termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l Îndepărteze din „funcție” și astfel Victor a revenit la roata și hornul său de ars oale. Toate „sarcinile” Mariei au fost preluate automat de Va, pentru acesta era din ce În ce mai greu, nu știa să pregătească mâncarea, să aranjeze casa și ograda, să execute toate fazele olăritului. Premiul Întâi și diploma de absolvire a patru clase au coincis cu cea mai tristă vacanță de vară. Victor lucra din ce În ce mai puțin, banii erau cu ciubote roșii, cu bruma de câștig a cumpărat o mânză
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-a Îndreptat spre Va și Într-un simulacru de binețe În care nu se putea afla cine pe cine a sărutat, cei doi s-au cercetat și s-au măsurat o clipă, după care privirile lor au coborât către ograda bine măturată și către cele câteva „acareturi” aranjate frumos. Cu spiritul său practic recunoscut, Maricuța spuse: Cred că nu vreți să stăm aici la soare, nu? Voi două mergeți În casă, iar noi descărcăm căruța și venim imediat. Unde să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străpezire generală și de electrocutare a cotului lovit Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei doi părinți au ajuns acasă seara târziu, erau veseli și mulțumiți de treburile rezolvate, dar și mai mulțumiți de cum găsiseră casa, ograda și păsările aranjate. Victor a scos o cană cu vin, s-au cinstit și a spus: Măricuță, vezi că am fost inspirat atunci când ți-am sugerat să-i Înnoim pe acești copii, pentru că Învață bine și repede și pentru tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar prinde de mijloc și s-ar ridica de la pământ? Nici Nadia Comăneci, în vremurile ei de glorie, n-ar fi reușit să facă așa ceva. Aproape în fiecare poem apar scene idilice: „Cei ce-n inimi poartă sori, / Seamănă-n ogradă flori / Și se-mbată-n sărbători, / Cu arome și culori.“ (Oameni buni) „Și-astfel mă preschimb și eu / Într-un arc de curcubeu / Și-mi desfac, sub cer, aripa, / Să preschimb, în veacuri, clipa.“ (Feerie) „Când stelele din drum se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-i moale când o țâu în brață. Iar te lauzi, bozgore! Erai singur la discotecă, nu te văzui cu nimeni! Astea-s fete la voi? În Caracal să vezi bunăciuni. Mai lasî fleanca, olteni! Vă știu eu pe tățî, în ograda armati vorbiți di curvi, iar la crâșmî vorbiți di armatî. În Caracal șî găinili sunt curvi. Ce nu-ți priește, moldovene? Fugi la cantină, se dă felul 4! Sârma, bă, sârma! Celelalte pauze erau mai mici, abia reușea să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului. Gata, a înțărcat bălaia pentru al patrulea. Dacă și ăsta va fi primit la supt, îmi iau lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea, pentru viața mea... Și știu că el e acolo, mă vede și înțelege. Fiindcă mă iubește mai presus de viața Lui. Meșterul Porților ... Înainte vreme, fiecare sat avea o poartă. O poartă a lui, ca să știe lumea că e "ograda noastră" și că nu se intră oricum. Acolo te întâmpinau cu pâine și sare și cu apă, dacă era cald, sau cu vin, dacă era nuntă, sau țuică fiartă, dacă era ger, tot de acolo plecau nuntașii, pe acolo intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piept: Bogdaproste, deadule... O să fiu vrednic... Dar nu se poate să mai rămân aici, la tine?... E-he-he..., surâse moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țopăia fericit nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și până la șopronul din spate sau până la poarta de la drum, Virgil și cu moș Panciu croiseră pârtii cu pereții înalți, ca niște adevărate tranșee de zăpadă, prin care cine trecea de-abia se mai vedea. Și aceste tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a făcut-o cu vârf și îndesat! Ați aflat, nu-i așa? Comédie mare, fraților! Anchetă cu procurori... Se vorbește că Pantelimon, când a aflat de venirea aistui domn Cotescu la Oprișeni, și-a slobozit ciobăneștii în voie în toată ograda. Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
S-a furișat orbecăind în podul grajdului direct din standoală și și-a luat în vizor întreaga bătătură și casa de vizavi. La un moment de liniște apăsătoare, s-a auzit clempușul porții abia atins de clanța mobilă și în ogradă a pătruns mai întâi o bicicletă după care a apărut și silueta unui bărbat care se străduia s-o mențină în echilibru. În geamul de la casa cea mare s-a ivit un sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]