350 matches
-
în ea o hotărâre profundă: nimeni nu se poate apăra în fața morții, după cum el însuși nu se poate apăra de dușmani. De aceea, el se vede nevoit să dea o nouă semnificație consecințelor unui destin pe cale de a se împlini. Oița năzdrăvană nu este numai comunicatoarea știrii, ci parcă ar fi prevestitoare de ceva ce a fost scris. De se apără sau nu, de va ieși învingător sau învins, lucrul acesta nu are nici o importanță. Ciobanul mioritic știe sigur că odată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî huiduma. — Oiță bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se mai simt ca într-un spațiu închis, apăsător, unde ochii sfinților pictați pe pereți te urmăresc din toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Doamne, ajută-ne! Maria: Uite o iesle. Să înnoptăm aici! Iosif: În iesle? Maria: Da. (Intră. Îl naște pe Isus.) Pauză muzicală de trecere spre scena III - 2 minute Scena III - Lângă iesle Păstorul 1: Frate păstorule, în seara asta oițele ne-au dat mai mult lapte ca de obicei. Păstorul 2: Da...Cine-i acolo? Un înger cu stea: Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toți. Astăzi s-a născut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
povestea. Seara când se plictisise de stat într-un loc, intrase în casă să ia cina caldă de pe sobă. Dar vai, necazul s-a înfăptuit tocmai atunci, până a servit el masa de seară, pe când se întorcea la staul, o oiță abia mai stătea în picioare, a plâns, apoi s-a prăbușit la pământ și și-a dat duhul. Fermierul se repezise la oaie să observe din nou lipsa unui smoc de păr din blană. De acolo îi venea moartea, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din pivnița tatălui, o să treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiță în chinuri pe paiele grajdului. - Of, Doamne, de ce mi-ai luat auzul tocmai când eram de pază?! L-am făcut de rușine pe tătucul meu! A treia zi feciorul mijlociu a preluat stăpânirea peste oi, el fiind foarte încrezător în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mult la viața lui și învățase felurite căi de a face față unor momente grele. În cazul de față de pildă, ce sa gândit el, să pândească pe fiecare pe rând ca să învețe din experiența lor și ce a reținut? Prima oiță a murit când taica a intrat în casă să mănânce, deci el nu va veni în casă după mâncare, mai bine va lua pâine, slănină, cârnați și o ceapă roșie într-o traistă. Fratele cel mare a vrut să scape
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
zboară către oi. Se oprise din cântat, nici nu se mișca de uluit ce era, pândea orice mișcare a papagalului neînsemnat, despre care știa de mult că mănâncă doar insecte. Dar ce să vezi, mare minune, papagalul perspicace își alegea oița potrivită și începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mișca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă și ce urmează ca să înțeleagă tot ce se întâmplă. Papagalul Kea, așa se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mișca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă și ce urmează ca să înțeleagă tot ce se întâmplă. Papagalul Kea, așa se chema pasărea ucigașă, după ce smulse lâna de pe oiță, se apucase să-i smulgă din grăsimea așezată tocmai la rinichi, infectându-i. Dar stați oameni buni, că sărise feciorul nostru și îi dădu o lovitură zdravănă păsării de pradă, de s-a îngropat ciocul feroce pe loc în penajul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bărbat, Îi venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu veghea, se vede, și nu Își lăsa oița să pice În ultimul păcat. Pericolul american era departe, Însă venea pe toate căile, cu avionul, cu televiziunea, cu internetul, Doamne, ce site-uri porcoase, mai intra și Antonia pe cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Petru, "știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște mielușeii Mei." 16. I-a zis a doua oară: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: "Paște oițele Mele." 17. A treia oară i-a zis Isus: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
întâmpină și-l felicită.Mișu nu fu prea încântat. -Nu sunt sigur de reușită.Am făcut primul subiect.Al doilea parțial,iar la al treilea-nimic.Să vorbim despre tine.Bacăul o vrea câștigătoare pe Nico.Se fac presiuni asupra lui Oiță.Eu sunt în comisie.Iți ofer celălalt post.Ce zici? -Refuz să candidez la postul de șef de serviciu. -Trebuie să-l conving pe Ticu să renunțe la acest post în favoarea lui Nico.Trimite-l la mine... In mașină Ticu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ziua examenului,Mișu era vesel.Fusese confirmat politic în funcție.Ii spuse noutățile. -Se știe și la București.Comisia nu riscă... Plecă indispus la concurs.Nico era veselă. Ii spuse că e acru.Oare nu știa nimic? Subiectele erau generale.Oiță îi atenționa pe copiști că vor copia greșit.Nu se specificase punctajul. Făcu o lucrare incompletă,la fel ca Mișu. La oral se prezentă mai bine.Comisia se comportă dur,ca la poliție.( Sau ca la teoria probabilităților;profesorul le
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
gândeam la el. în sfârșit, scăpasem de chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
primei ore m-a chemat la el m-a mângâiat, fără să-și scoată mănușile, bucuros că exist. După cum era bucuros de toți cei pe care îi învăța și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era bucuros de toți cei pe care îi învăța și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lor ar putea produce transformări mult mai profunde și iremediabile. Găsesc câteva pagini dintr-un jurnal de zi vechi. Vor explica ceva asupra noastră? E vorba de o plimbare făcută cu mai mulți camarazi la mare. Luni. Trenul fuge printre oițe și maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Luni. Trenul fuge printre oițe și maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi grațioase din cap, din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Unul face un spirit local: "E așa de mică grădina, că dacă s-ar culca un măgar, i-ar rămâne coada afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
La fel de vigilent era și-atuncea, îl vezi? A copia înseamnă a comite un act de sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
muri. Se simte, ca Petre Țuțea, „român de meserie”, “român prin vocație”, așa cum de mic a fost crescut în casa părintească. În luminișurile cu iarbă și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie. Un sat scos din anonimat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]