350 matches
-
fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să știi și că lumea e Însetată de frumusețe. - Olimpienii sînt departe. Eu am venit pe pămînt. Și sînt muritor acum. Am și eu nevoie de fericire. - Accepți, adică, Înfrîngerea. - Nu, abia acum m-am trezit parcă din somn. Și dacă m-a Învins ceva, m-a Învins frumusețea de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Învins ceva, m-a Învins frumusețea de care-mi vorbești și căreia eu Îi dădeam, poate, alt nume. - Cei care vor scormoni prin povestea ta se vor trezi cu degetele pline de sînge. - Vreau să uit și eu. - Lupta cu olimpienii? - Nu, ceea ce s-a petrecut Înainte. Ca să pot da lucrurilor o formă. - Ești Înțelept. Lumea e Însetată de frumusețe și de aceea i-a preferat pe zeii cei noi. (Victoria acestora ar corespunde În artă cu apariția lui Policlet; ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca un olimpian, Însă a trecut destul timp ca ura să fie uitată. Pandora mi-a adus cutia ei În dar de nuntă și mi-aduc aminte că atunci mi-am zis: Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
când nu te aștepți, tocmai când cauți calea opusă lor. Dar orice tulburări incerte mă stăpâneau, ele s-au spulberat de cum s-a deschis ușa și un bărbat puternic, de vreo șaizeci de ani, cu păr alb stufos și tâmple olimpiene, a apărut În prag. Avea o figură care Îți transmitea instantaneu Încredere, cu ochi calzi, trădând Însă un umor irezistibil (care a avut și mai mult darul să mă relaxeze). Mi-a Întins mâna prietenos și cu o voce răsunătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
toți. De aceea Oedipe nu putea fi decât o reflecție a acestei sensibilități moderne a compozitorului, omul contemporan confruntat cu legenda. O fotografie mai puțin cunoscută a lui Enescu m-a impresionat În mod deosebit: nu era figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mărturie despre tot ceea ce s-a întâmplat mai frumos și mai important. Evident că nu este cronicarul moldovean care deopotrivă slăvește autoritatea și vitejia domnitorului, dar îi mai vede și cusururile lui umane, domnul Zaborilă o viziune, să zic așa, olimpiană, totul este transferul de fapt al bucuriei personale și o pune pe seama bucuriei și calităților celorlalți. Pe de altă parte am sesizat din lectura acestei cărți, că este și o carte care vrea să aibă o valoare formativă, moderatoare. Vorbește
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în numele purificării de clasă, la fel de absolută. Este drept, inchizitorul nostru nu are nici mijloacele celor medievali: purificarea prin arderea pe rug, nici pe cele ctitorite de Stalin: măcar o deportare în Siberia. El iese din când în când din izolarea olimpiană, pe această temă, o dată la 16 ani. De la înălțimea autorității sale de intelectual sublim, reușește să facă praf orice discernământ etico-politic, înlesnind involuntar (sper), una dintre cele mai mari diversiuni din România postcomunistă. Pe scurt, Gabriel Liiceanu face praf exact
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dat decât de idealul omenesc al satiricului. Am vorbit de atâtea ori de personalitatea morală care străbate fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în operă, este evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de lumea ce zugrăvește, acea personalitate se va vădi și mai mult. Pretenția de conștiință-oglindă am văzut că au avut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În termenii lui Herbert Croft (unul dintre cei mai buni biografi ai săi), el a fost un tînăr "Apollo", pe care Keats avea să îl imortalizeze în faimosul său poem Hyperion: în episodul final, noul zeu al Soarelui din generația olimpienilor intra în viața eternă după ce fusese purificat prin focul imensei suferințe cauzate de cunoaștere - acceptată liber, suferința ducea la o frumusețe spirituală în armonie cu înălțimea suferinței. Pentru Keats, acest greu rit de trecere reprezenta "reîntruparea de aur a lui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fi datorat conflictelor pentru supremație (de altfel reale), declanșate de ambițiile personale ale șefilor săi mai în vârstă sau mai tineri, dornici să urce pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei, ambiții care nu l-au iertat atunci nici pe „olimpianul“ Titu Maiorescu, spulberându-i totodată - din vina lui - vechea și frumoasa prietenie cu P.P. Carp. Nu e, de aceea, întâmplător faptul că simpatiile pe care Bacalbașa le-a nutrit în anii de după 1900 pentru conservatorismul luminat l-au determinat să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pagini, 191-196; Mircea A. Diaconu, Dinu Flămând. Poezia cetății umane, CL, 1999, 2; Cistelecan, Top ten, 145-147; Dicț. esențial, 313-315; Țintă fixă - Dinu Flămând, VTRA, 2001, 6-7 (număr special); Petraș, Panorama, 294-295; Popa, Ist. lit., II, 579-580; Tudorel Urian, Un olimpian al angoaselor, RL, 2003, 29; Mircea Iorgulescu, Echinoxiștii, „22”, 2003, 713; Dicț. analitic, IV, 155-156. A.C.
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
GALAXIA ROMÂNEASCĂ, periodic apărut la București, lunar, între ianuarie 1990 și aprilie 1991, cu subtitlul „Magazin ilustrat de cultură, informație și reportaj”. Director este Radu Theodoru, redactor-șef, Olimpian Ungherea, secretar general de redacție, Anton Bălan. Publicația își propune să slujească „spiritul culturii românești în structurile care au definit-o dintotdeauna”. Rubrici: „Vitrină cu spectacole”, „România, încotro?”, „Arhivele neamului românesc”, „Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
D. are de fapt în vedere globalitatea operei atunci când demonstrează coerența universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D.
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
dacă știi ce ești, dacă știi încotro te îndrepți. Se poate vorbi, pe de o parte, despre încetarea simptomelor, a clișeelor, a anxietăților sau a altora asemenea; iar pe de altă parte, se poate vorbi despre dezvoltarea spontaneității, a umorului olimpian, a cunoașterii senzoriale și a altora similare. Destul de des se întâmplă că muzica, ritmul și dansul devin căi excelente spre descoperirea de sine. Încremenirea îndârjită în obiceiuri duce la ideea că acest fel de „trigger”, de stimulare tinde să realizeze
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
om ce nu poate evita umbrele vieții. Efectele multinivelare ale acestor tehnici au fost atestate în marile laboratoare ale lumii, prin tehnologii de înaltă performanță. Iată de ce, cârcotașii și scepticii prin vocație nu mai pot să-și conserve cu dispreț olimpian și imperturbabilă siguranță, atitudinea lor rejectivă în fața acestor argumente, tot mai numeroase și mai blindate metodologic. în urmă cu trei decenii, articole centrate pe influența procedeelor spirituale în terapie erau găzduite doar de Jurnalul de Psihologie Transpersonală, căci prin etichetarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian și coroziv, prin care știința academică mai tratează această problemă, dar și dincolo de tapajul elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în revistă responsabil, onest și nepartizan, principalele explicații ale unui NDE
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
declin, zeu crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile sale, miturile sale, cultele și templul său (Hotelul Domnilor) este de o eficacitate paradoxală, de vreme ce perfecțiunea sa însăși înglobează toate lipsurile, toate erorile, toate rătăcirile, toate absențele. Ca și în cazul președintelui Statelor Unite, din America, căruia nu i
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
A fost numit adesea "cel Viclean", "înșelător", "Atotpriceput"; era patronul tâlharilor și al hoților, "al tuturor acelora ce știu să-și creeze un avantaj prin fapte ascunse" (cînd fură vitele lui Apollo, o face răsucindu-le urmele). Este servitorul zeilor olimpieni: face focul, taie lemne de foc, tranșează carnea, toarnă vinul; nu-l interesează prea mult normele demnității și mândriei. Elemente magice preistorice, care rămân apanajul lui Hermes, coiful și încălțările înaripate, contribuie la considerarea lui ulterioară ca mare vrăjitor și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
din cele mai adânci reforme morale pe care omenirea le-a trăit vreodată." "Cele șapte minuni ale lumii, după o sistematizare grecească tîrzie, Piramidele Egiptului, grădinile suspendate ale Semiraidei și zidurile uriașe ale Babilonului, Colosul din Rhodos, statuia lui Jupiter Olimpianul, templul Dianei din Efes și mormântul Mausoles din Halicarnass, au înfățișările lumii care au izbit mai puternic imaginația popoarelor antice. Nu este oare semnificativ că atunci când au vrut să grupeze laolaltă toate aspectele văzute, capabile să provoace gradul suprem al
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
chiar Lucian Pintilie?! Am reținut, de la Michel Ciment, un citat din Paul Valéry: "Două lucruri amenință lumea: ordinea și dezordinea"" Un singur lucru amenință criticul: încurcarea borcanelor! Cele mai interesante sînt monoloagele lui Pintilie, susținute, dacă nu cu un calm olimpian, atunci cu un patetism olimpian, filmate mereu în cadru fix (poate prea fix!), pe un fotoliu, cu o pipă, cu spatele la o fereastră, dincolo de care se simte o stradă, se aude un cîine și se vede un lac" Pe un fundal
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
de la Michel Ciment, un citat din Paul Valéry: "Două lucruri amenință lumea: ordinea și dezordinea"" Un singur lucru amenință criticul: încurcarea borcanelor! Cele mai interesante sînt monoloagele lui Pintilie, susținute, dacă nu cu un calm olimpian, atunci cu un patetism olimpian, filmate mereu în cadru fix (poate prea fix!), pe un fotoliu, cu o pipă, cu spatele la o fereastră, dincolo de care se simte o stradă, se aude un cîine și se vede un lac" Pe un fundal de pastel autumnal, Pintilie reiterează
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
îi atașează un prudent, dubitativ ,se pare", dar întreaga desfășurare a cărții va infirma această închipuită toleranță. Efectul optic se spulberă îndată ce luăm cunoștință de frământările de pe scena satului și din bătătura Moromeților, ori de lungile, chinuitoarele dezbateri interioare ale ,olimpianului" protagonist. Pe măsură ce dăm paginile cărții, se conturează tot mai pregnant cadrul atât de strâmt în care e obligat să evolueze Ilie Moromete, zidurile de care gândirea sa liberă și independentă se lovește. Lipsa lui de alternativă. În această perspectivă, secvența
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p. 20) În mod oarecum paradoxal, în pofida mesajului lor mai degrabă prăpăstios, poemele lui Dinu Flămând nu eșuează într-un melodramatism ieftin. Poetul își tratează angoasele cu superioritate, rațional, cu o atitudine olimpiană. Implicit sau explicit în poemele sale apar trimiteri livrești către marii filozofi ( Platon, Heidegger, Descartes, existențialiștii), raționamentele sînt, adesea, surprinzătoare și strălucitoare, versurile au, în conturarea poemului, precizia unor incizii, aproape nici un cuvînt nu este inutil, iar complexitatea ideatică a
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de mare forță expresivă, aflat aproape de pragul de sus al creației sale. Prin publicarea volumului Tags, Dinu Flămând demonstrează că rămîne unul dintre
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
practică, de la o poștă, a restaurație comunistă. Aberațiile lui Miron Cozma, marionetă manevrata de păpușarul Vadim, sunt, în fond, consecințe ale iresponsabilității unor guvernanți care, în amatorismul lor păgubos, s-au crezut eternizați în fotoliile moi ale puterii. De la înălțimea olimpiana a orgoliilor satisfăcute, viermuiala penibilă a vietii de jos nu face decât să le tulbure o digestie echivalentă cu moartea clinică. Până la urmă, bătosenia ministrului Berceanu s-a dovedit o biată apă de ploaie. Trăgând cu ochiul la efectul electoral
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]