370 matches
-
însuși mă dezbracă, el, care a lăsat, pe când purtam acest veșmânt, să fiu mereu batjocorită). Casandra lui Iorga asistă întâmplător la scena în care doica ei se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că puterea de a descifra viitorul echivalează cu renunțarea la bucuriile omenești ( În clipa blăstămată jertfit-ai fericirea/ La care-n scurta viață și tu avut-ai drept), doica îi lămurește viziunea despre soarta Troiei, decisă de opțiunea pentru cultul olimpienilor în dauna zeilor pământeni : cei care vor face fapta de răzbunare/ Vor fi acei la cari Priam s-a-nchinat,/ Căci ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui Paris, Casandra este cuprinsă de o animozitate de neînțeles (De ce simt către-acesta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divine și soarta celor care luptă e nesigură câtă vreme zeii sunt de-o parte acum și zei de alta. Temerile mulțimii cu privire la rezultatul conflictului contrastează cu siguranța afișată de preotul actualmente convins de superioritatea austerilor zei autohtoni asupra depravaților olimpieni : Se pot pune alături acești noi zei stricați,/ Mâncați de patimi, lacomi, nebuni după femei/ [...] Cu zeii mari și aspri ce-au fost de la început ? (V 3). După ce s-a rugat în turn flămândă și singură (V 3), Casandra vine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice, eriniile urmăresc sancționarea matricidului potrivit legii talionului ; în timp ce olimpianul Apolo susține, cu argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou ar fi mai gravă decât cea a fiului ei. Atena oferă acuzatului dreptul la apărare și instituie tribunalul celor mai luminați cetățeni spre a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze în întreaga fire, ca Afrodita din Hipolit și Dionisos din Bacantele ; antropomorfismul homeric, credința în olimpienii cu toane, simpatii și antipatii inexplicabile ; divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă că ești un mare geniu, însă îndoiala te cercetează câteodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de armată, foarte impozant, baron sau conte, cu nume german, un ins extrem de tăcut, cu reputația de a fi un uimitor cunoscător al problemelor guvernamentale, căruia, pe deasupra, îi mersese și vestea că ar fi aproape erudit; era unul dintre administratorii olimpieni, care cunosc totul, „poate doar cu excepția Rusiei“, un om care, o dată la cinci ani, rostea câte o cugetare „remarcabil de profundă“, atât de profundă, de altminteri, încât se afla în cercul cel mai select; deci, era unul dintre funcționarii superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
diferit de celelalte. Simțea că totul era efemer, irecuperabil, dar că acele clipe vor rămâne unice. Avea o senzație prea plăcută datorită imprevizibilului, hazardului care îi aruncase unul în brațele celuilalt de la mii de kilometri distanță. În mijlocul acelui peisaj olimpian, pentru Lăură dragostea această ocazionala însemna contactul cu adevărată Grecie. Știa foarte bine că legătura aceea nu va dura, pentru că ea urma să se întoarcă cât de curând în țară, dar hotărâse subit să smulgă vieții clipă cu clipă, să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se pricepea să-l răscolească zicându-i, cu glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cultul limbii române, iată că după ce semnează unsprezece cărți de proză, Dorin Almășan se întoarce la o dragoste din tinerețe - Poezia. Atunci când a mai cochetat cu Euterpe - regina celor nouă muze. De astă dată, profesorul de sport - «olimpicul» și aproape... olimpianul Dorin Almășan fentează tărâmurile prozei...“ Nu ne rămâne decât să regretăm că profesorul de sport n-a fentat și tărâmurile poeziei. P.S. Cartea este ilustrată cu desene (de Liviu Vlad) reprezentând biserici, arbori și femei goale. Cititorul care examinează suspect
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca Ussher Arkin, un om cu care putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
însă ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
l-au făcut profesor (în latinește) Pe fețele noastre înflorise un zâmbet de ușurare și de nespusă dragoste pentru Barosanul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar dacă Barosanul se dovedise atât de înțelegător cu micile noastre satisfacții, nu toți profesorii își acceptaseră cu aceeași seninătate olimpiană poreclele; desigur, spuneam noi, cu deplină convingere, pentru că nu toți erau clasici, în toată puterea cuvântului, ca el! Singur directorul, Costică Ionescu, zis Barbă, un om de asemenea superior, nu făcea caz de poreclă. I se mai zicea și Barbarossa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au fost menținuți separați fusese un atentat Împotriva spiritului. Aceasta este diferența enormă existentă Între moartea de aici și acel Înțelept păstrător 6 al hârtiilor vieții și ale morții, În timp ce ea se Împăunează cu faptul că Îi disprețuiește În mod olimpian pe cei care au murit, să ne amintim de fraza crudă, repetată de atâta ori, care spune că trecutul e trecut, el, În schimb, datorită a ceea ce În limbajul curent numim conștiință istorică, este de părere că viii n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu-i mai firesc acum decît a recunoaște dragostea ce-o datorăm cîmpiei. Dimineața regăsesc o mare calmă, ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat În cursul nopții. Probabil și grecii antici erau destul de departe În viața practică de atitudinea olimpiană pe care le-o atribuim. CÎmpia nu e totuși eșecul muntelui, ci locul unde sîntem numai oameni și uităm tristețea de a nu fi nemuritori. Ne cad aripile și ne săpăm mormîntul. Dar Înainte de asta semănăm cîmpia și culegem grîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste miracole de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii săi... (...Noi singuri sîntem Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu era permis să se pornească război; dar Saturn devorîndu-și fiii nu mai era, după credința lui Cicero, decît Timpul Însuși, devorînd insațiabil anii.) Ce poate dori un zeu decăzut? Să priceapă, firește, cum a fost Învins. Ce-au opus olimpienii cruzimii? I s-a răspuns: — Frumusețea! Au Învins nu prin forță, ci prin frumusețe! - Și ce este frumusețea? - Un zeu ca tine va Înțelege foarte greu așa ceva. Să zicem că lucrurile au căpătat formă și au fost scoase din haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un sfîrșit? - Nu, un Început. Fiecare lucru a căpătat un nume și un chip. O lege după care există. Chiar și tu ai recunoscut că e mai bine așa. Dar mîinile blînde care oferă celor din Latium fericirea au ucis. - Olimpienii nu urmăresc și ei fericirea? - Nu uita că numai redus la rolul de simplu muritor te-ai gîndit la fericire. - Atunci? - Atunci Înseamnă că fericirea este o speranță și o cucerire a oamenilor. Zeii au nemurirea, În schimb oamenii pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să știi și că lumea e Însetată de frumusețe. - Olimpienii sînt departe. Eu am venit pe pămînt. Și sînt muritor acum. Am și eu nevoie de fericire. - Accepți, adică, Înfrîngerea. - Nu, abia acum m-am trezit parcă din somn. Și dacă m-a Învins ceva, m-a Învins frumusețea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Învins ceva, m-a Învins frumusețea de care-mi vorbești și căreia eu Îi dădeam, poate, alt nume. - Cei care vor scormoni prin povestea ta se vor trezi cu degetele pline de sînge. - Vreau să uit și eu. - Lupta cu olimpienii? - Nu, ceea ce s-a petrecut Înainte. Ca să pot da lucrurilor o formă. - Ești Înțelept. Lumea e Însetată de frumusețe și de aceea i-a preferat pe zeii cei noi. (Victoria acestora ar corespunde În artă cu apariția lui Policlet; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca un olimpian, Însă a trecut destul timp ca ura să fie uitată. Pandora mi-a adus cutia ei În dar de nuntă și mi-aduc aminte că atunci mi-am zis: Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]