1,311 matches
-
Rezistă bine întâia cadență de aur a poeziei române... Sus, la Brezoi, iarnă ca-n povești. Totul se aude mai clar și curat. În nopțile acestea singuratece, când dă gerul, câinii se amestecă prin ogrăzi cu lupii. Dimineață, pe un omăt vergilian, inginerul silvic al ocolului ne invită la vânătoare. Am fost. Am văzut. N-am tras... Am privit doar cu binoclul, pitit după un fag. Hăituit de gonaci, un mistreț mare venea spre linia de trăgători, iar când s-a
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
pe 1 februarie, a primit un răspuns semnat de șeful administrației, în care se menționa că strada a fost curățată, iar compania responsabilă de aceste lucrări a fost sancționată. La mesaj era atașată și o fotografie, cu rezultatul lucrărilor efectuate: omătul dispăruse, împreună cu acesta - și inscripțiile de pe pereți, iar pe asfalt se vedeau urmele „periei” editorului de imagine.
Demis de primar, pentru că a curățat zăpada... în Photoshop by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56856_a_58181]
-
grea, de chihlimbar Se-ntinde prea mult ziua cea grea, de chihlimbar, N-o fac tristețea, nici așteptarea. E-n zadar. Și cerbul cu vocea lui de-argint și sonoră, La „Zoo” duce boreala auroră. Am crezut că mai stă omătul nepăsător, Cristelnița pentru săraci, un bun ajutor, Săniile cu goană, necrezut de mare, Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare. Ce ar fi de spus despre nesigura tălmăcire care, probabil, a și pus în gardă redactorul revistei?... În primul rând
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
a anexat mai mult sau mai puțin întâmplător. 1 E vorba de volumele II și III din Memorii (1932) și de Aqua forte (1941). Trimiterile din text se vor face la E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. îngrijită de Gabriela Omăt, Buc., Minerva, 1998. 2 Camil Baltazar manifestă, de pildă, o „combativitate care se muia până la lichefierea desăvârșită: dezorganizat sufletește, învins înainte de a lupta, incapabil de a reacționa, sfâșiat de lacrimi înfundate, de dezolări țipate oriunde erau pereți goi” (E. Lovinescu
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de Carpați,/ Cu Dunărea și Oltul și Mureșul alături.“, În expresia lui Ion Segărceanu din poezia La Câmpul Românesc (Hamilton). Nu ne Îndoim astăzi că această oază de spiritualitate românească Își are istoria
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
de socializare, că "ministrul autostrăzilor" a tăcut zile-n șir, cât a fost viscol și acum iese la televizor să-și dea cu părerea despre noile Coduri- " Mi-e greu să cred ca ministrul autostrăzilor de sub milioane de tone de omăt a tăcut zile în șir pe viscol (nici măcar n-a sunat, să nu i se vadă prefixul de Marea Britanie) și azi, când s-a liniștit urgia, vine să-și dea cu părerea despre coduri. Cât de bune sunt ele, adică
Sebastian Lăzăroiu îl atacă dur pe Dan Șova () [Corola-journal/Journalistic/32746_a_34071]
-
Gabriela Omăt Reevaluarea cotării sale ca prozator, și în primul rând ca romancier, a fost pentru E. Lovinescu cea mai râvnită atitudine din partea contemporanilor și, desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de E. Lovinescu". Scrise cu un condei în excelentă formă, ar fi suficiente motive ca prozele pe care le repunem acum în circulație să resuscite discuția asupra romancierului E. Lovinescu. Era, pentru el, gestul cel mai așteptat din partea posterității. Gabriela Omăt I-a pus Dumnezeu mâna în cap În dogoarea amiezii de august, popa Grigore venea călare prin prăfăria șoselei. Era un om de vreo șaizeci de ani, voinic încă, roșcovan, sângeros chiar, cu o barbă rară, prin care nu se
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua-i pân' la stern (Pân' la mustăți, mai va cinci-șase țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
în timp ce, nu întâia dată, Te-am umilit sub ferestrău. La geamuri, viscolul mă latră, Gorunule, și mă străbat Căințe când te-mping în vatră, Cu, parcă, mâini de scelerat. Tu, bunget, iartă-mă, bătrâne, Spre tine dacă mă strecor Peste omături, ca un câine Cu dinți năpraznici de topor! Știu, rănile-ți că se vor drege Și totuși simt că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
neagră a tatălui meu, care era îmbrăcat cu un costum negru, sticlos ca o apă neagră din urma stingerii unui incendiu și înghețată. O năvălire de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt într-o miriște arsă. La crucea drumurilor și la fântâni, ascultam deslușirea lor; vedeam rostirile ca într-un uriaș submarin ce înainta prin ploaia neagră cu tot cu bulgării ca de plumb ce cădeau peste tatăl meu. Sunetele lor erau ca o
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
l-am lăsat legat. du-te tu femeie și-l dezleagă. dacă vrea, să vină după noi; numai tu ai fost o viață-ntreagă steaua-n care credem amândoi. si cand drumul va avea un capăt, undeva, prin pajiști de omăt, voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l trudim...spre îndărăt. LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că a priceput gluma cu scara și că e de-a noastră, ce mai! Haralampy e în delir: -Ați văzut? Ați văzut? Mi-a zis frate... -La al câtelea pahar de pălincă ești?, îl întreabă nevastă-sa. Cad fulgi de omăt - iarna e pe noi. Și pe harghitenii sinistrați primind urgentele și substanțialele ajutoare financiare de bani promise de oamenii puterii - treimea Marko Bela, Vasile Blaga și Verestoy Attila - în urmă cu... Cu? ,În ce vară? În ce an?/ Anii trec
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te dezlegi./ Lasă vîntului calea muntelui,/ lasă soarelui calea laptelui/ și streșinilor plînsul caselor./ Altfel, floare de cais, miezul tău dulce/ ca lemnul de cruce,/ ca
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
perfect conservat cum un obraz de femeie trecută/alături te-așezi de cei duși care-ți arată cu bună- tate drumul/ la capătul căruia e orânduit un dejun (mașinile scot țipete de bucurie)/și aerul peste casele periferiei împovărat/de omătul aproape imobil al lacrimilor”. Gradul de dificultate de care vorbeam dispare, gravitatea temelor, a ideilor și încărcătura emoțională barează artificiul și barochismul verbal. Gheorghe Grigurcu este poetul român în consens cu tendințele poetice europene cele mai marcante. Formula pe care
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Cronicar În numărul de săptămâna trecută al Observatorului cultural, Bianca Burța-Cernat comentează într-un prim episod cele trei volume de Opere al Hortensiei Papadat- Bengescu îngrijite de Gabriela Omăt la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Un prilej numai bun consideră, probabil, autoarea articolului, pentru a deplânge situația ingrată cu care se confruntă de ceva timp profesioniștii edițiilor critice: tot mai puțini și tot mai singuri (căci din urmă
Elegie fără obiect by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3854_a_5179]
-
execută tabloul cu presupusă distanțare ironică (deoarece cuvintele apar puse în gura Hameleonului), portretul fă- cut de Cantemir lui Cantemir rămîne ilustrativ pentru psihologia personajului. „Vios, vlăgos, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios ieste. Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprîncenele corbului, părul sobolului, mînule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Pui mâna pe condei ca pe-o făclie, Ademenit de niscai fapte mari. Și, privegherea iarăși te îmbie La alt pahod spre kalokagathie, Dar în osânda somnului dispari. Apatie Nu i-am mai scris lui Yeti, de un veac, Năvalnice omături să cuprindă Și să le dea apoi de-a berbeleac, Din Himanceal până la mine-n tindă. Spre ciuta Em, jalobe n-am trimis Cam tot de-atunci - de-un secol, vra să zică -, Să-i mai repet că-mi zumzăie
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
și, peste gheață și sloiuri, în ani și în ani, se topește poemul de pe tălpile tale vine și arhetipul și deșiră din tine timp din fuiorul primordial îți duce o pernă, pe care, istovit de splendoare, în Insula Șerpilor, sub omături, să dormi e doar elogiul tăcut al hematiei în iarnă, îi spun; e drumul său abătut din vâltoarea a toate. sarcophage la timp, în crângul cu floare, m"ating de un arbore: iată fiul tău, îi spun. Este noapte. El
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
venit în stațiune; krenoterapie (gr. krenos "izvor") înseamnă "cură cu ape minerale". O nuvelă a lui E. Lovinescu, I-a pus Dumnezeu mîna în cap, apărută în Vremea, nr. 646, 3 mai 1942, a fost readusă în atenție de Gabriela Omăt, care a republicat-o în România literară, nr. 33, 21-27 august 2002. Subiectul, pe scurt, e următorul: un popă de țară, înstărit și aprig în agoniseli, e supărat foarte că satul vecin s-a procopsit prin descoperirea unor ape sulfuroase
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
o ciutură plină, care se dovedește neașteptat de grea. Cînd ajunse sus, Matache scoase dintr-însa o javră uriașă, pe jumătate putrezită. Era Tărcuș, cîinele din curte, care dispăruse de vreo săptămînă." "Subiect insolit și dificil de clasat", apreciază Gabriela Omăt. Dar o poveste destul de asemănătoare mai citisem undeva: o proză a lui V. A. Urechia "Secundus", pe care l-am supranumit astfel spre a-l deosebi de bunicul său. Căci literatura română înregistrează doi V. A. Urechia. Primul dintre ei
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
pământul Unde ne-au trăit strămoșii: Acolo este țara mea Și neamul meu cel românesc. Iubito, poate vine mama, Să lași un loc și pentru ea. De n-ar încape ea la masă De ce-ar fi mare patria? ................................ În omăt ca într-un vis Dorm adânci pustietăți. Dar năvalnic vuiet vine De pe drum: Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler, Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler: O, ce veste minunată
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
și calești și rădvane, ca-n solz pâlpâind felinar, livezi înflorind pe balcoane...” „Mărite, dictează mai rar!” „...să chiote vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n izvod spre ea să-mi-ntindeți ca punte când norii luceferi slobod...” „Dar dacă șuvoiul, Mărite?” „Din cer și din moarte îl smulg! Tu, taci, scrie-n semne-aurite tăcerea de clopot din fulg
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
face de glod. Până la vară va trebui să-nvăț iarna lin colind, cu fulgi mari, de Crăciun! Sănii cu aripi negre la cai, zurgălăi până-n cer, zurgălăi de argint , până hăt... Râsul tău - zurgălăi, și bătăi - hohot alb rotunjit din omăt! Până la vară, cine-o s-o-nvețe pe iarnă, cum să țese-n minune aleasă izvoarelor suflarea dantelei pe sân de mireasă. Până la vară, iarna-i prostuță de n-ai s-o înveți, nespălată va fi, cu zăpada-i murdară
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături la iernat. *** Referință Bibliografică: ...Tu te așterni în mine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
...TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384874_a_386203]