817 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZÂMBIȚI VĂ ROG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne stresează piramida Care pare mai înaltă, Și obida ca omida Sastisite stau în haltă Unde este impiegatul Să ne miște de pe șine? Când fac mâțele șpagatul, Moare lumea de rușine Asta-i: nici o bucurie Neplătită îndeajuns Când mi-aduc aminte mie, Nu mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340798_a_342127]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZÂMBIȚI VĂ ROG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne stresează piramida Care pare mai înaltă, Și obida ca omida Sastisite stau în haltă Unde este impiegatul Să ne miște de pe șine? Când fac mâțele șpagatul, Moare lumea de rușine Asta-i: nici o bucurie Neplătită îndeajuns Când mi-aduc aminte mie, Nu mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]
-
lichidul-vehicul de suflet / spirit în trupurile ființelor umane devine la eroul liric stănescian nisip de clepsidră, bun conducător de timp „violent de oranj“: Mi-e sângele tot nisip de clepsidră / prin de care curge timpul / violent de oranj cum o omidă. / Știi de dinainte / viețuitoarele ce se vor salva / mâncând din povara trupului meu mort, / ce-mi fusese numai un cort / pentru a fi, iar nu pentru a avea // De aceea vă zic prieteni / mai bine ar fi să fiu orb
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să fie crisalidă, Ci rămân ce sunt: o poarcă, Între fluturi o omidă...! Ci cu strunele și felul Hărăzit a unge inimi, Voi rămâne Menestrelul... Și cruța-voi asasinii-mi. Referință Bibliografică: Mimilor mei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
cea mai grea, Doamne, nu-mi lua grădina, Lasă-mi liniștea din ea! Știu că Ochiul Tău ascultă Lacrima din care strig- Vindecă-i tristețea mută Și mi-o apără de frig! Suferința ei mă doare Când e plină de omizi, Brațele ocrotitoare Peste noi să le întinzi... Nu scurmă în lemn rugina Și nici carii într-o stea- Doamne, dacă-mi iei grădina, Lasă-mi liniștea din ea! Referință Bibliografică: Grădina din suflet... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GRĂDINA DIN SUFLET... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344297_a_345626]
-
celălalt, sau poate sunt complementare într-o lume a imaginației creată ad-hoc de Ana Podaru. Aceasta, deoarece fluturii sunt insecte din ordinul Lepidoptera și sunt remarcați ca având un ciclu de viață neobișnuit și scurt. Ei au stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupa și o metamorfoză spectaculară de adult cu aripi frumos colorate. Noi, oamenii, mai ales în acest ultim stadiu percepem fluturele. Și îl identificăm cu frumusețea, cu viața, cu zborul spontan și plin de farmec, poate
APARITIE EDITURA INSPIRESCU! VOLUMUL DE POEZIE FLUTURI IN INFERN de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342968_a_344297]
-
-i văd în haltă să ajungă acolo, eu câștigam centimetru cu centimetru și mai mult stăteam pe loc ! Acum o alunecare mi-ar fi fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
riscul de a nu ajunge și urmările inerente , alergam, nici eu nu mai știam de ce și de cât timp, zile sau ani, spre acel tren, Goliat al disperării, ce porni ușor ...pe drumul lui electric. Da ! locomotiva puse în mișcare omida , văzui fața mecanicului în geam , orientată spre mine, realizai că trenul tocmai pornit frânează și oprește ! mă bucurai, zece, cinci pași, se deschiseră ușile acelea ca niște guri aspirante și o mână mă trase acolo sus, fără aer, fără putere
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
mugurii florali de Salvia nutans. Omizile se hrănesc cu semințele încă nedezvoltate ale plantei gazdă. Coloritul larvelor este aproape identic cu caliciul floral al plantei gazdă: culoarea de fond este verde deschisă, cu striuri groase, violacee, dispuse în diagonală. Deși omizile sunt vizitate de furnici, specia este considerată ca fiind facultativ mirmecofilă. Se împupează sub un strat subțire de vegetație moartă de la nivelul solului, până la mijlocul lunii iunie. Pupele ovoide au dimensiuni de 5-8 mm, de culoare brun-verzuie deschisă
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
specie preferă ariile uscate, cu arbori, dar care să cuprindă zone cu sol descoperit sau vegetație foarte mică ce se interseactează cu benzi de vegetație înaltă. În timpul sezonului de cuibărire hrana este formată din nevertebrate precum gândaci, paianjeni și omizi, procurate de pe părțile inferioare ale plantelor sau de pe mușchi. În perioada de iarnă hrana este formată în principal din semințe. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Nr. Informație/ Atribut Descriere 1. Specia Lullula arborea Anexa
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
minusculă zațul clipelor/fâlfâit de berze în surdină/ în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea că praful zilei se va așeza pe umerii orașului iar tu îți vei pierde iarba din palme vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi nu-ți mai vin păsările cerului la ora de cumpărat armonii serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect și inventez cuvinte lipsite de șireturi închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile nesomnul păsării în zbor ce gust de cafea
METAMORFOZA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377323_a_378652]
-
cerului la ora de cumpărat armonii serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect și inventez cuvinte lipsite de șireturi închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile nesomnul păsării în zbor ce gust de cafea la ibric are orașul fără omizi cu armoniile lui pastelate insomniile îmi târăsc setea antologică pe asfalt și mă imploră preschimbă-te în omizi sau vino vopsită hedonist prin tăcerea verii care falsează Referință Bibliografică: Metamorfoza / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul
METAMORFOZA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377323_a_378652]
-
lipsite de șireturi închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile nesomnul păsării în zbor ce gust de cafea la ibric are orașul fără omizi cu armoniile lui pastelate insomniile îmi târăsc setea antologică pe asfalt și mă imploră preschimbă-te în omizi sau vino vopsită hedonist prin tăcerea verii care falsează Referință Bibliografică: Metamorfoza / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
METAMORFOZA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377323_a_378652]
-
s-au succedat Ocrotite de o lege Păsări rare la cântat. Prima a fost cucuveaua, Ce mai voce, ce mai stil! Venise în cioc cu steaua Pusă într-un vodevil. Stă în vârful piramidei Acum, vulturul pleșuv Cela ce maica omidei I-a promis castele, SUV În care să locuiască Sau să plece-n depărtări, Veșnic să călătorească Ca un rege-n patru zări. Chiar vrea să-și înlocuiască Aripile mult prea mici, Cu o flotă ce-o să crească Precum cârdul
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Poezie > Oglindire > OGLINDA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mama se uită în oglindă, e o noapte flămândă și grea, un fluture țâșnește din ea și se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă, mai înainte a cântat, acum a tăcut, ca mama să se uite-n pace în oglindă, frumoasă, cum era în trecut. Mai târziu, când a putrezit pragul tinzii, mă uit după umbre care
OGLINDA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381523_a_382852]
-
de un roșu venal un paliativ pentru lumea dezlănțuită de afară era toamnă acalmie ți-am oferit trei mere oneste mirosea opulent a iubire mâna ta boemă de salvator refulat mi-a creat o rochie origami din frunze roase de omizi obeze ningea și gerul îmi povestea despre tine fulg cu fulg albul orbise lupii din mine am pieptănat spre sud cu infatuare părul meu mut să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor debusolate primăveri
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374446_a_375775]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNCĂ VISÂND Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNCĂ VISÂND Încă o zi mi se strecoară printre degete cu unduirea vâscoasă a omizii cap-coadă pântec amorf nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, incredibil de silențios. O fi șuierat ? Elisa nu auzi nimic și nu-i simți prezența până în momentul în care șinele începură să trepideze sub omida de fier ce-și croia drumul cadențat. Prea târziu ! Purta un pardesiu vernil, descheiat la nasturi și poate asta a fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]