340 matches
-
căldura provenită din combustie. 2.4 Optica (Lumina) - 2 2 Natura luminii; viteza luminii; Legile reflecției și refracției: reflecția pe suprafețe plane, reflecție făcută de oglinzi sferice, refracție, lentile; Fibre optice. 2.5 Mișcarea ondulatorie și sunetul - 2 2 Mișcarea ondulatorie: unde mecanice, mișcarea ondulatorie sinusoidală, fenomene de interferență, unde staționare; Sunetul: viteza sunetului, producerea sunetului, intensitatea, înălțimea și calitatea, efectul Doppler. MODULUL 3. ELEMENTE FUNDAMENTALE DE ELECTRICITATE Nivel A B1 B2 3.1 Teoria electronului 1 1 1 Structura și
jrc6209as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91381_a_92168]
-
2.4 Optica (Lumina) - 2 2 Natura luminii; viteza luminii; Legile reflecției și refracției: reflecția pe suprafețe plane, reflecție făcută de oglinzi sferice, refracție, lentile; Fibre optice. 2.5 Mișcarea ondulatorie și sunetul - 2 2 Mișcarea ondulatorie: unde mecanice, mișcarea ondulatorie sinusoidală, fenomene de interferență, unde staționare; Sunetul: viteza sunetului, producerea sunetului, intensitatea, înălțimea și calitatea, efectul Doppler. MODULUL 3. ELEMENTE FUNDAMENTALE DE ELECTRICITATE Nivel A B1 B2 3.1 Teoria electronului 1 1 1 Structura și distribuția sarcinilor electrice în
jrc6209as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91381_a_92168]
-
fost capabil să ofere o descriere consistentă și corectă a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiației, sau a felului cum ele interacționează. Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la distanță. Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
o explicație cât mai completă și detaliată a imaginii fizice a lumii. El n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie. Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905. Pentru a explica acest fenomen, care infirma caracterul ondulatoriu al luminii, Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
unei alte prisme poate recompune lumina albă. Pe baza acestei descoperiri a construit un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la "Royal Society". Newton a probat că lumina este alcătuită din particule. Cercetările ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii, pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantică să se vorbească despre "dualismul corpuscul-undă". De asemenea, modelul de telescop folosit azi este cel introdus de către Newton. În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei asupra orbitelor planetelor
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
diferite părți ale Globului, în lungul marilor râuri, pe țărmurile mărilor și lacurilor, acolo unde sunt nisipuri în stare de mobilitate sau există o vegetație săracă, specifică stepelor bântuite de vânturi. Pe nisipuri se formează periodic o structură cu aspect ondulatoriu, constituită din creste paralele și regulat distanțate. Aceste forme, denumite ripple-marks, se întâlnesc pe nisipurile plajelor și în deșerturi; apar datorită acțiunii unui curent de aer sau de apă. Se pot distinge ripple-marks-uri asimetrice (produse de curenții cu viteză și
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
original. Influențat de empirismul englez, pozitivismul, francez și materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența, în concepția sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele, întreaga existență se supune "mișcării ondulatorii", care apare astfel ca o "lege fatală", adică necesară, a universului. Ca filosof determinist, afirmă că toate fenomenele de care se ocupă'"științele pozitive" sunt "regulate de către legi inflexibile". Respingând liberul arbitru, exclude deplina , libertate a voinței. (""Prin urmare, nu
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
în curgerea vremii"". Ea a încetat de a mai fi "o poveste a faptelor eroice ale unor oameni de seamă", care acționau "după bunul lor plac", istoria căutând acum legi, legăturile dintre "faptele sociale". Dezvoltarea, progresul sunt rezultat al mișcării ondulatorii, care se înfăptuiește prin apariția și dispariția formelor materiale deosebite calitativ unele de altele; pe calea înlăturării vechilor forme materiale și a apariției unor forme noi, mai perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea permanentă din procesul evoluției
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
18 face legătura între comuna Cătina și comuna Buza din județul Cluj. Comuna Cătina cuprinde șase localități: reședința de comună, Cătina și localitățile componente Copru, Feldioara, Hagău, Hodaie și Valea Caldă Relieful comunei este tipic Câmpiei Transilvaniei, fiind o îmbinare ondulatorie de dealuri și depresiuni largi, ușor înclinate dinspre hotarele de margine ale comunei spre Lacul Cătina. O caracteristică a reliefului local este forma de amfiteatru natural ale cărui margini sunt o cunună de dealuri mai înalte, care înconjoară spațiul geografic
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
pot fi testate experimental; rezultate parțiale par să favorizeze interpretarea de la Copenhaga. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fizica clasică oferea imaginea unitară a unui Univers alcătuit din "materie" și "radiație". Existau o "teorie corpusculară a materiei" și o "teorie ondulatorie a radiației", capabile să descrie în mod coerent, pe baza unor principii generale, cele două categorii de fenomene. Dificultățile pe care le-au întâmpinat aceste teorii în interpretarea interacțiunii dintre materie și radiație au stimulat dezvoltarea ideilor care, treptat, au
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
dus ideea un pas mai departe, postulând că un fascicul luminos constă dintr-un jet de particule (numite apoi fotoni), care reprezintă cuante de energie; pe această bază el a elaborat o teorie cantitativă a efectului fotoelectric, pe care teoria ondulatorie fusese incapabilă să-l explice. O confirmare ulterioară a teoriei fotonului în detrimentul teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experimentelor de interferență și difracție arată că lumina se propagă sub formă de unde; aspectul corpuscular se manifestă însă în
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
jet de particule (numite apoi fotoni), care reprezintă cuante de energie; pe această bază el a elaborat o teorie cantitativă a efectului fotoelectric, pe care teoria ondulatorie fusese incapabilă să-l explice. O confirmare ulterioară a teoriei fotonului în detrimentul teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experimentelor de interferență și difracție arată că lumina se propagă sub formă de unde; aspectul corpuscular se manifestă însă în procesul emisiei sau absorbției luminii de către materie. Acest caracter dual — corpuscular și ondulatoriu — al
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experimentelor de interferență și difracție arată că lumina se propagă sub formă de unde; aspectul corpuscular se manifestă însă în procesul emisiei sau absorbției luminii de către materie. Acest caracter dual — corpuscular și ondulatoriu — al radiației este incompatibil cu fizica clasică. În teoria corpusculară a materiei, descoperirea electronului în razele catodice de către J.J. Thomson (1897) și cercetările asupra împrăștierii razelor "alfa" efectuate de Rutherford l-au condus pe acesta din urmă la elaborarea unui
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
interpretarea de la Copenhaga". În căutarea unei baze pentru o teorie unificată a materiei și radiației, Louis de Broglie (1924) a extins conceptul de dualitate undă-corpuscul de la radiație la materie, făcând sugestia că unei particule microscopice îi este asociat un fenomen ondulatoriu. Ipoteza existenței unor „unde de materie” a fost punctul de plecare pentru o teorie atomică propusă de Schrödinger (1925) sub numele de "mecanică ondulatorie"; în anul următor tot Schrödinger a arătat că ea era echivalentă cu mecanica matricială a lui
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
undă-corpuscul de la radiație la materie, făcând sugestia că unei particule microscopice îi este asociat un fenomen ondulatoriu. Ipoteza existenței unor „unde de materie” a fost punctul de plecare pentru o teorie atomică propusă de Schrödinger (1925) sub numele de "mecanică ondulatorie"; în anul următor tot Schrödinger a arătat că ea era echivalentă cu mecanica matricială a lui Heisenberg. Proprietățile ondulatorii ale electronilor au fost confirmate de experimentul Davisson-Germer (1927). La a cincea "Conferință Solvay" despre electroni și fotoni (1927), "mecanica cuantică
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
unor „unde de materie” a fost punctul de plecare pentru o teorie atomică propusă de Schrödinger (1925) sub numele de "mecanică ondulatorie"; în anul următor tot Schrödinger a arătat că ea era echivalentă cu mecanica matricială a lui Heisenberg. Proprietățile ondulatorii ale electronilor au fost confirmate de experimentul Davisson-Germer (1927). La a cincea "Conferință Solvay" despre electroni și fotoni (1927), "mecanica cuantică" a fost consacrată ca teorie a materiei la scară atomică. Conferința a marcat și punctul culminant al unei dezbateri
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
al mecanicii cuantice faptului că ar fi fost o teorie incompletă) și Bohr (care, de pe pozițiile interpretării de la Copenhaga, susținea că ea dă o descriere completă a realității). Formularea generală a teoriei, în care aspectele de mecanică matricială și mecanică ondulatorie rezultă dintr-un formalism matematic unic, a fost dată de Dirac (1930). Dirac (1928) a propus o teorie a electronului, compatibilă atât cu principiile mecanicii cuantice cât și cu teoria relativității. Pornind de la aceste principii fundamentale, "ecuația lui Dirac" explica
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
Tomonaga, Schwinger și Feynman (1946-1949); echivalența celor trei formulări a fost demonstrată de Dyson (1949). În mecanica cuantică o stare dinamică a unui sistem atomic este descrisă cantitativ de o "funcție de stare" (numită, într-o formulare particulară, "funcție de undă"). Comportarea ondulatorie a sistemelor atomice arată că stările lor ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă că funcțiile de stare sunt elemente ale unui spațiu vectorial. Pentru interpretarea fizică a funcției de stare e necesar ca vectorii din spațiul stărilor
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
Operatorul hermitic formula 75 care determină dinamica, se numește "hamiltonianul" sistemului. Efectele cuantice sunt introduse în teorie de constanta universală formula 76 numită constanta Planck redusă, care are dimensiunile unei "acțiuni" (energie formula 77 timp). În formularea dată de Schrödinger mecanicii cuantice (mecanică ondulatorie), operatorii hermitici formula 12 asociați observabilelor nu depind de timp. Funcția de stare, numită "funcție de undă", evoluează conform "ecuației lui Schrödinger" care rezultă din relațiile (14) și (16). Dacă hamiltonianul nu depinde de timp, el este operatorul asociat observabilei "energie". Ecuația
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
caracterizat de următoarele forme fonetice nitrații nu ar trebui confundați cu nitriții stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga cu toate acestea microbiologi tind să nu fie de acord cu această concluzie comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii în general tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor la o presiune dată aburul poate fi acești aminoacizi neobișnuiți se găsesc din abundență în colagen și conferă putere
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
fizică” după cea realizată de Isaac Newton. Cu publicarea lucrării sale "" în 1865, Maxwell a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca niște unde cu viteza luminii. Maxwell a avansat ipoteza că lumina este o mișcare ondulatorie în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și magnetice. Unificarea luminii cu fenomenele electrice a condus la predicția existenței undelor radio. Maxwell a contribuit la dezvoltarea , un mijloc statistic de a descrie aspecte din teoria cinetică a gazelor
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
deosebită în acel moment pentru că a ales-o drept subiect pentru din 1857. Maxwell a dedicat doi ani studiului problemei, dovedind că un inel solid regulat nu ar putea fi stabil, în timp ce un inel lichid ar fi obligat de acțiunea ondulatorie, să se dezmembreze în bule. Din moment ce nu se observa niciunul din cele două fenomene, Maxwell a concluzionat că inelele trebuie să fie compuse din numeroase particule mici pe care le-a numit „brick-bats” („șrapnele”), fiecare orbitând planeta Saturn independent. Maxwell
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
general de "Teoria radiației termice, mecanică statistică și teorie cinetică". Numele său rămâne legat de cursul general de "Mecanică cuantică", de două semestre, pe care l-a predat practic tuturor seriilor de studenți fizicieni în intervalul 1957-1974. Cursul dezvolta teoria ondulatorie a lui Schrödinger, apoi exploata baza axiomatică a mecanicii cuantice pentru a expune metodele ei generale; principiile fundamentale ale teoriei erau ilustrate prin exemple utile pentru capitole de fizică cuantică ulterioare. Predat riguros și atractiv în același timp, cursul sublinia
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
ul (lat.: "Oesophagus", grec.: οισοφάγος) este o parte a tractusului digestiv cu funcția de transport a hranei, "ul" este un tub, ce leagă faringele de stomac. Pereții săi musculari produc contracții ondulatorii, care ajută la transportarea hranei. Are un diametru larg, comparativ cu alte cordate. La unele specii poate servi drept depozit temporar de hrană. Este acoperit cu un strat epitelial, care conține multe glande subepiteliale. Esofagul la adulți are o lungime
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]