2,025 matches
-
și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul cantitatea și calitatea textului. La Porumbelul zboară!... ni se oferă
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
atașament pentru (meta)texte, dar și o detașare, nu întotdeauna măsurată, de ele. O detașare, de altfel, proprie și firească generației literare post-comuniste. După aceste consemnări critice punctuale, din punctul meu de vedere necesare, din respect critic față de opera originalului oniric, închei cu o observație de altă natură: a treia carte despre Țepeneag este una binevenită, aflată în linia apropierii potrivite de o creație literară de o izbitoare personalitate. Nu mi se pare la îndemâna oricui să joace, critic, lectura unei asemenea
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
reprezentat un eveniment editorial, așa cum ar fi fost de așteptat date fiind statura poetului și caracterul inedit al acestor pagini. În fond, era și este vorba despre unul dintre cei mai importanți și mai originali autori români postbelici, un singular oniric geometru în literatura noastră neomodernistă. Se pot număra două-trei cronici de entuziastă întâmpinare, care dau însă - privind retrospectiv lucrurile - impresia unei compensații artificiale. Epitelele și hiperbolele unor critici de obicei reținuți, precum Mircea Iorgulescu sau Ion Simuț, distonează cu tăcerea
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
neîndoielnic importantă ca document, cade sub nivelul operei lui Dimov, pe care nici nu reușește s-o explice mulțumitor, în pofida eforturilor lui Corin Braga (îngrijitorul ediției) de a demonstra contrariul. Criticul clujean, autor și al unei bune antologii intitulate Momentul oniric (1997), realizează o ediție aproape impecabilă, o biobibliografie bine documentată și un amplu studiu introductiv, blindat cu armătură conceptuală din câmpul psihanalizei. El argumentează convingător și cu o anumită pedanterie magisterială că, în lipsa reperului patern, "copilul riscă să fie inundat
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
întâmplări ale vieții" (p. 25); "bunica, mama, mai apoi iubita sunt figurile protectoare externe prin care copilul, dar și omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră ajutate să
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
familie îi trimite soției niște epistole mișcătoare. Acestea (ultimele șaizeci de pagini ale cărții) sunt cele mai pregnante. Pare că distanța geografică îl limpezește pe Dimov, îl spală de zgura unei afectivități problematice și îl configurează ca incipient scriitor. Creatorul oniric de mai târziu are acum un vis alb, de eden domestic imposibil de atins, în fapt, în ordinea realului. Lucru de care este conștient, așa cum era, în scrisorile către Veronica Micle, și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Momente), torturarea ambianței prin exerciții și tatonări eufonice de multe mii de herzi (în Microfonie 1,2), calofiliile și mixturile sonore (în Hymnen), rafinarea poeticii și sensibilității împregnate de un puternic erotism a spiritualității hinduse (în Stimmung) ori plonjarea în oniricul premeditat și auto-monitorizat (în Trans). Toate au însemnat fie exaltarea raționalismului, a formalizării excesive, fie, din contră, îmbrățișarea sufocantă a empirismului și intuiționismului, ambele ipostaze stîrnind, vorba lui Antoine Golea, o publicitate exagerată, bine condusă, ceea ce oamenii de la Radio numesc
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
mult sau mai puțin discretă, a unor mituri oficiale" (p. 9 în primul volum). Pe lângă aceste dimensiuni, desfășurate pe zeci de pagini de istorie subiectivă și sociologie afectivă, există, după cum afirmă Petru Poantă, inspirat de Gaston Bachelard, și "casa mea onirică, locul unde au fost posibile câteva reverii culturale originare". Casa de Cultură a Studenților devine în acest mod un personaj fabulos, încărcat de istorie, politică, viață cotidiană și cultură - cultura în cele mai diverse manifestări ale ei, de la Festivalul "Primăvara
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Mureșan și Ovidiu Pecican, proiectați într-o viață literară dinamică și plastică. Steliștii, tribuniștii, echinoxiștii, universitarii, publiciștii, cercetătorii, lexicografii, femeile și bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă, fragmente dintr-un film ale cărui episoade le-ai mai văzut
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
1941 încoace, o Istorie vie. S-a pregătit pentru ea de la primul volum publicat, Preludiu (1977), o versiune preliminară, un exercițiu de cuprindere globală, schița unei ierarhii și a unei selecții a valorilor, ce nu pot fi niciodată stabile. Fișier oniric Alexandru (devenit Alex., apoi pur și simplu Alex) Ștefănescu s-a născut la 6 noiembrie 1947, la Suceava. Scrie constant și publică din 1970, de la absolvirea Facultății de Filologie din București. A debutat cu poezie în 1965, sub pseudonimul Ioana
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul "fantasmatic" nu veți scăpa. Ajuns la mare cu Luminița și stând în gazdă la un
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
romanesc. Cu cât viața de cuplu și personală e mai grav mutilată, cu atât cartea care o proiectează câștigă în consistență, intensitate și dramatism. Scene puternice, unele de mare efect, se succed alert, atunci când autorul ne scutește de plonjoanele sale onirice. Cei doi porumbei, colegi pe băncile Literelor bucureștene, ajung la ai ei, într-un oraș din nordul Moldovei. Viitorii socri sunt de coșmar, iar apartamentul în care trebuie să se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu litere furate, care plutesc ca niște funigei, în timp ce fata este purtată în miraculosul oniric al cărții. În schimb, The Ballad of Mary Slade (Balada lui Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin Fuller aduce în prim-plan un amestec indecis de dramă victoriană și romantism sumbru, morbid, precum cel din Wuthering Heights a lui
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor sensibil la nuanțe, la amănuntul uman irepetabil, pentru că numai detaliile contează. Premiul de excelență a fost acordat filmului lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
se citește. O citești ca pe o istorie a metamorfozelor prin care un cuvînt, ca să ajungă la noi în forma pe care o știm, a trebuit să treacă. Cuvinte precum psihic, element, suflet, somatic, număr, virtute, energie, enantiomerie, agonie, cosmos, oniric, matematică, poezie ș.a.m.d sunt toate creații grecești zămislite de niște minți care, împotriva oricărui bun simț și în ciuda oricărui calcul pragmatic, s-au apucat să facă ceea ce nici un om normal nu ar fi făcut: să filozofeze. Ca să înțelegi
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiția umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor în zona imaginarului și a oniricului... Intuind cu certă acuitate esența spiritului iudaic, Ulpiu Vlad a transformat fiecare lucrare într-un eșantion psihologic, într-o formulă sintetică a diferitelor forme de manifestare și asumare a suferinței. În acest scop autorul folosește tehnici componistice și de limbaj
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
delir fantast reprezintă numitorul comun al tuturor acestor filme, precum și o plăcere nebună de a sparge cadrul firescului într-un fel de mind game de un ludic insolit. În Brazil, regizorul face să alterneze permanent două planuri, unul suprareal(ist), oniric, legat de lumea subconștientului și reprezentărilor ei, un altul real, însă o realitate difuză, distorsionată, apăsătoare. Lumea în care trăiește Sam Lowry (Jonathan Pryne), funcționar la Ministerul Informațiilor este una integral birocratizată. Totul este oficial și funcționează impecabil pînă cînd
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
vorba despre un enorm poem scris la două mâini, am avea destulă îndreptățire să descifrăm aici un fantasy contemporan, să trasăm liniile unei povești care se petrece într-un nicăieri geografic, să luăm în serios aventura subacvatică a unui cuplu oniric și afrodisiac cu totul și cu totul straniu. Așa stând lucrurile, nu putem decât să suspectăm Submarinul iertat de a se fi născut dintr-o ambiguizare permanentă a unui scenariu centrat vag pe o poveste propriu-zisă. Dintre acelea care se
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
de la Captivi (1970) sau Atrium (1974) la Cartea fiului (1976) și Zilele și jocul (1977). Scriitura din Plicul negru eu aș numi-o mai potrivit ritualizare estetică a subversiunii. Prima strategie e specifică lui Leonid Dimov, lui Dumitru }epeneag, adică oniricilor și estetizanți-lor ca Ștefan Bănulescu, a doua cale este adoptată de Augustin Buzura și Octavian Paler. Între primul și al doilea Norman Manea există diferențe considerabile. Modificarea se produce în sensul politizării și al criptografierii mesajului subversiv. Ultima ediție a
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase afinități elective, e în afară de orice discuție. Leonid Dimov, vai!, n-are statuie, deși numele oniricului este invocat în Levantul: și cu toate că nu puține versuri din epopee au coloritul și insolitul poemelor din Carte de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în toate scrierile lui
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
care George?), cursa întârziată de furtună a avionului de București, inundațiile, Helga (care Helga?) și George (care George?) în ilegalitate sau călători în Italia etc. Un capitol își îngăduie, din senin, sau sugerează numai pentru inițiați, o referință livrescă: întâlnirea (onirică, desigur) a lui George Pelimon (care dintre cei doi?), în Gara Titu, cu tatăl său, mort de mult (cap. 15 din Cartea a patra. Trenul de Pietroșița), mi se pare o parafrază ironică după dialogul lui Hamlet cu fantoma părintelui
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum/ vă asigur/ deschideți-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea și materia ochiului// cum se face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut o prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup (elitist, alternativ și/sau opozițional) era periculoasă pentru ideologia oficială (acesta e și cazul mișcării onirice din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau a prezentului. Mai mult, debutul editorial tardiv cu Dicționar onomastic nu putea decât să declanșeze
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
care locuia. A, că vor fi ulterior decedați, ori exmatriculați, e altă socoteală: important e că se ocupă locurile... Culmea ar fi ca unii dintre pensionari să primească...și burse! Asta le-ar rotunji minorul venit și, iacătă găsim, pe cale ...onirică, o soluție simplă de redresare a Învățămîntului superior!... Citeam undeva că au existat, În istorie, meserii care azi ne pot stîrni rîsul: CLOVN de Înmormîntări. Sau ȘTERGĂTOR de funduri regale. Dincolo de un prim zîmbet, Înțelegi mai tîrziu că nu-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]