3,282 matches
-
cu care sa jucat și a împărtășit timp de aproape un sfert de veac atât greutățile cât și bucuriile. / În urma noastră pionerii, împreună cu preotul regimentului, au identificat pe cei căzuți, au făcut înregistrările și comunicările legale, înmormântându-i omenește cu onorurile cuvenite, în cimitirul din orașul Zvol-Slatina. / Drept recunoștință autoritățile cehoslovace au conferit decorații la toți cei care am luptat pentru eliberare, iar armata română a decorat post mortem pe sergentul major Arhire Ștefan cu cea mai înaltă distincție pentru subofițeri
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
Am stat de 53 vorbă cu Comandanții săi și cu doi ostași din pluton care luaseră și ei parte la asaltul spre localitatea Lescovec, unde fratele meu a căzut eroic cu alți șapte ostași din pluton. / A fost înmormântat cu onorurile cuvenite în Cimitirul Eroilor Români din Zvol-Slatina-Slovacia. Am aprins un pai de lumânare pe mormântul său și un buchet de viorele și m-am întors cu lacrimi în ochi la unitate. / În plină tinerețe șia dat viața pentru patrie și
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
de unde să-mi fi știut ei adresa? Tot de la vreun coleg de-al nostru, vezi bine, deoarece fiecare ofertă e însoțită și de un formular în care ești invitat să le comunici adresele exacte ale altor prezumtivi amatori de asemenea onoruri. Am descoperit astfel cu stupoare că avem colegi care-și trec cu mândrie prin dicționare, prin CV-uri, ba și pe cărțile de vizită aceste titluri, ca pe niște merite personale. Dar ce e al lor e al lor, al
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
rămâne unul din cei patru-cinci critici și istorici literari care au marcat epoca anilor 1960 - 2000. Cu atât mai inexplicabile mi s-au părut genuflexiunile umile în fața mărimilor zilei, de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu. Pentru a dobândi funcții și onoruri, dl Simion nu s-a dat în lături de la nimic. A ajuns în fruntea Academiei s-a înconjurat de-o pleiadă de yes-men-i, a semnat cele mai incredibile pacte cu indivizi care, pe vremuri, i-au provocat, cu siguranță, greață
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
unei mici berării. Ce rost are să mai răscolim trecutul? Acum era și ea o băbuță de treabă, pe undeva prin Pennsylvania. — Înseamnă că nu mai e cazul să-i facem autopsia, crezu Jegg. — Ba nu, Îl vom Înhuma cu toate onorurile militare, pentru a nu-i demoraliza pe camarazii săi. Mă gîndesc că ar fi bine să-i dau și o decorație post-mortem. În realitate, Iuffo a fugit din spital pentru a se lupta cu OZN-urile deasupra Oceanului Pacific, așa cum visa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers acolo să simt pe viu atmosfera ,,âmpovărată,, cu asemenea onoruri culturale. Dar sunt bătrân și nu mai pot Înregistra evenimentul. Mă gândesc numai la pensia mizeră, și la sfârșitul care va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O mică întîrziere, aici, la restaurantul ăsta; ei și? Trebuie să intrăm în panică?! La destinație mă așteaptă o femeie care trebuie să nască: nevastă-mea. Felicitări! Ar trebui să fiu acolo; măcar ea să nască în bune condițiuni dacă onor facultatea din Iași m-a avortat pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate că, dincolo de "uitarea e scrisă-n legile-omenești", cum spune cîntecul, uitarea poate fi privită dialectic... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar tot de atâtea ori le părăsește. Ultima dată, pe când avea 41 de ani, Tao Yuanming a fost numit prefect al ținutului Pengze. Însă tot din cauza disprețului său față de șiretlicurile folosite de unii pentru a se îmbogăți și a primi onoruri și a refuzului său de a-i linguși pe cei aflați la putere, demisionează după 80 de zile din funcție. Astfel, Tao Yuanming o rupe definitiv cu cariera dregătorească și se stabilește la reședința sa de la țară, unde duce o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestea, starea sufletească a poetului rămâne tihnită. Era tocmai perioada sa prolifică în creația literară. Poetul își alege, pentru prima dată, drept surse de inspirație, viața și peisajele de la țară, descriind într-un registru epicurian plăcerea traiului rustic, departe de onoruri deșarte. În poezia sa reprezentativă Întoarcere la viața campestră, el elogiază viața retrasă, munca alături de țărani și micile îndeletniciri gospodărești. Traiul la țară și atmosfera idilică, purificate și înfrumusețate în opera lui Tao Yuanming, devin refugiul spiritual în realitatea socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la fel ca toți cărturarii vremii, a nutrit dorința de a obține prin examen imperial posturi dregătorești la curte. Participă de câteva ori la concurs, dar tot de atâtea ori îl ratează. Așa că renunță la intenția de-a mai căuta onoruri și avuție și deschide în locuința sa un fel de librărie, câștigându-și existența prin vânzarea de cărți și opere caligrafice. Concomitent, se dedică creației literare. Cel mai mare succes pe care îl obține Li Yu în viață îl constituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
buștean. A avut un vis frumos în care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se de onoruri și cinste. Dar, într-o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare, asemenea unui vis. Să asculți părerile mai multor părți Li Shimin, care a domnit sub numele de Taizong (627650 e.n.), a fost un împărat luminat din istoria Chinei. El a lăsat posterității o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ciudată decizie, țesutul cavernos al penisului se aprinse de-o scurtă licărire a primei erecții de la accident încoace - și licărul se reflectă într-o slabă eliberare de tensiune între degetele ei îngrijite. Capitolul 4 Acest impuls înviorător, penisul dând curând onorul, mă ridică aproape la propriu din patul de convalescență. În trei zile, mergeam șontâc-șontâc la departamentul de fizioterapie, făceam trebușoare pentru infirmiere și-mi pierdeam vremea în camera personalului, încercând să port discuții profesionale cu doctorii plictisiți. Conștiința unui sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
comunism. Sistemul ceaușist nu a încurajat formarea liderilor veritabili și a indivizilor integri, întrucât o dictatură nu se poate perpetua prin ei. Autocrația exploatează (cu fulminant succes) cozile de topor, poltronii și ipocriții capabili să dea «cezarului» din vârful piramidei onorul suprem. Aceste personaje au reprezentat «eșalonul doi» al puterii ceaușiste. Era inevitabil ca ei să nu apuce frâiele mecanismului imediat după sucombarea tătucului și să nu-și articuleze o nouă lume după chipul și asemănarea lor. [...] România a mers și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se cuvine, însă, din păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru a-i mai atinge. Nu știu cum s-a întîmplat la noi, însă cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea bucura de onorurile celor mai puțini curajoși. Poate de aceea sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care măsura din ochi distanța și înălțimea la care era ridicată talpa. De la ultima defilare patrularea se întețise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, când câștigul zilnic al unui docher se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
argintate și tratate cu vapori de iod. Dagherotipiile obținute, supranumite în epocă „oglinzi cu memorie”, erau plăcuțe metalice unicat, pe care era „memorată” imaginea fotografică (figura 1.3). În 1839, Academia Franceză a brevetat invenția, iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera obscură (extras din Traité élémentaire de physique de A. Ganot, Paris, 1855) Fig. 1.2. Nicéphore Niépce, Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri, o licheluță meticuloasă care n-ar ierta-o nici pe mumă-sa dacă ar fi la o adică. Chiar așa îi spusese: licheluță. Și dacă, supărat la culme, el încerca să se apere, Alexe îl întreba cu vocea lui inflexibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau celor care au redactat lacunar telegrama, eliminând cuvintele de legătură, prin suprimarea cărora înțelesul comunicării devine ambiguu. Maniera telegrafică de comunicare a constituit pentru I.L.Caragiale o sursă de umor. Iată o telegramă ironizată de autorul Momentelor în Telegrame: Onor Prim Ministru A doua oară atacat palme picioare piața independenței același bandit director scandalos însoțit de sbiri. Situația devenit insuportabilă. Oraș stare de asediu. Panica domnește cetățeni. Costăchel Gudurău Avocat, cetățean. Mulțumesc cordial pentru telegramă, trăiți mulți ani. Sănătate, noroc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Botta... Cerea "să li se tragă un picior în spate". În anul de rație '60, ajuns între timp redactor șef la "Viața Românească" (alt supliciu), putea să-i reintroducă în literatură pe Vinea, pe Negoițescu, pe Philippide... De la omoruri la onoruri. De Blaga n-avea chef. Blaga rămăsese la "misticism/ panteism". Și cine crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]