531 matches
-
celulelor etc.) a fost dezvoltată în cadrul teoriei pulstonice (prin lumina universală). Această teorie explică, dar cu instrumentele fizico-matematice, cum este posibil transferul - prin mecanisme (info)energetice - a unei informații/pulsații (oscilații) conservate în câmpul pulstonic (prin analize spectrale de tip ontic Fourier - Constantinescu, 1990) pe suportul oscilațiilor manifestate la nivelul organismului viu. O serie de aspecte - ținând de magia terapiilor complementare - devin cât se poate de clare acum: regenerarea țesuturilor/organelor sub efectul propriilor coduri bară mentale, când transferul de informație
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
literar studiat Un asemenea personaj este Allan, protagonistul romanului Maitreyi, un alterego al scriitorului, căruia acesta îi „împrumută“ propriile experiențe și propria ipostază auctorială. Cartea scrisă și publicată în 1933 este un roman exotic și erotic, este romanul unei experiențe ontice și morale. Înscris în categoria ficțiunii autobiografice, acest roman al experienței ilustrează literatura autenticității. Raportul dintre universul romanesc și realitatea trăită este evidențiat în Memorii: „scriind despre oameni și întâmplări care au avut un rol în viața mea, miera peste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în timpul studiilor la Calcutta. Item 2: prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru romanul experienței Temele romanului se leagă direct de experiențe cu rol inițiatic: iubirea imposibilă - trăită ca ruptură de nivel ontic, ca experiență a libertății absolute -, cunoașterea ca revelare a sacrului, creația ca act de autoîntemeiere. Alcătuit ca o confesiune la persoana întâi (narațiune autodiegetică), romanul ilustrează o formulă narativă modernă, cea a jurnalului comentat. Aceasta e textualizată prin tema naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reprezintă normalitatea și instituie norma stilistică, adică o particularizare a normei limbii. Cît privește dimensiunile ce trebuie avute în vedere în delimitarea stilurilor funcționale, dimensiuni care trebuie luate în considerare și în cercetarea speciilor subordonate lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și etimologică). Ca atare, un stil funcțional se definește mai întîi printr-o latură ontică, care vizează segmentul de aplicare din lumea obiectivă. În relația cu lumea, lingviștii menționează deseori triada om limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stilurilor funcționale, dimensiuni care trebuie luate în considerare și în cercetarea speciilor subordonate lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și etimologică). Ca atare, un stil funcțional se definește mai întîi printr-o latură ontică, care vizează segmentul de aplicare din lumea obiectivă. În relația cu lumea, lingviștii menționează deseori triada om limbă lume, în ideea că limba mijlocește legătura omului cu lumea. Perspectiva nu este însă optimă, fiindcă limba este omul însuși și ea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
permită vorbitorului raportarea la sine. Cînd vorbește despre obiecte, el vorbește și despre sine, căci poziționează și apreciază aceste obiecte din perspectiva sa și, prin aceasta, nu este numai un creator în plan lingvistic, ci și un creator în plan ontic, prin instituirea limbii cu o funcție pragmatică. De obicei, prin vorbitor se înțelege locutorul, individul uman care desfășoară o activitate lingvistică finalizată prin acte de vorbire într-un anumit moment avut în vedere. Acesta este un sens restrîns al termenului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opera filozofică este o construcție ideatică, un produs al cugetării filozofice aplicate asupra unui domeniu specific: realitatea (lumea sau cosmosul), cunoașterea despre realitate, exprimarea cunoașterii (limba). Ca atare, oricît de caracteristică ar fi construcția lingvistică, ea este dependentă de trăsăturile onticului, domeniului de aplicare, și de perspec-tiva avută în vedere, fiindcă unitățile lexicale antrenate în realizarea construcției sînt legate prin conținut și prin relațiile dintre ele de trăsăturile cunoștințelor redate și de sistematizarea cunoașterii privitoare la un anumit compartiment de realii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rostit Dumnezeu : pe Fiul Său și pe acesta-L rostește mereu în tăcerea veșnică". Conștiința mea ca fiu este lumină din lumină, este viață din viață și iubire din iubire, este parte din Conștiința Absolută și se exprimă în limbaj ontic universal. Conștiința în sine este și chemare, chemare continuă, ce nu are nevoie neapărat de răspuns, cu atît mai puțin de o hermeneutică a răspunsului sau de o fenomenologie, deși acestea sunt perfect posibile. Odată cu răspunsul începe cunoașterea, gnosis-ul. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evoluții, relativ previzibile cu mijloacele actuale, pot fi însă cum știm întrerupte de revoluții, de schimbări bruște și masive în ceea ce numim "ordinea lucrurilor", cvasiimprevizibile. O stare de neascundere, cum ar zice Heidegger. Modificările posibile sunt de profunzime, atingînd nivelul ontic și cel ontologic al Ființei, niveluri care se implică reciproc prin însăși esența lor. Gîndiți-vă numai la domeniile IT, telecomunicații și biotehnologii. Evoluțiile și transformările, cu cît vor fi mai deosebite, cu atît vor dezvălui bogăția adevărului originar. Ființarea dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
last hand; leu; liniște; lucruri; lustră; manual; mecanism; milenar; mirositor; mister; misterios; mobilă; monedă; mulți ani; munți; muribund; mușchi; muzeu; nasol; nașpa; neam; neamul; neconfortabil; neexistent; nefolositor, de neprețuit; nemuritor; neplăcere; neputincios; neutilizat; nobil; nouă; noutate; obicei; observa; obstacol; odinioară; ontic; oraș; original; palton; pantaloni; pînză de păianjen; poposit; preț; prețuit; prieteni; profund; promițător; prost; pustiu; putred; rebut; reciclare; relație; relicvă; respingere; retro; rochie; ros; rufos; rulat; rutină; sacou; școală; scurgere; second; sentiment; sigur; sistemul; special; stîncă; străin; șifonat; șifonier; țărănesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Balcani ca să ajung să trăiesc în mijlocul celui mai balcanic popor din Occident!” (31 august 1973 Ă 506). De fapt, regretă Ă de data aceasta Ă că nu poate fi elvețian. Oricum, identifică Parisul cu Occidentul, care suferă de grave păcate ontice. Inconsistent, începe să trăiască gustul catastrofei și nu trăiește din energiile unei credințe. Este ceea ce Cioran îi reproșa României, la începuturi. Acum, de la Paris, regretă matricea din care a plecat; recunoaște în ea plinul: „Dar aici, în Occident, suntem cu toții
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
învederează aceeași stare pe care Esrig își construise o întreagă poetică teatrală, făcând posibilă trecerea "pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
literar studiat Un asemenea personaj este Allan, protagonistul romanului Maitreyi, un alterego al scriitorului, căruia acesta îi „împrumută“ propriile experiențe și propria ipostază auctorială. Cartea scrisă și publicată în 1933 este un roman exotic și erotic, este romanul unei experiențe ontice și morale. Înscris în categoria ficțiunii autobiografice, acest roman al experienței ilustrează literatura autenticității. Raportul dintre universul romanesc și realitatea trăită este evidențiat în Memorii: „scriind despre oameni și întâmplări care au avut un rol în viața mea, miera peste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în timpul studiilor la Calcutta. Item 2: prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru romanul experienței Temele romanului se leagă direct de experiențe cu rol inițiatic: iubirea imposibilă - trăită ca ruptură de nivel ontic, ca experiență a libertății absolute -, cunoașterea ca revelare a sacrului, creația ca act de autoîntemeiere. Alcătuit ca o confesiune la persoana întâi (narațiune autodiegetică), romanul ilustrează o formulă narativă modernă, cea a jurnalului comentat. Aceasta e textualizată prin tema naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
filiații care merg "aproape paralel": "un filon al formelor închise" în care include clasicismul, iluminismul și realismul și altul al "formelor deschise", ce "se anunță numai ca o nouă perspectivă în Renaștere, se realizează efectiv în baroc, câștigă noi terenuri ontice în romantism [...] și ajunge la stadiul de exces care-i amenință existența în manierismul ultimului secol" (Existența romantică, p. 7). Firește, nu e locul aici să comentăm aceste succesiuni tipologice a căror desfășurare este ciclică în viziunea lui Papu -, dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concepte pe care se clădește hermeneutica lui Dilthey. Încercând să ajungă la această "realitate structurată" arată Metzger -, Dilthey vorbește despre "<<conceperea naturală>> a existentului", o concepere bazată pe două certitudini: "a) certitudinea că existentul este <<dat>>, din punct de vedere ontic și ontologic, doar în <<imanența ordinii sau a formei pe care o ia materia>>; b) certitudinea că situația separării, a <<dualismului dintre formă și materie>>, dintre <<dat și gândire>>, își are temeiul într-o <<speculație metafizică absolut problematică>>"114. De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
culegeri). Depresivul ce-și exibă marca ratării, utopicul, abulicul era de fapt un anarhist dornic să schimbe viața lumii precum Rimbaud: străin de toate, a fost poetul cel mai interesat de social, deși "atât de robit percepției unor esențe pur ontice, pur existențiale și pur metafizice". Ignorând premeditat poemele de inspirație simbolistă, "în curs de evidentă deteriorare", Lucian Raicu pledează pentru de-construcțiile lui Bacovia; plecând de la absența de sens originară, învingătorul obține o "subită pozitivitate constructivă". Abordând Memoriile, dar și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt consubstanțiale cu două viziuni picturale. În prima, corespondentă cercului mare, se întrezărește, ca într-un filigran, imaginea Autorului și a Animei sale, (d-na T.). E ca o dezvăluire a întregii sale personalități psihice cuprinse în vâltoarea unei aventuri ontice (anima este, între altele, arhetipul vieții oricărui bărbat), dar și o profunzime a scriitorului care își deconspiră concepțiile despre teatru, roman, stil sau spirit de camaraderie. Încercând o paralelă cu arta plastică, s-ar putea ajunge la concluzia că este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ștefan, însă dă dovadă de mondenitate și, pragmatică, nu refuză ideea ca Nae Gheorghidiu să investească averea soțului în afaceri rentabile. O apropiere mai aprofundată între piesa shakesperiană și operele camilpetresciene ar trebui să țină seama nu numai de drama ontică și fenomenologică a eroului hamletian, prin intermediul căreia scriitorul nostru își verifică propriul sistem filozofic. Fascinația exercitată de Hamlet își găsește categoricul suport argumentativ în condiția de orfan a lui Camil Petrescu. Dacă metodele psihanalizei moderne evidențiază, în scrierile sale, un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust în viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos. Mitul lui Procust este conexiunea intimă, profundă, care leagă opera
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar și ocultarea, ascunderea. Dialectica vederii și ascunderii ține de acțiunile eroului, de epifaniile sale, de ocultările sale. Acest complex spectacular implică mai totdeauna „pedepsirea'' eroului care a Îndrăznit să tulbure ordinea mitică. Luceafărul va avea de suferit o traumă ontică fiindcă a Îndrăznit să privească și să răspundă tentațiilor unui alt tărîm, unei alte mitologii. La nivelul regimului diurn intervine „complexul supravegherii” al ochiului care explorează și scanează realitatea. În fond Cătălina nu este altceva decît mitemul „comorii ascunse” vegheată
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și strălucirea atribute dintotdeauna greu de formalizat pe structuri kreofage. Incubația lui Hyperion s-ar putea să fi existat doar În mintea fetei și atunci avem deschis comentariului un discurs confabulatoriu dar care ne-ar putea salva pe noi În ontic. Dacă poema nu este decît viziunea schizoidă a unei fete atunci cel puțin suntem mîntuiți ca ontologie pentru că eroi fondatori care au suferit de percuțiile acestei boli noosomice au existat din toate timpurile . La vida en sueno. De aceea probabil
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Vaslui:/ hotărâse omul lumea de hoți să o curețe!" etc. Nici vorbă însă, în acest ultim op al Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul poemelor din Ultima patrie nu este deloc unul jubilatoriu, ci dimpotrivă, unul sumbru, aspru, întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei lumii recente. Culorile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]