429 matches
-
Polirom, Iași. Neculau, A., Ferréol, G., 1998, Psihosociologia schimbării, Editura Polirom, Iași. Neculau, A., 1999, Memoria pierdută. Eseuri de psihosociologia schimbării, Editura Polirom, Iași. Neculau, A. coord., 2000, Analiza și intervenția în grupuri și organizații, Editura Polirom, Iași. Negoescu, Gh., Opaiț, G., 1999, Managementul schimbării, Editura Projuventute, Focșani. Nicolescu, O., 1993, Noutăți în managementul internațional, Editura Tehnică, București. Niculescu, R. M., 1994, A învăța să fii un bun manager, Editura Inedit, Tulcea. Niculescu, R. M., 1997, Manual de (auto)formare a
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Turnu Severin. În septembrie 1925 revine ca „lucrător” în comuna natală, iar după definitivat se transferă la Cioroboreni, tot în județul Mehedinți, unde funcționează ca învățător până în 1965, când se pensionează. Își publică primele versuri în 1927, în gazeta mehedințeană „Opaițul satelor”. Mai colaborează la „Datina”, „Revista Asociației învățătorilor din Mehedinți”, „Mehedințeanul”, „Școala Mehedințiului”, „Gorjeanul”, „Bucovina”, „Biruința”, „Severinul liber”, „Viitorul”. A mai semnat N. Bocșe, precum și cu pseudonimul B. Montana. Vehemența articolelor lui B., care împarte lumea în săraci și bogați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
nr. 1, tel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 Librării ON-LINE www.anticariatonline.ro www.cartedesucces.ro www.euroinst.ro www.librariaeminescu.ro Redactor: Ioana Opaiț Tehnoredactor: Elena Munteanu Bun de tipar: 2008 • Apărut: 2008 • Format 1/16 (70(100) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
Răzvan Mihai Năstase Tom Egeland, Capătul cercului, traducere din limba engleză și note de Ioana Opaiț, București, Editura Allfa, 2012, 384 pag. Cum se cheamă cartea în care subiectul central este o conspirație mondială, teza cea mai controversată vizează căsătoria lui Iisus Hristos cu Maria Magdalena și existența unor descendenți rezultați din această legătură, unul dintre
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
E vorba de romanul unui autor norvegian, Tom Egeland, apărut cu doi ani înaintea celebrului volum semnat de Dan Brown, și publicat în română la sfârșitul anului trecut la Editura Allfa, în colecția „Strada Ficțiunii”, în traducerea inspirată a Ioanei Opaiț. Asemănările dintre cele două cărți (și acuzațiile de plagiat aduse lui Dan Brown, care și-a publicat volumul la mai bine de doi ani distanță de cel norvegian) se sfârșesc însă aici, pentru că diferența fundamentală o reprezintă scriitura. Dacă Dan
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
rubrica de revista revistelor, C. Stănescu semnează în CULTURA nr. 38 un articol foarte interesant despre fanatismul (el îl numește mai delicat adorație) care conduce fără nici un ocol la ridicol. E vorba de un comentariu din „Dacia literară" al Oanei Opaiț la „Luceafărul" lui Eminescu. Autoarea din Iași e foarte supărată pe World Record Academy, o instituție americană care o concurează pe aceea englezească Guiness Book, că a clasat poemul pe locul întâi la categoria „poezie de dragoste", știut fiind de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
la „Junimea" decât ca simplu literat. Nu se înțelege de ce a trebuit Eminescu să compună un poem masonic spre a-i da cu tifla Marelui Maestru care era (aflăm acum) Maiorescu. C. Stănescu nu pierde ocazia să observe că Oana Opaiț nu e singura din capitala Moldovei care bate câmpii pe seama lui Eminescu, având în Theodor Codreanu un precursor județean iar în George Munteanu, unul național. În schimb, G. Călinescu l-ar fi citit cât se poate de "neatent" pe Eminescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
lui Eminescu, având în Theodor Codreanu un precursor județean iar în George Munteanu, unul național. În schimb, G. Călinescu l-ar fi citit cât se poate de "neatent" pe Eminescu, neavând cum rivaliza în bibliografia de suflet (ah!) a Oanei Opaiț cu altă adoratoare locală a poetului, pe numele ei, pe care îl așternem prima oară pe hârtie, cu tot respectul cuvenit inocenței, Olimpia Cotan Prună, autoare de adânci considerații critic-amoroase despre sublimități poetice "neatinse de nimeni pe pământ" în afară de Eminescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
-urile beneficiază și de consultanță gratuită. ( E. C.) Vernisaj În 15 septembrie, la Asociația „Memorialul Revoluției” din Timișoara, a avut loc vernisarea a trei sculpturi ale cunoscutului sculptor timișorean Ștefan Călărășanu. Este vorba despre Fântâna cu clopot, Masa de cult și Opaițul, pe care artistul timișorean le-a donat „Memorialului Revoluției. ( L. S.) Apă curentă M. Ed. C. a anunțat că a demarat un proiect în valoare de 90 de milioane de dolari prin intermediul căruia, până în anul 2009, se va rezolva problema
Agenda2005-38-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284220_a_285549]
-
mai acum o mie de ani". Scriitorul încearcă să zâmbească, însă, în același timp, el dă glas unei meditații grave asupra războiului: "...dincoace, lângă front, întorși cu mii de ani îndărăt, trăiau sub pământ ca troglodiții peșterilor străbune, ardeau noaptea opaiț și se hrăneau numai cu carne de capră, așteptând ca omenirea să descopere agricultura; iar puțin mai jos, spre animalitate, alți semeni de-ai noștri se pândeau în clipa asta unii pe alții din întunericul unei vizuini hidoase, gata să
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
bucuroasă la sfârșitul unei veri, când plecaseră acasă. Iarna, primăvara, cât stătuseră în București, se gândiseră mereu cum ar avea să arate coșmelia ei electrificată, dar vara următoare constataseră dezamăgiți că Menaru continua să trăiască în evul ei mediu, cu opaiț și celelalte semne ale perioadei. La nea Mitică și coana Lenuța, unde trăgeau ei, era cum ai fi sărit înainte o mie și ceva de ani... Pe lângă electricitate, mai construiseră și o fosă igienică datorită unui inginer constructor care trăgea
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
speria de concurența televiziunii și a mijloacelor electornice trebuie să ne gîndim că există și va exista mereu un nucleu dur de cititori pasionați. Dacă s-ar tăia definitiv electricitatea în România sau în Israel, aceștia ar citi la lumina opaițelor sau a ultimei raze de soare. Dacă lectura ar fi interzisă prin lege, ei ar citi cu ferestrele camuflate și cu cineva de pază la poartă. Am să-ți povestesc o anecdotă: Mă aflam la Paris în timpul mișcărilor studențești. Pe
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
leitmotiv versul "nu e întâmplare că nu-s mort demult", în timp ce Saharele (balul, nunta, mormântul) se construiesc în jurul leitmotivului "viață de trăit ar mai fi fost": "viață de trăit ar mai fi fost dar s-a scurs ca seul din opaițe/ prin bordeiele prin care mort trupul umblă viu cărat în straițe/ de-o femeie care încă n-a găsit căutându-și mire pe potrivă/ și cosește viețile la rând seceriș de babă guralivă" (nunta). Ciclurile elementare ale iubirii adună în
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
se strângă cu toții în Iglul cel mai încăpător al tribului, ca într-un fel de sală de ședință și să-și petreacă acolo noaptea, cu toții laolaltă. Se strângeau astfel bărbații și femeile tribului, iar când vraciul lor dădea semnalul, stingeau opaițele cu ulei de focă, în care ardea un fuior de pânză tăvălit în untură de pește. Doctorița Asklepia, despre care vom vorbi mai târziu, spunea că obiceiul acesta al lor se putea denumi un fel de selecție naturală. Aceasta însă
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
a curmezișul coșului era zălarul, un lemn solid de care se atârna lanțul pentru ceaun sau țest. Prin coșul larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai săraci, doar niște maluri de pământ, lăsate la săpat, peste care se
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
a fost dintotdeauna o aspirație a omului, care a încercat prin puterea minții sale să descopere o cale de a face din noapte zi. Flacăra focului întreținută noaptea cu crengi din pădure a fost, probabil, prima sursă artificială de iluminat. Opaițul în care se ardea grăsime animală a reprezentat, desigur, un progres; lumina opaițelor a fost apoi perfecționată și folosită până târziu în evul mediu, când au apărut lumânările (1312), care vor face, de asemenea, carieră. La o mare serbare dată
Agenda2003-26-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281185_a_282514]
-
sale să descopere o cale de a face din noapte zi. Flacăra focului întreținută noaptea cu crengi din pădure a fost, probabil, prima sursă artificială de iluminat. Opaițul în care se ardea grăsime animală a reprezentat, desigur, un progres; lumina opaițelor a fost apoi perfecționată și folosită până târziu în evul mediu, când au apărut lumânările (1312), care vor face, de asemenea, carieră. La o mare serbare dată în 1785 de Ludovic al XIV-lea, în sala oglinzilor de la Palatul Versailles
Agenda2003-26-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281185_a_282514]
-
fiind extrem de rară, o imagine e mult mai puternică decât în inflaționismul suprarealist): într-o poezie imprevizibil „descriptivă” un simplu o exclamativ trezește emoție: „o, cărămida din curte, udă”. Ca să nu mai spun de o asemenea efuziune: Aprinde-n tindă opaiț verde: Iată-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
ouă, întorcându-te acasă, nu o dată, cu sacoșa "flutură vânt", pentru că "n-au băgat". în apartamente nu se ridica mercurul termometrelor peste 10-12 grade, zilnic se întrerupea apa și curentul. Din cauza asta și a lipsei de petrol, oamenii își confecționaseră opaițe, ca în Evul Mediu. Autorul, și nu numai el, ajunge să se bărbierească la lumânare. "în scurtele intervale, când curge, apa e un fel de mocirlă gălbuie". Trenurile erau înghețate și fără lumină, în localuri trebuia să stai îmbrăcat cu
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
o populație de numai 2 400 de locuitori, aflat într-un loc îndepărtat, la o altitudine medie de peste 4 500 m. Din cauza lipsei resurselor de apă și a distanței mari între casele lor, țăranii și ciobanii au folosit mult timpul opaițele. Acum doi ani, primăria a construit aici o mică centrală electrică solară. Poate la prima vedere pare a fi o informație propagandistică. Să credem, să nu credem... Dar cum China devine pe zi ce trece o superputere economică, nimic nu
Agenda2006-09-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284811_a_286140]
-
potrivită, un picuț discretă și cam sofisticată, dar ea va duce la repunerea în drepturi a zootehniei românești în urma creșterii viguroase a șeptelului de ovine. Paradoxul corolarului murphyan: seul de oaie va fi folosit tot mai mult la iluminatul cu opaițe. În ziua de 22 august a.c., Poliția română și-a dovedit încă o dată vigilența, dacă mai era nevoie, în prinderea unor infractori periculoși pentru economia națională și bunăstarea poporului. Astfel după o urmărire ca în filme, a fost anihilată o
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului în carantină/ pelerinaje și marșuri parizerul și benzina pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam printr-un purgatoriu de carne și oase în tomberoanele/ blocurile crăpate
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
se afla fierăria era veche și dărăpănată, iar camerele în care locuia acesta cu familia lui erau sărăcăcioase. Îngerul privi prin geamurile întunecate și văzu că toți ai casei dormeau. Dar iată, la unul dintre geamuri se vedea pâlpâind un opaiț. Și la lumina lui palidă, văzu un pătuț în care se afla un copilaș care era pe moarte și pe mama acestuia, care cu mâinile înălțate spre cer, se ruga cu lacrimi, zicând astfel: „Doamne, vezi necazul meu, ascultă rugăciunea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
atinse al doilea obiect, ce părea a fi un inel, că îl scăpă imediat jos cu un strigăt de surprindere. I se păru că luase în mână un vierme gros, încolăcit, care i se mișcase între degete. Se aplecă cu opaițul în mână și-l privi cu luare aminte. Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]