1,074 matches
-
căsuță din lemn, alcătuită dintr-o singură cameră de 2 metri jumătate, pe doi metri jumătate, pridvorul cu mușcatele mamei în toate culorile, podul căsii unde taică-meu își ținea cojoacele, pieile de porc și de vițel ca să-și facă opinci, precum și nelipsitele bâte din lemn de corn, trecute de trei ori prin foc, ca să le întărească, și acoperișul piramidal din șiță de brad. Acolo, în hodăița aceea, am crescut cu toții: patru copii, părinții și bunicii noștri, la lumina palidă a
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
impusă de disprețul constant al politicienilor din străinătate, iar liniștea după inavuabila agitație de-acuma și-o va regăsi doar în apropierea mentorului său de altădată. Că mare trebuință de cinste, respect și cumsecădenie are țara asta, de la vlădică până la opincă... George PETROVAI Sighetul Marmației 26 iunie 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - POLITICA ROMÂNEASCĂ - O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUȘINE ȘI INDIGNARE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 550, Anul II, 03 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
existența unui asemenea cor și să dea prin prezența sa o mai înaltă prețuire slujbei și a sărbătorii. La sfârșitul liturghiei, bunicul Constantin s-a dus direct acasă să se schimbe de ținuta de sărbătoare, și-a încălțat din nou opincile din piele argăsită de bou, hainele de lucru și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi, cămașa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălțat cu opinci noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de soare sau nori. Pornise într-o luni și ținea socoteala zilelor crestând, la sfârșitul fiecăreia, o linie pe bâtă, ca pe un
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > OPINCILE MELE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului 10/11 Martie 2014 Nu cred că voi putea înțelege vreodată Aici pe pământ și dincolo de stele Din toată copilăria mea înlăcrimată, De ce
OPINCILE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353518_a_354847]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului 10/11 Martie 2014 Nu cred că voi putea înțelege vreodată Aici pe pământ și dincolo de stele Din toată copilăria mea înlăcrimată, De ce te legi mereu de opincile mele! În Țara aceasta de obârșie tracă Nu am venit ca un dor de haiduc, De-atâtea ori mi-ai spus, „opincarule, pleacă!” Din casa mea unde ai vrea să mă duc? Strămoși mei, care știu, te înspăimântă Și întunecă
OPINCILE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353518_a_354847]
-
În opincile-acestea, ca lacrima sfântă, I-a purtat viața pe Munți și pe văi! La cei de o seamă cu tine, mișei, Dintotdeauna le-a fost teamă de ele, Tu, încălțatule, spune-mi cum vrei, Sunt și mai mândru de opincile mele... Referință Bibliografică: Opincile mele... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
OPINCILE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353518_a_354847]
-
sfântă, I-a purtat viața pe Munți și pe văi! La cei de o seamă cu tine, mișei, Dintotdeauna le-a fost teamă de ele, Tu, încălțatule, spune-mi cum vrei, Sunt și mai mândru de opincile mele... Referință Bibliografică: Opincile mele... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
OPINCILE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353518_a_354847]
-
târguri. Uneori executau un fel de troc de produse, întorcând-se acasă cu căruța plină de făină de grâu, mălai și alte alimente precum zahăr, sare, petrol lampant, vase, dar și cu materiale de îmbrăcăminte, pânză, ață, articole de pielărie, opinci, foarfeci, cuțite, dălți, topoare... Îmi aduc aminte de un cântec pe care l-am auzit în copilărie cântat de cei bătrâni de la munte: „O plecat moțu prin țară/ Cu doniți și cu ciubară/ Și cu ciucuri de rășină/ Să le
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
dar tatăl, care lucra la Sfatul Popular și era un filozof, îi spunea adeseori: -„De sapă nu ești bună, ca esti „de nevoie”. Învăța carte, ca să nu muncești!” Când era iarnă și era frig și fetiței îi înghețau picioarele în opinci, prin zăpadă, pe jos, șapte kilometri până la școala din Susani, tatăl îi dădea voie Titinei să nu meargă la școală: -„Ce făcuși, Costică, o opriși de la școală? Da ea de dracu, că nu e bună nici de sapă, nici de
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
Guvernul Transilvaniei recurge la tactica armistițiului, cu gândul de-a câștiga timp și de a-i putea prinde pe capii Răscoalei, astfel pacea de la Sălciua, unde printre răsculați s-au infiltralui Crișan care se spânzurase în închisoare cu nojițele de la opinci. După cum remarcă autorul acestei cărți, Gh. Georgescu - Buzău, Răscoala din anul 1784, datorită amploarei sale, a intrat și- n literatură. O literatură ce-a informat lumea în mai multe limbi despre acțiunile moților. Dacă vătafii feudalismului au spumegat precum că
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
Fiul mic al lui Păcală, Și nepotul lui Tândală. Va fi chef și pe aici, Pentru alintații pici, Protejați și de mămici, Cu muzică ce să zici! Jocul lor să nu îl strici, Cetelor de invitați pitici Încălțați doar cu opinci, De ziua lui Păcălici! Credeți că e o păcăleala? Răspundeți fără sfială! 1 aprilie 2014 Moldova Veche Referință Bibliografică: ZIUA LUI PĂCĂLICI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ZIUA LUI PĂCĂLICI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354131_a_355460]
-
pe fond roșu, fețe de masă pe fond roșu, cu dungi divers colorate: alb, negru, verde, bleu, portocaliu. De asemenea, sunt expuse o mulțime de obiecte vechi, ce oferă o sinteză a unui mod de viață tradițional, obiecte de îmbrăcăminte: opinci, marame, obiecte de uz casnic: linguri, străchini, ulcele și ulcioare din lut, putinei, lămpi, copăiță din lemn, vase din aluminiu și aramă, tăvi și bidoane de argint, căldărușe, fiare de călcat, foarfeci. Sunt amplu reprezentate principalele ocupații ale locuitorilor: țesutul
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
ce-or fi fost, cu vorbă rezervată, tacticoasă și prevăzătoare, la locul ei cum se spune, măsurat în toate cele întreprinse și mai ales cu multă frică de Dumnezeu. Totdeauna purta straie strămoșești, cioareci albi de dimie țesută în casă, opinci de piele, mai puțin din cauciuc, adesea papuci făcuți din felurite corcoațe și materiale textile, cămașe cu râuri lăsată peste brâul cioarecilor, adesea petrecută cu un chimir înflorat, căciulă de miel rotundă și înaltă ce amintea de boierii divanului de pe
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
mă întrebe l-a vărsat jumătate în farfuria mea, întinzându-mi altă felie de pâine. Gura mi se umpluse de apă vâzând smântâna în farfurie, dar cum eram nepoata lui Gogu, deci aveam un gram din mândria țăranului încălțat cu opinci, am privit indiferentă, până când tataie, jenat, a încercat să-mi explice: -Dacă îți puneam smântâna, nu ai fi mâncat nici cașul și nici oul; atunci Susana mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam că tataie
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
2013 Toate Articolele Autorului CU CÂNTEC Pentru toți din astă vatră, Șansa este handicap: Muică, suntem neam de piatră, De-aia suntem tari de cap! DIN PATRU ÎN PATRU ANI Ca urmare-a disperării, Sunt alegeri pe la noi Și atunci, opinca țării Își alege cizme noi. FAMILIE MUZICALĂ E, poate, cel mai evident Duet din forțe reciproce: Femeia-n casă este VOCE, Bărbatul, doar un INSTRUMENT. Janet Nică Referință Bibliografică: TRIPTIC EPIGRAMATIC,1 / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TRIPTIC EPIGRAMATIC,1 de JANET NICĂ în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357205_a_358534]
-
DRAGĂ CITITORULE Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îți vei pune întrebarea firească: cine mai e și ăsta? Sigur nu am pretenția de a fi cineva. Am fost și am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculț, care de la Sfântul Gheorghe și până la Ziua Crucii umbla desculț și era foarte fericit că piciorul nu-i era încorsetat de nimic. Carte am învățat mai mult iarna, dar ceea ce odată învățam nu mai uitam. Nu
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357217_a_358546]
-
răstit mamaie la el și cum își trăsese deja rochia, l-a împins pe tataie și a dat să deschidă ușa. -Ce faci, Susano? Mă dai în mâna lor? a întrebat-o speriat. -Trageți mă nădragii peste izmene, ia-ți opincile în mână și dacă nu te strig din poartă, fugi printre grădini la fete cât oi sta cu ei de vorbă, că doar nu ne-o tăia gâtul. Bogați n-am fost, pe nimeni n-am omorât. Nici nu a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
i-a răspuns tataie care venea grăbit din grădină. Stăteam cu fața lipită de geam și dintr-o curiozitate de copil rău, voiam cu orice preț să știu dacă tataie avusese timp să-și tragă nădragii și să-și încalțe opincile. -Ce aveți bre, de v-ați speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
prispă și de acolo, cu voce tare, poate mai tare decât o aveam de obicei, am strigat după tataie care ducea pe rând cocoșii în grajd. -Ia vezi, tataie, că tot te duci în grădină, poate îți găsești nădragii și opincile printre răzoare. Norocul tău că nu au fost ăia de la partid, căci altfel ai fi ajuns la tușa fără izmene. -Aoleu, măiculița mea, omoară omul! am auzit frânturi când trecea pe lângă prispă. -Dar-ar boala în năravul tău de buzoiancă! s-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și unsuros. -Da ce
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
și se uita spre cer, asta mi-ar trebui să mă ologească la bătrânețe! Nu sunt eu cu oasele rupte de atâta muncă? Fără să stea prea mult pe gânduri își umplea găleata și cu ciorapii de lână uzi în opincile făcute special pentru picioarele lui noduroase, își lua tălpășița mai repede decât venise. -Tataie, care este chestia cu „pământul”? îl întrebam în întuneric cu voce tare alergând în urma lui. -Aoleu și pe asta o știi?! O să mă bagi în belea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla bătrân, din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe care mi-l dai să-l mănânc atunci când tai porcul?! m-am răstit la el supărată. Tataie rădea și printre protestele mele încerca
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe care mi-l dai să-l mănânc atunci când tai porcul?! m-am răstit la el supărată. Tataie rădea și printre protestele mele încerca să mă convingă că pielea pentru opinci este altceva. Din ce râdea mai tare, eu țipam și mai mult, bănuiam că așa cum eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie își dorise toată viața, în secret, să aibă cui să povestească, plin de importanță
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]