122,933 matches
-
Coincidența voită sau nu, a dat apă la moară speculațiilor despre necesitatea tîrgurilor de carte în epoca internetului, sau despre mutarea Salonului de Carte de la Frankfurt, la München ori Köln...). Cert este că între 19 și 23 martie, aproape simetric, opinia publică germană a fost flancată simultan, din estul și din vestul republicii federale, de diviziile combatanților intelectuali ai războiului ( majoritari), dar și ai pacifismului ( minoritari). Paginile de foileton ale marilor ziare germane s-au transformat ele însele, pe durata salonului
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
Istoria literaturii românești) neomogenă, rău scrisă, supărătoare prin limbajul macaronic: "forma apare săracă, de o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea e făcută într-un stil greoi"; "construcția frazei este artificială, iar vocabularul abundă în elemente turcești și neogrecești"); acordîndu-i lui Văcărescu cîteva pagini, mai mult pentru inventarul de neologisme, preferau să-și concentreze atenția asupra autorilor canonici, validați de
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Aceste nume dăinuiau aproximativ o sută de ani ca mari familii, după aceea dispărând din circulație, fie nemaiavând mari boierii, fie stingându-se din punct de vedere biologic. Un alt lucru care n-a fost observat este acela că în opinia publică a mai dăinuit, până pe la sfârșitul veacului al XIX-lea ideea că politica este treaba exclusivă a marilor boieri și am notat, de pildă că, doar cu puțin înainte de începutul secolului trecut apar prim-miniștri din boieri secunzi cum
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
va fi respectat, dar, din păcate, așa a fost. - Ce ar fi putut face în acel moment aliații? Să declanșeze un război? - Ceea ce nu se înțelege suficient la noi este că puterile occidentale sunt țări democratice în care există o opinie publică, o presă și un Parlament și că acestea nu puteau fi schimbate peste noapte în sensul declanșării unui nou război fostului aliat pentru că el nu a permis alegeri libere în România și Polonia, în condițiile în care abia se
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
fostului aliat pentru că el nu a permis alegeri libere în România și Polonia, în condițiile în care abia se sfârșise unul care durase vreo șase ani și făcuse milioane de morți. Să fim serioși! Era un lucru de negândit! În opinia mea, americanii (și britanicii, dar ei nu mai aveau putere) și-au spus că, încetul cu încetul, îi vor "roade" pe ruși și-i vor sili să se întoarcă în granițele lor; ceea ce, însă, au crezut că pot face în
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Națiunile tind și ele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului. Un cîștig indubitabil în planul democrației, cucerirea dreptului de liberă exprimare, s-a dovedit pînă la urmă a avea efecte perverse. Scrie Lucian Boia: Se întîmplă cu libertatea de opinie ceea ce s-a întîmplat cu votul universal: a cîștigat mult în amploare, dar sensibil mai puțin în eficiență. Democrațiile au sfîrșit prin a învăța ceea ce dictaturile n-au priceput niciodată și anume că libertatea de exprimare a «dominaților» nu deranjează
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
ceea ce dictaturile n-au priceput niciodată și anume că libertatea de exprimare a «dominaților» nu deranjează neapărat libertatea de acțiune a «dominanților»" (p. 138). Cel puțin la noi, orice intervenție critică la adresa regimului comunist avea un ecou uriaș la nivelul opiniei publice. Astăzi dezvăluirile și protestele publice (indiferent de natura lor) s-au bagatelizat. Guvernanții tratează cu suverană indiferență probele copleșitoare apărute în presă cu referire la propria lor corupție sau manifestările de stradă ale unor categorii sociale ajunse la disperare
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
contracte, zestrea fetei) erau doar niște neînțelegeri sentimentale, de interese imediate, niște disensiuni, nu ceva logic, ireparabil. Acasă ajungând, pusesem repede mâna pe dicționarul enciclopedic, și la litera D citisem: Discordie sau neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.; dezacord. Mergea carevasăzică, la urmă, și dezacord; dar nu, dacă nu exista și ceva abstract. Pentru cine ar avea mania împotrivirii totale, de obicei fanatică, disensiunea noastră salvează aparențele unei democrații reale, relativiste, prin urmare permisivă... Așa dar, nu
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
se dovedesc mai durabile decît cele politice, altfel riscam să nu fi auzit niciodată de Céline, de Jünger, chiar de Cioran și de cîți alții. Am pus degetul pe plita încinsă pentru că în scurtele mele sejururi în Germania am auzit opiniile multor scriitori germani despre Jünger, căruia îi neagă orice merit artistic din cauza oscilațiilor lui politice, pun sub semnul întrebării valoarea operei lui Günter Grass, pînă și articolele despre Cioran par a acorda mai mult interes simpatiei de tinerețe pentru Garda
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
lovi Constanța, și cele despre eventualele atacuri cu arme chimice la purtător nu i-au prea speriat pe români. Mai bine zis i-au speriat în funcție de nivelul veniturilor " de unde și imunitatea majorității. Din cîte știu, după ce s-a încercat psihozarea opiniei publice cu un atac chimic și s-a dovedit că pentru cei mai mulți dintre noi o mască de gaze e un lux de neîngăduit, tema a fost brusc abandonată. Ca de obicei, autoritățile au reproșat presei că vrea să înspăimînte lumea
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
cu o deschidere deopotrivă a minții și a inimii: Acesta este întâiul obiectiv al cărții de față: să activez geniul aprecierii în cititorii mei." Da, există, mai presus de orice, un "geniu al aprecierii", iar studiul operelor geniale este, în opinia lui Bloom, modalitatea cea mai adecvată de a-l cultiva. De fapt, dacă literatura se dovedește de vreun folos pentru viață, acest lucru se întâmplă numai datorită acelor opere produse de mințile geniale: "Geniul, prin scrierile lui, este cea mai
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces la natura divină, acest lucru este făcut posibil, în opinia lui Bloom, doar prin impresionantele eforturi creatoare ale geniilor literare. "Sefiroții sunt centrul Cabalei, pentru că ei vor să reprezinte fața ascunsă a lui Dumnezeu (God's inwardness), secretul caracterului și personalității divine. Ei sunt atributele geniului lui Dumnezeu, în orice
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
de editura ieșeană Timpul este o carte de tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
nici în anii '30, minima decență de a respecta cuvîntul - bun, rău - al criticului. Dacă acest cuvînt îi era favorabil, totul era perfect. La cea mai neînsemnată obiecție, se simțea nu judecat sever, dar cinstit, ci pur și simplu nedreptățit. Opinia critică devenea rodul unui complot odios prin care dușmanii lui (de obicei imaginari) se întreceau în a-i pune la cale distrugerea. Criticul nu era decît instrumentul servil al mizerabilei cauze. Părerea lui nici nu conta, luată în sine. Conta
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
de anvergură. Patrimoniul scris necesită, ca și cel plastic sau arhitectonic, protecție sistematică. Nu orice carte e un obiect de patrimoniu. Dar o ediție critică este analogă unei expuneri muzeografice. Și trebuie - fiindcă tot se vorbește de schimbarea mentalităților - îndepărtată opinia, îmi vine să spun șovină, potrivit căreia munca editorului nu este una de "creație", demnă de un prestigiu pe măsură. Sigur că, în speță, despre natura creativității ei e de discutat, dar nu mai trebuie demonstrat că orice ediție care
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
impunătoare? E drept că ceea ce s-a pierdut și încă se mai pierde prin nepăsare și judecată fără simțul perspectivei ne-a retardat cu ani-lumină. Totuși n-ar fi mai de folos să ne străduim, pe toate canalele liedership-ului de opinie, a stimula tuturor aspiranților la gloria de ctitor generozitatea și conștiința că adevăratul și cel mai consistent capital de imagine se construiește nu pentru clipă, ci pentru durată?
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
chiar periculos: incită la revanșă), ci, din contră, să-l ajuți. Dacă va fi fost sau nu așa în Evul Mediu cum ne spun legendele, cîntecele de gestă sau romanul curtenesc, nu are, cred, nici o importanță, dar nici una. Contează, în opinia mea, doar faptul că, timp de mai multe secole, oamenii au crezut că este - sau a fost - așa înscris în toate codurile onoarei. Unii încă o mai credem. Sîntem, e adevărat, tot mai puțini și mai ridicoli, însă asta dovedește
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Grefă a unei "identități împrumutate", prin ficțiune, opera mîntuie eul de subiectivitatea sa narcisiacă, fatalmente mărginită. Ea reprezintă în felul său un Celălalt care are dreptul la libertatea ființării sale. Departe de îndreptățirea de a o socoti "proprietatea" sa, după opinia lui Ionesco, autorul "trebuie s-o lase să se desfășoare așa cum este ea, așa cum trebuie să fie, așa cum vrea să fie". (va urma)
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
dintre tinerii critici, mai știe că dl Călinescu a publicat, înainte de a emigra, trei plachete de versuri? Iată-le: Semn (1968), Versuri (1970) și Umbre de apă (1972). La care se adaugă cele atribuite lui Zacharias Lichter în Viața și opiniile lui... Citatele oferite de dl Borbély sînt edificatoare: criticul a ucis în Matei Călinescu un poet adevărat. Dacă nu cumva poetul a mai scris cîte ceva și noi n-avem habar. l În fine, cîteva scrisori ale lui I.D. Sîrbu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
care, venind către Curte, în arborii ce străjuiau bulevardul atârnau sinistru inocenții. Trebuie să vă spun că generalul Glogojanu fusese prevenit de către o "babușca" în privința pregătirii atentatului, dar nu a ascultat-o, ba chiar a dat-o afară. - Mai există opinia că s-ar fi pus explozibilul după ce geniștii au controlat clădirea. - Nu am auzit, dar martor al acestei cumplite osânde, comandantul meu, generalul Mihail, președintele Curții Marțiale, m-a trimis cu un mesaj secret către Antonescu, după care nu m-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
altfel, el numește Auschwitz-ul "o transcendență străină și inabordabilă." Începe prin a mărturisi, ca un fel de scuză: "Exercit o anume influență asupra celorlalți și totuși nu știu nici măcar cine sunt" (Altul), și mai departe: "viața mea nu este fundamentul opiniei mele pentru că nu este o viață activă". În legătură cu acest lucru se observă în mai multe reflecții ale lui Kertész prezența gîndirii lui Cioran, explicite la un moment dat în Altul, unde citează un fragment dintr-o scrisoare a lui Cioran
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
acut, frazare impecabilă. Tânăra soprană Anja Harteros a fost o Evă sinceră și delicată, cu o voce extrem de bine articulată. Demnă de remarcat a fost interpretarea plină de umor, mergând până la șarjă, a basului Eike Wilm Schulte, în Beckmeser. După opinia mea, spectacolul în întregime a fost o interpretare de înaltă clasă, cu acea exigență pe care o pretinde reprezentarea unei opere wagneriene pe scena din Viena. O operă pe care îmi doream s-o văd de multă vreme a fost
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
deja cîteva interpretări ale disputei premier-președinte. Unii își închipuie că sîntem spectatorii unui meci de uzură care se va încheia la egalitate. Nu cred. Alții văd în acest schimb de replici un spectacol aranjat dinainte, pentru a da presei și opiniei publice cu ce să-și ocupe timpul și să mai uite de serialul notelor de plată la întreținere - tot mai năucitor! - și de drama concedierilor de la firmele nerentabile ale statului. Această idee e ingenioasă, dar nu-l văd pe dl
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
de unde al doilea ciclu al volumului, Metamorfozele personajului, care e mult mai liric. Pe de altă parte, însă, Vasile Gârneț îmi pare nu doar conștient, dar gata să-și asume acest discurs poetic până la capăt. Poziția lui de lider de opinie, de „om de la frontieră" cu importante responsabilități, în primul rând civico-morale, îl obligă cumva la un asemenea statut de sacrificiu, împărțit între două tendințe. Acceptarea acestui destin, dacă problema poate fi pusă în acești termeni, este însă demnă de toată
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
dau pe glumă, deocamdată. Cineva, un domn slobod la gură și pînă în '89, mi-a teoretizat avantajele ascultării de azi, față de cea de pe vremea lui Ceaușescu. Atunci te puteau ridica de acasă pentru ceea ce spuneai, acum ți se arhivează opiniile, ceea ce e un pas înainte. "Trăim într-o democrație suspicioasă!" a încheiat domnul cu pricina mica sa explicație, cam penibilă, de ce nu vrea să-l citez. E adevărat că domnul la care mă refer n-a fost un disident, dar
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]