434 matches
-
nevastă cu care se certa des, pe care o chema Adriana, musculoasă aproape ca un bărbat, dar nu lipsită de o oarecare feminitate. O studiasem într-o zi în timp ce ne aflam într-o barcă pe lacul Snagov și ea se opintea să vâslească, Amedeo fiind ocupat să țină cârma. Purta un costum de baie dintr-o singură piesă și vâslea cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îți mai umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul în lutul cărării și a tras, sprijinindu-se în el ca într-un țăruș. După câțiva pași făcuți așa, Trestie a apeciat ajutorul dat de Toaibă: Hai că merge, Toadere! Merge! Numai că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru drum și a înhămat calul. În acest timp, Toaibă reflecta cu necaz: „Uite ce zile am ajuns. Stau deoparte ca un neputincios”. Să te ajut să urci în căruță, Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge căluțul nostru. De mult n-am mai mânat un cal. 93 După ploaia de alaltăseară, drumul era greu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bere pe care le beau cît timp se turna betonul și Îi explică din nou că nu se puteau opri, dar că lucrau cu schimbul ca să poată mînca ceva și peste cîteva minute se schimba echipa. PÎnă atunci lucrătorii se opinteau din greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu Înjurături de mamă sau altele și mai cumplite pe care Julius le reținea fără să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc, goi pînă la brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gură, cum Învățase Julius de mic. Mușcau din pîine cu dinții lor galbeni și formau o Îmbucătură uriașă pe care o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu opriseră lucrul și se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meșterul. Să nu pice tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se reducea acum la această bucată de schelă Înclinată și alunecoasă pe care se urca opintindu-se din greu, regretînd nespus absența totală a balustradelor, uitîndu-se În golul de sub el, cu senzația că acuși o să-și dea drumul, să se termine odată totul. Și totuși nu se prăbuși, fiindcă auzea respirația lui Albinețu și prindea noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajunsese la jumătatea celei de a doua părți și corpul lui sau el, nu-și mai dădea bine seama, Înțelesese că n-ar fi putut să cadă niciodată avîndu-l pe Albinețu În spate. Și continuă să urce și să se opintească așa cum se opintiseră și zidarii ceasuri Întregi și simți că băuse bere la fel cu ei și că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celei de a doua părți și corpul lui sau el, nu-și mai dădea bine seama, Înțelesese că n-ar fi putut să cadă niciodată avîndu-l pe Albinețu În spate. Și continuă să urce și să se opintească așa cum se opintiseră și zidarii ceasuri Întregi și simți că băuse bere la fel cu ei și că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recunosc că are dreptate: de fapt tatăl tău era un om tare voinic. Doamne, păi nu povesteau cum se duceau În atelier și-l găseau ridicînd de la un capăt, ca pe-un pai, un pietroi uriaș, În timp ce la celălalt se opinteau și asudau doi negri care de-abia izbuteau să-l urnească, și i-am spus lui Wade Eliot cînd l-am dus prima dată la Hopkins: „Știi care-i părerea mea și diagnosticul meu?“ - și apoi i-am spus, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atât de jos - se încordă și împinse tare. Făcu atunci o descoperire rapidă. Partea moale era groasă cam de doi centimetri. Și era moale, și se afunda. Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe spate, se opinti în tavan cu toată puterea. Dar acesta nu cedă. După ce în zadar împinse în pereții de la picioare și de la cap. Gosseyn se lămuri. Fără să se alarmeze încă, se întinse pe spate. Totuși. Începu iar să gândească: ce altceva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
posibile. Spre exemplu, dacă avem amânări în procesul de integrare ar putea să se repeadă asupra coaliției și să încerce să-l aducă în fruntea guvernului pe Theodor Stolojan. Numai că PNL s-ar retrage în opoziție și se va opinti ferm. Urmarea ar fi că o parte a liberalilor frustrați se va îndrepta spre partidul prezidențial și ar arunca în aer: și Alianța DA, și PNL. Noul guvern Stolojan va trebui să guverneze minoritar printr-o înțelegere cu PSD. Acest
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să-și ia avînt pînă în vîrf, împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am dat roată bisericii, m am opintit în ușa laterală. Ferestrele erau sus, nici vorbă să ajung până la ele. Oare Casa Domnului n-ar trebui să fie mereu deschisă, și mai ales noaptea, și mai ales iarna? Nu, se pare că nu suntem bineveniți la orice oră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-l ascuți cu un cuțitaș. Lui Nicu îi plăcea să deseneze, dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să-i deseneze
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răcoare, în schimb lor le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hornurile cu fum și biserici cu turnuri, avu grijă să nu se lovească de ele, și câmpii, și păduri, vedea numai vârfurile verzi ale copacilor fremătând moale, apoi parcă iar era să fie tras în jos, dar se forță, se opinti și se ținu sus și nimic rău nu-l mai putea atinge acolo. Auzi un cocoș, tot mai aproape, tot mai tare. O, Doamne, ce bucurie, ce bucurie și ce durere, ce durere! — Ai zburat, iar ai făcut un zbor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mei și să le cer să te dea în judecată pentru că m-ai făcut să mă așez pe taburetul acela obscen. — Te ajutăm să te ridici, Gloria. Domnișoara Trixie luă ceea ce părea să fie poziția ei când urma să se opintească. Desfăcu mult picioarele încălțate în tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la ea. Ai să cazi. — Nu, răspunse ea, cu buzele ei veștede strânse de încordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul Paradisului? Tramvaiul dăngăni din nou spre ei. — Să-i dăm drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul în formă de chiflă se așeză din nou pe roțile lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și aceștia se opriră. ă Am pierdut drumul, spuse el, acoprindu-și ochii și uitându-se printre straturile de ninsoare constant în mișcare. Fiindcă Ulitin nu spuse nimic, Nikita sări jos de pe capră. Își lovi mâinile, dădu din cap, apoi se opinti în furtună și, pe loc, dispăru din vedere. Ulitin se simți brusc singur. Auzea caii mișcîndu-se și tremurând neputincioși. Noptea trecută, împreună cu Drozdov, vorbiseră despre suflet și despre chestiunea supraviețurii după moarte. Cu încrederea oarbă a tinereții, rezolvară problema dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
timpul acesta, agonizând în sângele Giuliei. Cel mai mult s-a străduit să iasă și să evite o întâlnire cu Andrei Ionescu. Nici o clipă n-a pierdut speranța că ar putea să țâșnească afară. O aștepta să adoarmă și se opintea spre orificiul deschis, iar uneori ajungea să simtă aerul ori să aibă iluzia că îl simte. Viața în Giulia era destinsă. Era îndrăgostită de Andrei Ionescu, dar mai mult se simțea umilită de el și ar fi vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că nu, mai spuse el și o luă Înapoi spre luntre fără să mai zică o vorbă. L-am privit cum ridică blănurile acelea subțiri În care prindea vântul: luntrea se legănă ușor peste brațul de mare, după care se opinti În valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]