635 matches
-
și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală susținută. Putem observa că modul de gândire dogmatic nu reușește să recreeze nici una dintre calitățile care fac gândirea tradițională atât de atractivă. Dimpotrivă, se dovedește a fi întortocheat, rigid și opresiv. Este adevărat că elimină incertitudinile care marchează modul de gândire critic, dar doar cu prețul creării unor condiții intolerabile pentru mintea umană, când există alternative la dispoziție. Așa cum o doctrină bazată pe o autoritate supraumană poate oferi o modalitate de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
condiții intolerabile pentru mintea umană, când există alternative la dispoziție. Așa cum o doctrină bazată pe o autoritate supraumană poate oferi o modalitate de evitare a dezavantajelor gândirii critice, aceasta din urmă poate constitui salvarea pentru cei care suferă de pe urma dogmei opresive. Societatea închisă Societatea organică prezintă câteva trăsături foarte atrăgătoare: o unitate socială concretă, o apartenență clară, identificarea fiecărui membru cu entitatea colectivă. Membrii unei astfel de societăți nu ar considera însă acest lucru un avantaj. Neștiind că relația ar putea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
legii interdictive, transgresare a constrîngerilor, eliberare; și, În nu mai mică măsură, reconstrucție de sine și Înnoire a lumii, - Însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, Înainte de orice altceva, În funcție de refuzul, Într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor cunoscute” („creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „SÎngerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea În articolul Tudor Arghezi - fierar al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a acestora în cuplul heterosexual. Una dintre lozincile favorite ale mișcării lesbiene a fost: „Feminismul este teoria, lesbianismul este practica!”. În acea perioadă, unele femei au optat pentru lesbianism din rațiuni politice, ca modalitate de protest față de caracterul ierarhic și opresiv al heterosexualității în condiții patriarhale. 2.2. Evoluții teoreticetc " 2.2. Evoluții teoretice" Feminismul valului al II-lea a reprezentat și o importantă creație teoretică. Aceasta a fost posibilă o dată cu introducerea și răspândirea în universități a studiilor despre femei, a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
important l-a reprezentat implicarea statului în creșterea copiilor prin rețeaua de creșe și grădinițe, accesul nediscreționar la educație și la locuri de muncă, o ideologiexe "„ideologie" aparent neutră la gen și o strategie de „emanciparexe "„emancipare" prin muncă”. Rolul opresiv a constat în suspendarea drepturilor de bază, în România inclusiv cel de a dispune de propriile capacități reproductive. De un feminism al diferențelor nu poate fi însă vorba, o dată ce ideologia oficială promova „omul nouxe "„omulnou"”, fără gen, dar și fără
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femeia privată), 1981, sunt următoarele: a) Ideea că femeile pot să fie ca bărbații dacă își formează mintea în acest sens. Enunțând această idee, feministele liberale au evitat realmente problema controversei biologic-cultural și relevanța diferențelor, de teamă că acestea sunt opresive pentru femei și, astfel, au crezut excesiv că suntem produsul strict al mediului și al socializării. Naturaxe "„natură" nu poate fi total depășită. b) Ideea că cele mai multe femei vor să fie ca bărbații. Există destule femei care realmente preferă să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Bărbații, susține ea, trăiesc măcar în mai multe lumi, cea socială, cea industrială și cea a gospodăriei. Femeile trăiesc doar în cea din urmă. Munca bărbaților în industrie, din cauza exploatării, conduce la alienare. Dar în cazul femeilor, alienarea este mai opresivă fiindcă bărbații își găsesc totuși un refugiu și o eliberare în relațiile cu femeile (în această relație ei sunt cei serviți - n. M.M.). Pentru femei nu există eliberare, fiindcă aceste relații intime sunt chiar sursa oprimării lor. Alienarea are în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
socială. Este bine, susține Elshtainxe "„Elshtain,JeanBetke", ca statulxe "„stat" să intervină mai puțin în creșterea copiilor, și ei să fie păstrați într-un mediu mai intim. Dar marxiștii nu au condamnat familia ca unitate emoțională, ci ca unitate economică, opresivă în privința genului 16. Oaltă critică posibilă, adresată lui Elshtainxe "„Elshtain,JeanBetke" de astă dată, ar putea veni din perspectivă liberală: ce facem cu modelul de socializare oferit de familiile abuzive și violente? Feminismul marxist este criticat și din perspectiva feminismului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Fiindcă lesbienele resping activ aceste relații și aleg relațiile cu alte femei, ele sfidează establishmentul politic. Feminismul este teoria și politica, iar lesbianismul, consideră radicalele, este practica. O practică a separării, inclusiv în și de relațiile de cuplu de tip opresiv 17. 1.3.3. Politizarea violenței împotriva femeilortc " 1.3.3. Politizarea violenței împotriva femeilor" Cele mai importante feministexe "„feminist" care au avut contribuții majore la abordarea politică feministăxe "„feministă" a violenței împotriva femeilorxe "„violențăîmpotrivafemeilor" au fost Susan Brownmillerxe "„Brownmiller
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
elaborărilor radicale (anii ’70), în România se intensifica totalitarismul printr-un comunismxe "„comunism" naționalist 20. În acest context, statulxe "„stat" era, și pentru bărbați, și pentru femei, patriarhul absolut, care controla în detalii viața privată a indivizilor și era mai opresiv decât orice sexismxe "„sexism". Pentru femei însă, desigur, statulxe "„stat" era și mai opresiv, o dată ce luase sub control sexualitateaxe "„sexualitate" și reproducerea. Nici măcar subteran nu se putea dezvolta un feminism radical în astfel de condiții. De-abia când totalitarismul a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
20. În acest context, statulxe "„stat" era, și pentru bărbați, și pentru femei, patriarhul absolut, care controla în detalii viața privată a indivizilor și era mai opresiv decât orice sexismxe "„sexism". Pentru femei însă, desigur, statulxe "„stat" era și mai opresiv, o dată ce luase sub control sexualitateaxe "„sexualitate" și reproducerea. Nici măcar subteran nu se putea dezvolta un feminism radical în astfel de condiții. De-abia când totalitarismul a fost abolit, fenomenele reclamate de feminismul radical au devenit vizibile și pentru spațiul nostru
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
puterii bărbătești (adică a puterii asupra puterii).” (Warrenxe "„Warren,Kareen", p. 181) „Termenul patriarhalismxe "„patriarhalism" se referă la orice ideologiexe "„ideologie", atitudine, prejudecată sau comportament care funcționează ca să întărească, perpetueze sau justifice patriarhatulxe "„patriarhat" și cadrele sale conceptuale, precum și relațiile opresive de putere asupra puterii ș...ț Patriarhalismul este simptomul, precum și manifestarea puterii și privilegiilor nejustificate ale bărbaților asupra femeilor. Prin urmare, patriarhalismul este totuna cu sexismul.” (Waren, p. 186) Karen Warrenxe "„Warren,Kareen" tratează cinci forme de puterexe "„putere"25
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
forme, care este mereu exercitată de către cei de sus contra celor de jos, celelalte pot fi utilizate pozitiv dacă se are în vedere aspectul nonopresiv, afirmativ, eliberator. Singura puterexe "„putere" sistematic problematică rămâne cea de forma „putere asupra puterii”. Caracterul opresiv al puterii este dat de către: 1) valorizarea ierarhică sus-jos (prin care apreciem sistematic ceva ca valoros, mai puțin valoros sau fără valoare); 2) valorizări de tip dualist (sau-sau) prin care orânduim lumea în opoziții, perechi exclusive (de exemplu: minte
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
termen scurt, contrariul. Mai mult, luptă pentru libertatea aceea interioară care ar însemna dizolvarea urii pentru asupritor. Dizidentul este un om care se desprinde de colectivitate asumăndu-și un destin personal, individual, eroic, uneori tragic. Responsabilitatea corelativă libertîții revine în regimurile opresive asupra dizidenților sub formă de represiune. Unii au fost arestați la domiciliu, alții închiși pur și simplu, alții bătuți, umiliți, lăsați pe drumuri, izolați, urmăriți de mașini care le puneau viața în pericol. Nici Doina Cornea nu face excepție. Dizidența
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
în timpul acestei perioade pe "combatanții libertății" aveau două caracteristici principale: un "socialism" vag reclamând o relativă justiție socială și lupta împotriva statului pakistanez, care, în numele unui islam împărțit, era perceput ca asigurând în folosul său exclusiv continuitatea fostei puteri coloniale opresive. Reprezentarea unei dominații a statului pakistanez, efectuată în cadrul unei legitimări manipulatoare prin religios, a fost centrală în lupta de independență, ajungându-se la un stat "secularizat" proclamând încă de la instaurare desprinderea de islam și recunoașterea pluralității religioase. Această ideologie progresistă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
superfluul și nu necesarul. Nu vor fi bune vremurile acelea în care, pentru a ne copleși de binefaceri, fiscul se va mulțumi să ne știrbească superfluul nostru? Și asta nu e tot. Montagnarzii speră ca "impozitul să-și piardă caracterul opresiv și să nu fie decât un act de fraternitate". Bunătate din cer! Știam că e la modă să vârâți fraternitate peste tot, dar nu mă gândeam că am fi putut să o punem în buletinul perceptorului. Ajungând la detalii, semnatarii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
putut fi aduse împotriva ei, ci din cauza motivelor rele. Reales membru al Adunării legislative, Bastiat mai ia de două ori cuvântul: prima dată asupra impozitului pe băuturi, a doua oară asupra coalițiilor de muncitori. Dorea să ușureze națunea de impozitul opresiv și oneros care apasă asupra uneia dintre consumațiile sale cele mai uzuale, dar înțelegea perfect că acest lucru nu se putea face fără a reduce în mod sensibil bugetul cheltuielilor. A propus de asemenea Adunării un vast plan de reforme
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că economia politică nu apăra status quo-ul, a cerut, în nume propriu, o mare și fecundă reformă; pentru a o justifica în fața reproșului că îi lipsese măruntaiele, s-a ridicat, tot în nume propriu, împotriva impozitelor oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea, ci a știut să facă adevărul să fie iubit! Cât de prețioasă era prezența unui astfel de om în vremea furtunoasă în care trăim! Căci
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
termenului, trebuie confundată cu pre-delincvența, mecanismul care se desfășoară are mult de-a face cu dezvoltarea unei puteri: putere asupra celor slabi și a colegilor, reputație în școală sau pe stradă, ocuparea spațiului și teritoriului. Violența se construiește prin repetarea opresivă a "legii celui mai tare" (Rubi, 2005). Legea celui mai tare n-are nevoie, pentru a se impune, de fiesta sângeroasă care impresionează opinia publică. O presiune continuă, o repetare tiranică sunt cel puțin la fel de eficace. La școală, această presiune
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
directă între organizarea politică internă și sistemul internațional. La rîndul său, Kissinger admite că statele cu regimuri politice asemănătoare tind să producă o ordine internațională legitimă. El citează Versailles-ul ca exemplu de sistem internațional care a fost resimțit ca opresiv de unii dintre actori (revoluționari), în ciuda faptului că Republica de la Weimar a urmat aceleași direcții de organizare internă ca și statele victorioase (cu excepția suveranității sale, restrînsă prin tratatul de pace de la Versailles). La fel, Aron (1962: 112) spune că "poate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
funcții și disfuncții. Una dintre criticile majore la adresa perspectivei funcționaliste este că supraestimează măsura stabilității și ordinii în societate. Din cauza acestui lucru, se argumentează că funcționalismul este o abordare conservatoare care sprijină condițiile sociale existente, chiar dacă acestea sunt inechitabile și opresive. Funcționaliștii adesea ignoră realitatea că conflictul și dizarmonia pot fi trăsături inerente ale societății. Perspectiva conflictualistă asigură o abordare alternativă în raport cu această insuficiență. 3.2. Macrosociologia 2: perspectiva conflictualistă Deși putem considera că perspectiva conflictualistă își trage rădăcinile intelectuale din
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acest sens, nu de puține ori presa din țara noastră a fost acuzată de unii oameni politici până la afirmații care invocau lipsa de patriotism a ziariștilor care abordau probleme sociale spinoase. Dar trebuie să subliniem că numai un sistem social opresiv nu poate tolera libertatea opiniilor și a sentimentelor diferite. Nu se cunoaște nici o situație în care un sistem social democratic a fost distrus de critică. Dimpotrivă, absența dezbaterii publice poate perpetua problema și amâna orice acțiune în legătură cu ea, exact ceea ce
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
parte, feminismul postmodernist a afirmat că orice referință la natură este o încercare de dominație a femeilor și a respins un astfel de demers. Apelul la natură nu este considerat drept normativ neutru, el fiind folosit pentru a promova roluri opresive pentru femei (Whitbeck, 1989, p. 64-88; Jaggar, 1989, p. 21-42). Astfel, s-a identificat un anumit tip de determinism biologic prezent în filosofia occidentală, în special în ceea ce privește relația femeilor cu natura. Deși, în general, bărbații erau „eliberați” de materie și
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
why have you left me alone? Acest scurt pansament psihic nu e, firește, suficient unei sensibilități care-și resimte tragic propria condiție limitativă: aceea de femeie. Pentru Sylvia Plath, a nu fi bărbat Înseamnă a nu fi om Întreg. Feminitatea, opresivă și castrantă, o reduce la o condiție sub-intelectuală, sub-umană și lipsită de orice spectaculozitate. „Dacă aș fi bărbat”, scrie ea, „aș Încerca să scriu un roman despre aceasta; fiind femeie, de ce trebuie doar să plâng și să Îngheț, să plâng
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Plath. Existența i se curbează, incapabilă să mai ia altitudine. La douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani pare să fi cunoscut totul, să fi experimentat totul și să-și fi barat, astfel, orice posibilitate de a mai avansa. Opresiv, sentimentul Îi dă senzația fizică, dureroasă, că pentru ea totul s-a terminat prea devreme, poate chiar Înainte de a Începe: Revăd fiecare persoană. Totul se Închide ca Într-un cerc, Tony - palid, blond, chircit - văzut la gară - Îmi readuce În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]