331 matches
-
Popa zise dintre ei-: -Te conduc! Când pleci...de tot?! GUVERN FĂRĂ...P. S. D. Trandafirii pierd petale, Dar nu toți, în mod discret, Doar cei cu nuanțe...pale, Câte trei prinși în buchet! VÂNĂTORUL SAU MISTREȚUL?! --Cine merită disprețul, Și oprobriu-ntregii Tere, Vânătorul sau mistrețul? --Cel ce-omoară...din plăcere! SFAT DE CONFRATE --Cu volumul de poeme, La ,,cincizeci’’! Abia acum? Sfatul meu: E prea devreme! Las’că debutezi...Postum! MAESTRUL DE COPII Cum n-a creat lucrări originale, Pictura
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care-și pierduseră virginitatea se bucurau de un respect aparte: înfruntaseră Moartea și Oprobriul Societății de dragul Iubirii. În plus, beneficiau de un interes special din partea băieților, ba chiar și a preachipeșului profesor de fizică și chimie, la care noi, muritoarele de rând, nici că puteam visa. În aceste condiții, îmi puneam întrebarea logică: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din leafa ei de debutant în câmpul muncii, adică din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
câte o vocală repetată de trei ori la rând! Créée! Caraghios, nu? 2 Că se înșela, sau nu, asta-i altă poveste. 3 Dar minijupele au revenit în modă și în anii '60, deși au avut parte nu numai de oprobriul public, ca în anii '20, ci și de cel al autorităților. 1 Și chiar mă gândeam uneori: or fi fost două canaturi, da, dar unul dintre ele era veșnic blocat cu zăvorul de jos, de la podea; cu totul altfel decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional. Oprobriul și tonul punitiv ce răzbătea prin vocea de bariton a părintelui, flagelarea conștiinței ei vinovate, biciuirea fiecărei fibre ce a participat simbolic la păcat aveau aerul s-o proiecteze din nou în realitate. Păcatul se dovedea cu atât mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i ai pe toți viermii ăștia pe conștiință, după cum se mai exprimă cîteodată Cucoana? Cam astea sînt lucrurile care le ai de pus în balanță, admirația și simpatia care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
După opt luni? Nu. Mă simt bine așa”. Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se leagă de mâini. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tată”, „E tocmai ce doream: un mușchi fraged ca un creier de copil”. Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu totul novatoare sunt rodul unui geniu ce țâșnește prin toți porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
public atunci când, după moartea soției, În 1824, e snopit În bătaie, dezonorat și jefuit de camarazii unui chipeș tunar din garda regală pe care Îl așteaptă tremurând de dorință pe o stradă ferită de lume. Se retrage atunci, copleșit de oprobriu, pe domeniul familiei, Împreună cu devotatul Sainte-Barbe. În 1826 Îi mor, unul după altul, fiul și mama. Din nou, un același remediu Împotriva melancoliei: călătoriile Împreună cu Sainte-Barbe În Italia, Germania, Spania. Dar În plus, de această dată, și scrisul. Nici romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din circulație. Un gând de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E Înmormântat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces, marginalizare, oprobriu, Închisoare. Sau cazul lui Eugène Sue. În momentul când ține să fie ales deputat socialist În 1848 nu se mai poate aștepta să fie acceptat și În „Jockey Club”. După cum, În clipa când Baudelaire Începe să cheltuiască nesăbuit de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale sale nu s-au păstrat. Ori n-au existat, dat fiind faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și slăvirea lui Baphomet, despre practicarea magiei negre și a jertfelor atrag oprobriul public, dar nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea și lichidarea templierilor. Cu atât mai mult cu cât, Îți reamintesc, prin edict papal, ei nu se supuneau justiției laice. Filip cel Frumos nu are, așadar, latitudinea de a-i pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în orășel. Stătuse câteva zile la hotelul lui Robinsohn, lângă Poștă, apoi își căutase gazdă, speriată de ploșnițele din rufărie, de pe pereți, din mobile și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J. Pentru bani, săracii, acceptaseră oprobriul mahalalei. Nu știam ce face curva. Nu înțelegeam de ce toți cei de pe strada noastră, femeile mai ales, o numeau astfel, ca într-o dușmănie. O vedeam uneori dimineața, când mergeam la școală, cum stătea pe o bancă în grădina Băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pagina corespunzătoare din caietul de progres școlar al guvernului. Ideea liniștitoare că, mai devreme sau mai târziu, și mai degrabă mai devreme decât mai târziu, destinul tot va sfârși prin a doborî aroganța, își găsi o răsunătoare confirmare în umilitorul oprobriu suferit de ministrul de interne, care, crezând că învinsese in extremis în cel mai recent atac din disputa pugilistică pe care o purta cu șeful guvernului, văzu ducându-se pe apa sâmbetei planurile sale din cauza unei intervenții neașteptate din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din leafa ei de debutant în câmpul muncii, adică din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
însă că o crimă poate fi comisă fără nici un risc și că un tiran poate continua, nepedepsit, cu nelegiuirile lui. Chiar dacă nu va avea să se teamă de o moarte tragică, va fi totuși nefericit să se știe condamnat de oprobriul public; el nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l acuză; nu va putea implora tăcerea acestei voci puternice care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
interioară -, apoi merg către frigider, scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de lemn și va realize că un drum s-a sfârșit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Balcanică, relațiile de familie, care fuseseră stabilite în vederea apărării și îngrijirii membrilor ei, erau strînse. Individul era considerat în primul rînd membru al unei familii; familia unei persoane care comitea o crimă sau suferise o rușine era și ea supusă oprobriului. Dacă cineva din afară aducea daune unei rude, onoarea obliga familia respectivă să facă totul pentru a se răzbuna. Certurile sîngeroase, obișnuite celor mai primitive zone, erau o formă extremă a acestei obligații comune. Dată fiind această situație, căsătoria era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cuget. Unele dintre ele, cum ar fi contesa de Pange, iau acest joc în glumă sau îl consideră prostesc. Însă, asemenea Mariei Bashkirtseff sau Catherinei Pozzi, cea mai mare parte dintre domnișoare se simt pângărite, pervertite de acest joc amoros. Oprobriul, blamul public apasă greu pe umerii lor. Dacă se întâmplă cumva să se încăpățâneze în "neghiobiile" lor, societatea poate chiar să le aplice sancțiuni foarte aspre. Marie Bashkirtseff, care a fost respinsă, pusă la stâlpul infamiei e drept, după ce săvârșise
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe ei înșiși la pierzanie. Se condamnă la degenerescență morală și fizică. Ca și onanismul, flirtul duce mai devreme sau mai târziu la o "dragoste bolnăvicioasă". Este aproape de prisos să reamintim că onanismul face în la Belle Époque obiectul unui oprobriu unanim în lumea științifică și în cea medicală. Cei mai mari medici europeni subliniază la unison că acesta slăbește organismul din punct de vedere fizic. De ce? Pentru că, așa cum explica în secolul al XVIII-lea doctorul Tissot, o somitate în domeniu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dea fuga la baie". În lipsa unor contraceptive eficiente și legale, toaleta intimă "apa rece ca gheața" care "îi invada brutal trupul toropit" îi apărea drept cea mai bună soluție împotriva gravidității. Împotriva unei sarcini nedorite și, în egală măsură, împotriva oprobriului care o însoțea negreșit dacă proveneai, ca B.B., dintr-un mediu burghez. Atunci când, în ciuda măsurilor sale de precauție, actrița rămâne pentru a doua oară însărcinată, acceptă să se căsătorească cu iubitul ei de atunci, Jacques Charrier, "în mod sincer, trist
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prin observarea, cu scopuri curative, a criminalilor ?i a s?racilor. �n Fran?a, �nc? din primii ani ai Restaura?iei, problema penitenciarelor este la ordinea zilei. Pare c? nu mai este posibil s? fie confundă?i, �n acela?i oprobriu, criminalii ? i nebunii, copiii ?i adul?îi, micii ?i mării delincven?i. �nainte de a �ncepe transformarea institu?iei, pentru a o putea conduce �ntr-un anumit fel, au fost lansate mai multe anchete de c?tre Societatea regal? a �nchisorilor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]