1,583 matches
-
controlate de generația ’80 -, principalele canale media (culturale și nu numai). Dacă trebuie să fie cineva „supărat”, atunci generația 2000 ar trebui să se simtă vexată. Anca Hațiegan: Și totuși, a fi În fruntea unor reviste nu reprezintă nimic? Totuși, optzeciștii se bucură, datorită funcțiilor pe care le ocupă În cadrul unor instituții culturale, În edituri, În presă, În universități, de o anumită vizibilitate. Vizibilitatea, În lumea noastră, Înseamnă, Într-un oarecare grad, putere. Sau ce Înțelegeți dvs., de fapt, prin „poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
astfel de poziții, pe lângă exemplul Eugen Simion. Doru Pop: Exemplul nefast era din specia lui Adrian Păunescu și a celor care au ajuns senatori - Corneliu Vadim Tudor, Ungheanu, cei care au ajuns În sfera politică. Marius Lazăr: Vadim Tudor e optzecist. Doru Pop: Da, dar Adrian Păunescu nu e. Anca Hațiegan: Dar astea sunt câteva cazuri particulare, dintre care unele frizează, trebuie spus, patologicul. Nu cred că sunt foarte edificatoare pentru „ethosul” unei generații. Sanda Cordoș: Dar voi credeți că cei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sumar și veți vedea că nu au putere decizională. Doru Pop: Însuși ministrul Mircea Miclea e un exemplu. Marius Lazăr: Dacă ne uităm cât de contestată este generația ’80 de către cei care vin din urmă... Toți s-au săturat de optzeciști, mai ales cei care publică acum recent debutanți... Mi-am dat seama că există o dominație a modelului care pentru cei tineri este destul de sufocantă. Asta a ieșit din discuție. Sanda Cordoș: Pe de o parte, s-au săturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai ales cei care publică acum recent debutanți... Mi-am dat seama că există o dominație a modelului care pentru cei tineri este destul de sufocantă. Asta a ieșit din discuție. Sanda Cordoș: Pe de o parte, s-au săturat de optzeciști, pe de altă parte - așa cum spuneai mai Înainte -, optzeciștii, În competiție cu ei Înșiși, sunt oarecum corigenți, nu? Toate aceste cărți care nu se mai Încheie, mari promisiuni care nu sunt legitimate de opera propriu-zisă. Și aici, În toată povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am dat seama că există o dominație a modelului care pentru cei tineri este destul de sufocantă. Asta a ieșit din discuție. Sanda Cordoș: Pe de o parte, s-au săturat de optzeciști, pe de altă parte - așa cum spuneai mai Înainte -, optzeciștii, În competiție cu ei Înșiși, sunt oarecum corigenți, nu? Toate aceste cărți care nu se mai Încheie, mari promisiuni care nu sunt legitimate de opera propriu-zisă. Și aici, În toată povestea asta cu generația, care, din câte Înțeleg, e o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai ales - și, Într-o a doua accepțiune complementară, generația ca proiect de creație, de identitate literară, de data aceasta identificabilă - la nivel de teme, motive, viziune - În operele propriu-zise. Și aici cred că există o diferență substanțială Între cărțile optzeciștilor, Între universurile pe care ei le construiesc, valorile pe care le transmit prin acestea și cărțile de dinainte, ale șaizeciștilor. Nu cred că conceptul de generație este unul care n-ar fi operant, atât la nivelul sociologiei culturale, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
confrunta cu probleme civice, de creativitate, s-au confruntat cu limitele unei energii care s-a epuizat În tot ceea ce a Însemnat cotidianul acela nefericit, nu tragic, dar dramatic, al frustrărilor zilnice, al navetelor. Marius Lazăr: Dar să știi că optzeciștii erau fericiți: exista Între ei un sentiment de solidaritate de grup și de admirație reciprocă, constituind un model de trăire alternativă față de cealaltă existență, care i-a făcut fericiți. Ei și-au trăit viața, să știi. Sanda Cordoș: Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dat omul sau grupul. Omul face memoria din construcțiile individuale, grupurile Își construiesc memoria din proiecte culturale. În anii ’50, proiecția culturală sau proiecția de memorie era una referitoare la un destin de aur muncitoresc, la partea oficială. În cazul optzeciștilor există o memorie artificială și o memorie naturală, de dinainte de revoluție. Cea de dinainte de 1989 se uită În viitor și nu vede nimic acolo, decât un proiect estetic. Marius Lazăr: Numai o clipă, apropo de asta, că proiectul opzecist nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și a construi acest tip de model Însemna o politică implicită, care trebuia dusă până la ultimele consecințe. Dar faptul că nu ai ajuns să conștientizezi suficient chestia asta te-a făcut până la urmă să rămâi undeva suspendat. Sunt foarte puțini optzeciștii care au avut această asumare politică - marea majoritate fugeau de politică, nu Îndrăzneau... Și de aici soluțiile mai degrabă călduțe... Dar Nedelciu a fost Într-adevăr unul dintre cei care au Încercat să gândească radical. Era și sociolog de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ceea ce este foarte greu pentru un scriitor este să iasă din lumea scrisului, din cercul social al intelectualității, și să-și recentreze poziția, să-și privească poziția din perspectiva celuilalt. Dar cel puțin În termenii de atunci acest proiect estetic optzecist era mult mai politic decât Înainte... Asta zic eu că era diferența. Doru Pop: Din păcate, trebuie spus că efectul generației ’80 este și unul nefast. În anii ’90, când generația ’80 trebuia să-și asume rolul politic despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un uriaș pas În spate... Ștefan Borbély: PAC-ul... Doru Pop: Și atunci bineînțeles că nomenclatura comunistă a intervenit și a făcut ce știau ei mai bine: rotația de cadre. Acest fenomen a afectat Într-un fel generațiile următoare. Sigur, optzeciștii au rămas fericiți că pot să se opună sistemului, dar generațiile următoare s-au trezit cu o rotație de cadre care trebuia să aibă loc În anii ’80, Iliescu și ceilalți așteptau să preia puterea În anii ’70-’80, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aibă loc În anii ’80, Iliescu și ceilalți așteptau să preia puterea În anii ’70-’80, nu s-a Întâmplat, și ne-au terorizat pe noi prin preluarea puterii În anii ’90. Fenomenul care a urmat a fost unul „natural”, optzeciștii fericiți s-au retras În universități, În turnurile lor de fildeș, și acolo a Început să se construiască o altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a urmat a fost unul „natural”, optzeciștii fericiți s-au retras În universități, În turnurile lor de fildeș, și acolo a Început să se construiască o altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această Castalie va reuși să abandoneze tezismul estetizant, literaturizant al deceniului În care s-a format. Și, ca să Închei această argumentație, Încep să apară tineri sociologi, politologi, iar aici exemplul unor Chelcea și Lățea - care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fantasmelor sale de imaculare. Anumiți intelectuali s-au retras. Radu F. Alexandru este parlamentar și acum. Varujan Vosganian, de asemenea. Sanda Cordoș: Ca proporție, cred că au fost mai puțini. Un singur lucru mai vreau să adaug: a spune că optzeciștii s-au retras În turnul lor de fildeș universitar mi se pare inadecvat. Universitățile erau de construit. Nu Înțeleg de ce... Doru Pop: N-am intenția să jignesc pe nimeni, dar la fel de bine se poate spune că s-au retras În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
retras În cafenele și birturi, și acestora, ca să fiu politicos, le-am spus „universități”. Sanda Cordoș: În ’90, universitățile erau de făcut și Universitatea - În opinia mea, chiar de invidiat, În partea ei umanistă - de la Brașov a fost făcută de optzeciști. Un grup de optzeciști s-au dus acolo și au făcut un proiect, mai mult, au construit o instituție. Noi plecăm de la premisa că toată lumea trebuie să facă politică de partid, ceea ce mi se pare complet greșit. Doru Pop: Premisa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
birturi, și acestora, ca să fiu politicos, le-am spus „universități”. Sanda Cordoș: În ’90, universitățile erau de făcut și Universitatea - În opinia mea, chiar de invidiat, În partea ei umanistă - de la Brașov a fost făcută de optzeciști. Un grup de optzeciști s-au dus acolo și au făcut un proiect, mai mult, au construit o instituție. Noi plecăm de la premisa că toată lumea trebuie să facă politică de partid, ceea ce mi se pare complet greșit. Doru Pop: Premisa mea era că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să facă politică de partid, ceea ce mi se pare complet greșit. Doru Pop: Premisa mea era că toată lumea face politică. Problema e ce fel de politică face. Asta e o iluzie: eu nu fac politică. Prin simplul fapt că ești optzecistul care face un pas În spate și zice: eu nu fac politică și te distanțezi de un fel de politică, faci un alt fel de politică. Ștefan Borbély: Nu s-au retras În turnul de fildeș, ci În fața computerului. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebări. Intervine aici o ambiguitate a termenului generație. Vorbim de o generație culturală sau de una biologică? Senzația mea a fost, citind acest text, că accentuează când pe una, când pe alta, generalizând din direcția generației culturale spre cea biologică. Optzeciștii sunt o elită culturală restrânsă, la fel cum studenții care audiază aceste cursuri despre comunism sunt doar un eșantion restrâns din marile mase, care Își trăiesc netulburate prezentul, participând masiv la euforia emigrării În Occident. Vorbim de niște elite, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care mi-au pus-o a fost următoarea: „Dar dacă lucrurile au stat așa, cum de a mai rămas Ion Iliescu președinte și după iunie 1990?”. Le-am zis: „Întrebați poporul român, nu pe mine”. Anca Hațiegan: Întrebați-i pe optzeciști... Ruxandra Cesereanu: Da, Întrebați-i pe optzeciști... ca să ne Întoarcem la oile noastre. Studenții sunt extrem de interesați de documentare. De pildă, În cadrul cursului despre Gulagul românesc am șansa să posed o casetă video cu spovedania lui Franț Țandără, fostul torționar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
următoarea: „Dar dacă lucrurile au stat așa, cum de a mai rămas Ion Iliescu președinte și după iunie 1990?”. Le-am zis: „Întrebați poporul român, nu pe mine”. Anca Hațiegan: Întrebați-i pe optzeciști... Ruxandra Cesereanu: Da, Întrebați-i pe optzeciști... ca să ne Întoarcem la oile noastre. Studenții sunt extrem de interesați de documentare. De pildă, În cadrul cursului despre Gulagul românesc am șansa să posed o casetă video cu spovedania lui Franț Țandără, fostul torționar comunist intervievat de Doina Jela. Este un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre una ficțională și fictivă? O memorie promisă, dar niciodată realizată În rememorare. Ruxandra Cesereanu: Sunt reproșuri făcute și de Adrian Marino. Doru Pop: Da. Chiar asta voiam să spun. Dar Adrian Marino a fost un erou solitar. Câți dintre optzeciștii care puteau să preia efortul lui au făcut pasul acesta? Cei mai mulți au profitat de pe urma notorietății asocierii cu Marino, dar fără consecințele probității care decurgeau de aici. Acestea erau reproșurile pe care le menționam când vorbeam despre proiectele culturale și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dacă e pe-așa, pentru că pune probleme existențiale. Ar fi foarte trist dacă nu ar fi așa. Cum se zice, numai pietrele nu plâng... Ștefan Borbély: Al doilea: nu vreau să insist prea mult, dar trebuie să Înțelegeți că noi, optzeciștii, nu suntem chiar atât de răi pe cât vă imaginați. Ne mai mulăm și noi pe așteptările celorlalți, nu suntem chiar atât de inflexibili... Anca Hațiegan: Asta au făcut și cei dinaintea dumneavoastră. Ștefan Borbély: Nu știu dacă este chiar așa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
antologator). Ecloziunea și afirmarea poetică a lui R. - remarcată și prețuită, în epocă, de voci critice de anume autoritate, între care ale lui Paul Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice, el pare să fi fost - în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice, el pare să fi fost - în generația sa - ultimul modernist, dar un modernist profund, autentic, neafectat de mode. Investigarea rosturilor ultime, aproximate și captate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]