295 matches
-
de pui cînd nici nu-i deteră dinții și mămăița Îi mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce-ți voi șopti! A doua zi, de dimineață, o porniră. Auzea în ureche: - Mergi în satul cutare, apoi în cutare, o iei la dreapta, apoi înainte, până îi zise: - Aici stă! Omul văzu o casă mare, arătoasă, cu multe orătănii în curte. - Acum ce fac? - Bați la poartă și întrebi dacă nu are nevoie de un ajutor la gospodărie. Așa și făcu. În prag apăru o femeie frumușică, dar fără un ochi. - Ei și ce dacă...își zise omul. Am
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
am merge să bem un pahar undeva..., propuse Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a imprimat un nou termen de valabilitate, 20 ianuarie 2011. Nu mai reiterez noile aventuri ale văcarilor americani pe harta lumii, cu avioanele și tancurile lor Abrams, ci doar pot să informez pe cei mult doritori, să cunoască soarta fostelor orătănii ale lui Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, că și până în 2011 au rămas intacte în starea cea mai refrigerată de care este capabilă tehnica americană. Partea mai tristă pentru suszisele orătănii, era că nu se mai permitea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mult doritori, să cunoască soarta fostelor orătănii ale lui Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, că și până în 2011 au rămas intacte în starea cea mai refrigerată de care este capabilă tehnica americană. Partea mai tristă pentru suszisele orătănii, era că nu se mai permitea prin lege, ca să se dea un nou termen de garanție deoarece, după atâția ani, produsul nu era decât ceva care numai aparent mai avea forma de pasăre, fiindcă de fapt celulele erau distruse demult
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țări estice care din țară dezvoltată ajunsese printre codașele lumii a treia. Acel Băsescu se prezentase pentru a efectua operația pe care spusese el că preferă s-o facă oricând „marelui licurici" și totodată să-i ceară ca să-i dea orătăniile acelea gata putrezite, pentru a le împărți populației României, ca din partea PD-L fiindcă azi, mâine, se face 2012 și trebuie să ai ce să arunci dintr-un camion în mișcare, unei populații ahtiate după pomeni de orice fel. Obligația
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a fost asfaltată, fiindcă face legătura cu șoseaua națională și cu șoseaua care duce, pe sub munți, la Brașov. Odinioară, puteau fi văzute automobile în Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
încă sufere atâta!”... De a doua zi, Toaibă a început să umble prin curte, sprijinit în cârja lui de care era tare mândru. După câteva zile s-a apucat să facă și câte o trebușoară: să dea de mâncare la orătănii, la porci sau să despice un lemn pentru foc. Dar nu uita ca, din când în când, să guste din rachiul adus de Maranda... În cele din urmă, lumea a început să iasă la câmp, să 98 are și să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors cu grăunțe pentru orătănii și le arunca chemându-le la „masă”, i s-a părut că aude un nechezat de cal mai mult gungurit. A privit spre ușa deschisă a grajdului, dar dincolo de ea stăpân era doar întunericul. „Da’ ce-i cu mine? Am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unde ... Bun cuvânt? Cum vrei matale, bade Toadere, dar eu zic să vii acum, că cu aiștia nu-i de șagă. I-auzi dumneata minune! „Nu-i de șagă!” Da’ ce, eu am șăguit când am spus că dreg cotețul orătăniilor? N-am șăguit. Du-te și spune celui care te-o trimis că am să vin... Când? Oi vedea eu! Bine, bade Toadere. Bine. Numai că eu am să le spun că te-am găsit bolnav. Te-ai lovit la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar noi așteptăm un răspuns... Iți fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
A povestit mai departe: Bunica se întorcea de la câmp ruptă de oboseală. El nu auzea poarta trântită de ea, ci dormea dus. „Uite la el. O viață are și pe aceea o doarme. N-o dat măcar de mâncare la orătănii. Dacă n-aș fi eu, s-ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să cânte taman când bunica îl ocăra pe bunicul...In rest, ședea toată ziua pe prispă și vorbea singur sau cu orătăniile... Apoi nici noi nu suntem prea sănătoși la cap dacă am pornit la drum cu încărcătură pe așa niște troiene. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă mâine până la târg. Hai să facem nani, copii!... A doua zi, au ajuns în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte: ― Aici odinioară au fost numai colibe pentru argații de pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Théodora într-o zi, în vestiarul sălii de sport. "Ai să găsești cu siguranță un băiat care să flirteze cu tine... dacă nu-i e teamă să se-nțepe!" Și Théodora se întoarce către droaia de fete care cotcodăcesc asemenea orătăniilor dintr-o ogradă: "Trebuie aranjată nițel ca să poată fi scoasă printre oameni!" La fel de sătulă ca și Françoise de aceste ironii, dar mai vicleană decât mica elevă de pension, Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Genova, Veneția... Atunci, odată cu această prăbușire uluitoare de la extrema putere europeană de la începutul secolului la extrema neputință de acum, ne-am putut da seama concret că vechiul cuib de unde își luase zborul stolul de ereți conchistadori era ocupat acum de orătănii despuiate de pene căscînd ciocurile ca niște puișori. Europa nu mai era decît o mare Elveție dezbinată a erei planetare. Condorul se transformase în cuc. Frailty, your name is Europe Momentul de spaimă trece, începe elaborarea de programe. Se reia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]