381 matches
-
nebună... Dar grija asta să vadă tot, să știe tot... Câte eforturi, și nu pleca, nu pleca ! — E, că și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i și târziu, iote ce noapte-i afară, și orbecăi pân gropile de la Puișor... Și să vezi ce-mi pățește cocoașa când oi intra în casă ! M-așteaptă lighioana bătrână în capu străzii cu reteveiu... Vica începe să-și strângă lucrurile de plecare. — Așa că dă Dumnezeu și o iau din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de regulă, n-am nici cea mai mică problemă. Dar astăzi nu știu ce am, am așa, o neliniște. Oare am uitat ceva ? Pe fundalul zgomotelor pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
groasă, stiloul aurit cumpărat de el pentru ea. 26 martie 1958 Alte detalii despre E.E. Tocmai a plecat și pot spune că suferea după toate cele pe care mi le-a spus noaptea trecută. În lumina dimineții părea vulnerabil așa cum orbecăia prin baie fără ochelari. Mi-e milă de Pierce, pentru că a dat peste un om atît de Înspăimîntat și de inflexibil. E.E. face dragoste ca Wendell al meu, ca și cum ar vrea să nu se termine niciodată, pentru că atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să creadă ce face. Aruncă pistolul pe fereastră. Un bețiv Îl Înhăță iute de pe trotuar și Îl descărcă În aer. Ed rîse, suspină și dădu cu pumnul În mobile. Alte ore trecură fără ca el să facă nimic. Sună telefonul. Ed orbecăi după el. — Ăăă... da? — Căpitane, ești acolo? SÎnt Vincennes. SÎnt aici. Ce este? — SÎnt la Birou cu White. Tocmai am prins un apel și am preluat cazul. North New Hampshire, numărul 2206, domiciliul lui Billy Dieterling. Billy și un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se plesni peste frunte. — Doamne! Unde l-ați găsit? Cum? I-am explicat cât mai scurt, în cuvintele cele mai seci, cum am ridicat portofelul, cum am fugit după el strigându-l și cum, în sfârșit, pe ghicite și aproape orbecăind, am alergat pe scară în urma lui. — O, Doamne! exclamă el, adresându-i-se soției. Aici sunt toate documentele noastre, aici sunt ultimele instrumente, aici e totul... o, stimate domn, știți ce ați făcut pentru mine? Aș fi fost un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe o alinare. Într-un târziu, Rufus murmură contrariat: — Eu nu pot să stau la nesfârșit în hruba asta. Cine știe când o veni vreun tembel să aducă lumină. Hai să mergem! Fără nici un cuvânt, Pusio se ridică. Îl urmează, orbecăind prin întuneric. După un timp reia: — Înțelegi acum că nu e vorba de frică. Nu!? glumește Rufus. Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă-n boală...“ Ce-a spus? Îl bagă-n boală? Își amintește orele petrecute din casa bărcii și vorbele pe care le murmura Star când orbecăiau pe întuneric, încercând să se dezbrace mai repede. De când vine ea aici? Se luptă cu ceva, o suspiciune ascunsă, când un grup de albi bine îmbrăcați intră pe ușă. Imediat, Bricktop trece pe o melodie populară, iar cel de la pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duce. Este ca și cum ar fi de cart. Dacă nu dă o formă definită temerilor sale, și-ar putea pierde mințile. Cam fără tragere de inimă, îmbracă ceva și se îndreaptă în direcția povârnișului. Când trece pe lângă latrină, observă pe cineva orbecăind. — Hei! Hei! Unde ai plecat? Este Gittens, de care nu poate scăpa, fiind convins c-a descoperit cine știe ce complot. Ești nebun, zice acesta, când Jonathan îi spune unde se duce, dar suspiciunea lui este mai puternică decât frica. Vin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu acuma. Și singurii care ar putea să schimbe ceva sunt tinerii, dar ei nu fac decât să fugă în Occident. Refuză să facă concesii țării lor, să “se jertfească” pentru ea. Nu numai în politică. De fapt, cam cu toții orbecăim în gol. -Stii că în ce priveste realitatea estetică, eu personal nu mă aflu în lumea viselor. -Am constatat de mult, tinu Lăură să precizeze. Dar nu putem să evoluăm fără ca să avem un minimum de libertate de a ne
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fără niciun fel de reținere și era conștientă că vor urma ,,noi misiuni’’, multe dintre ele ,,sub acoperire,’’ pentru că destinul îi jucase o ,,festa’’, învățându-o că Dumnezeu este unul singur, si că numai El ne decide întotdeauna soarta. Noi orbecăim doar în gol, ne naștem în vid, fără a cunoaște tainele pe care uneori El le ascunde cu grijă în trupurile noastre efemere...
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i Întuneric!, strigă mama, deși suntemalături. Lasă, ne obișnuim noi... - Eu nu vreau să mă obișnuiesc. - Dac-ar fi toate după vrerea noastră... - Este! Eu vreau să fac pipi. Și eu vreau să fac mai-mult-decât-pipi... - Hai să căutăm... De mână, orbecăind, ieșim din cancelarie, ieșim din clădire. Căutăm Locul. Căutăm Afara. - Mamă, eu nu mai pot! Eu fac aici... - În curtea școlii?, se mânie mama. Copilul unui Învățător În plus, refugiat! - să facă una ca asta? Mai rabdă olecuță, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asemenea gînduri și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel care stătea acolo, și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-a arătat Sfânta Cruce cu Mântuitorul. «Astea-s vești bune», mi-a spus părintele Antonie când i-am povestit. Ne-a dat Dumnezeu preoți buni, de nu se mai poate, aici, la mănăstire”. Spre dimineață, după terminarea slujbei, bătrânul orbecăie prin întuneric spre cerdacul bucătăriei, unde se împart pachetele cu merinde binecuvântate și merge acasă fericit, că după o noapte de rugăciune a mai făcut un pas pe drumul ce duce spre poarta Raiului. Carul colorat și vesel din oaza
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stângă se afla un mic spațiu, dedicat probabil depozitării unor lucruri, și se mai zărea și o ușă de toaletă. Urcasem scările cu foarte multă grijă și am respirat ușurat când am văzut că la etaj nu mai trebuia să orbecăi. — Vino-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
blocare a acesteia. În D nu se mai vedea nimic: era și mai mult fum ca Înainte. Văzu pete Întunecate de flăcări roșii, Încețoșate din pricina fumului. Auzi șuieratul stingătoarelor. Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În sus și ar fi murit. Mâinile Îi amorțiseră de mult, mișcările i se Încetiniseră din pricina frigului. Plămânii Îi ardeau. Mai avea foarte puțin timp la dispoziție. Ajunse la bază și se strecură sub Cilindrul D, bâjbâind pe Întuneric și orbecăind după sas. Se mișcă până la Cilindrul A și nimeri sasul. Era Închis. Trase de roată. Era Încuiat. Trase mai tare, dar n-o putu mișca. Era blocat afară. O frică intensă puse stăpânire pe el. Corpul aproape că-i Înțepenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
temei pentru începerea urmăririi penale, atunci probabil se va redeschide și problema șefiei Camerei Deputaților. Iorgovan a și început să vorbească despre „reorientarea către o altă persoană“. În Partidul Social-Democrat se conturează o nouă troică de putere Geoană-Mitrea-Rus. Deja PSD orbecăie după un electorat cu chipul și asemănarea lor... LA PRIMĂRIE ȘI LA BISERICĂ Un nou partid pe scena politică, până-n toamnă?! Și nu unul oarecare, ci cel mai mare?! Emil Boc zice că da. I-a găsit și un nume
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pub în 1986, în București. Le-am spus că nu există așa ceva pe o rază de sute sau mii de kilo metri, nu știam cum arată un pub, dar trebuie să fi fost însă ceva super mișto dacă merita să orbecăi noaptea ca să-l gă sești. Ne-am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unul și încă unul. Danny tresări și se trezi. Auzi telefonul sunând a patra oară, văzu că făcuse patul leoarcă de sudoare, simți nevoia să urineze și, dând la o parte haina de piele, descoperi că pantalonii îi erau umezi. Orbecăi după telefon și răspunse: — Da? — Danny, aici e Jack. — Zi-i, Jack. Fiule, te-am rezolvat cu locțiitorul comandantului, locotenentul Poulson. E bun amic cu Al Dietrich și are o atitudine ca lumea față de departamentul nostru. Danny se gândi: Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două ipostaze formal diferite ale Haosului, dar complementare. Sistem fără lege sau fără posibi- litatea de a i-o descifra, Labirintul este un tărâm al dezordinii, al întunericului deplin, al traseelor sinuoase și obstaculate, al răspân- tiilor imprevizibile în care orbecăi și rătăcești paralizat de frica monstrului a cărui răsuflare o auzi când departe, când foarte aproape. Și chiar dacă, printr-un miracol, vei reuși să răpui fiara, ești osândit să rămâi pe veci în măruntaiele Labirintului, devorat de „monstrul arhitectonic” (20
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că mâine dimineață nu voi mai orbecăi la lumânare sau lanternă. Deși astă-noapte am dormit pe sponci, sper să mai citesc măcar câteva minute. Totul e ca șuierul acesta al vântului să mă lase În pace! Cum-necum, va trebui să mă adaptez la noua situație și să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină." (p.107) Aproape că nu mai este nevoie să
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]