375 matches
-
viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert, Și simt cum viața mi se scurge încet,încet. Te caut prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să mă întind, Văd pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm, mă voi odihni murind. Stau întins în pat,singur și rece, Timpul mă chinuie, eu îmbătrânesc,el trece
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
Oprea și Vasile Fetescu din Iași, precum și telefonul d-nei M. Șerban din Constanța. Între 20 și 21 s-a stins lumina și pe măsură ce așteptam revenirea curentului electric, gândul m-a dus înapoi la „epoca de aur” a lui Ceaușescu, când orbecăiam prin întuneric, eram supravegheați draconic și ni se drămuia nu numai libertatea, ci și mizera existență zilnică. Noi, cei care am trăit în acele vremuri de cumpănă, nu putem uita prin ce am trecut ca indivizi și ca popor, sortiți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o colecție de stampe și ocheane vechi) și dormitor, demn de un rege sau cel puțin un baron, cu pat cu baldachin în mijlocul încăperii. Am zis noapte bună bucătă resei tot mai adormite și am rămas în întuneric deplin. Am orbecăit până la ușa dormitorului și, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Trasează amândoi conturul pielii, capcana dintre ei. Mâinile lui tremură pe sânii ei, iar ea e gata să-l lase, să-l îndrume mai departe, până la capăt, chiar aici, pe câmpul ăsta plin de păsări. Coastele ei îi presează palma. Orbecăie spre ceva care-i uluiește pe amândoi. Gurile lor se unesc, iar gândirea dispare. Dispare totul, în afară de această nevoie primară. Ceva imens și alb străbate câmpul. El tresare, iar ea tresare odată cu el. El o vede primul, dar ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru treburile astea. Urați-mi noroc! După ce își luă rămas-bun, Maggie apăsă greșit tastele cu săgeți, basculând la întâmplare înainte și-napoi. Apoi, stânjenită, de parcă s-ar fi aflat într-adevăr într-o cameră împreună cu doi doctoranzi și ar fi orbecăit în căutarea ieșirii, apăsă pe tasta Zboară. Într-adevăr, avatarul ei încântător se ridică de la pământ și, cu puțin ajutor din partea săgeții care mergea înainte, își luă zborul. Imediat se izbi de o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e ultima ocazie să mai facă ceva excepțional. În această companie se afla când a ajuns la Balcic, într-o noapte de iulie, cu Fordul acoperit de pulbere albă. S-au întâmplat multe în noaptea aceea: au intrat în apă orbecăind, au băut șampanie, au cântat pe terasa unei case. Către ziuă, au luat o barcă și-au pornit în larg. Zogru ațipise puțin. Nu și Lili, care, la un moment dat, de liniște și toropeală, a sărit în apă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
genul Al șaptelea tovarăș sau Legat în lanțuri sau Iarnă lungă în orașul lacrimilor. Altădată, ne puneam cât mai în spate, în ultimul sau penultimul rând, dar acum Feri a zis să stăm în față, la marginea rândului, să nu orbecăim prea mult prin beznă, dacă totuși eu am dreptate și se ia curentul, ne-am pus deci în rândul patru, cu capul la cutie, să nu ne trezim în cap cu vreo bucată de cretă sau vreun ghemotoc de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de regulă, n-am nici cea mai mică problemă. Dar astăzi nu știu ce am, am așa, o neliniște. Oare am uitat ceva ? Pe fundalul zgomotelor pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind, apoi s-a întors către geluit: auzi, îmi dai și mie din pachetul tău, pui? Pui, în mine s-a stins și ultima lumină și am început să orbecăiesc. Ca un tort minunat redus dintr-o dată la o fleșcăială, toate speranțele mi s-au prăbușit și le-am văzut așa cum erau, murdare, slinoase și lipicioase, puțind a hoit, protestând și strigând înfundat că ce mare lucru, de ce nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă întâlnesc cu el, n-aș fi luat în seamă chestia asta și l-aș fi sunat eu; dar, nu știu cum, regulile pe care mi le stabilisem nu păreau să se aplice în cazul lui Hugo. Mă simțeam de parcă aș fi orbecăit prin întuneric. Nu-i de mirare că nu voiam să vorbesc despre el. *** —Putem să ne întoarcem la luminile din scena de dinainte și să lăsăm sunetul să meargă? strigă MM. Acum e lumina lui Oberon, zise luministul, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nicolici să le scot la tratament, pe trotoar. Au beteșug. Poate trece umbră de străin peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușa, apoi ferestrele, îngrămădi cheile într-un portofel, portofelul îl înveli într-o pungă de plastic și îndesă totul pe fundul unei sacoșe vărgate cu mânere rotunde, de lemn. Abia atunci bătrânul cu mers de nevăstuică și față de viezure ieși, orbecăind, în stradă. În zori, lumina se aprinsese mai întâi într-o singură cameră. Pe măsură ce viața își urma rânduielile, luminile se aprindeau și se stingeau, pe rând. Astfel încât, în permanență, doar lumina dintr-o singură cameră era aprinsă. Maca înțelese că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să rămână singură. D-voastră rămâneți d-voastră, pentru că ați fost refuzată de o iluminație. Și următoarea imagine stă la rând deja, în sala de așteptare, cu o inimă construită greșit. Vehiculul îl joacă pe inamicul invizibil. Schimbă permanent atributele, orbecăie peste tot prin locuință cu o carabină. Se preface că împușcă în WC, în oala de supă etc) EA: Și cu toate astea se moare în pat, în mașină, dar nu la doctor, pentru că acesta e pur și simplu în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
niște buni europeni, despre probleme românești. martie, 1998 Cine va aprinde lumina în Basarabia? Alegerile locale și referendumul consultativ privind forma prezidențială de guvernământ, inițiat de șeful statului au dezvăluit încă o dată, pentru cine mai avea oarecare dubii, că „țărișoara” orbecăiește, colectiv și solidar, tocmai în cercul al noulea al întunericului preletal. Comuniștii și partidele nostalgiei sovietice, care au format un singur bloc electoral, în contrast cu „democrații” care au înțeles să fie umiliți separat, au câștigat din nou majoritatea, de data aceasta
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și legiferate, după 1989, și în Moldova. Felul în care au trecut, fără sfială, la demolarea sistemului autonomiei locale și împărțirii teritorial-administrative constituie doar una din dovezile acestui comportament scandalos. Nici una dintre guvernările de până acum în Basarabia nu a orbecăit atât de penibil - mereu obligată să retracteze declarații, să anuleze decrete prost întocmite și ordine românofobe - prin hățișurile legislației naționale și europene, cum au făcut-o comuniștii în acest prim an scurs de la alegeri. O altă caracteristică a comuniștilor basarabeni
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
foarte original și colorat melanj, cum numai aici, la noi, se poate coagula. Viața literară de la Chișinău nu s-a putut proteja (izola) de un mediu în care totul merge anapoda, un mediu în care toți, de la președinte la portar, orbecăiesc. Mai mult, elita intelectuală basarabeană, prin modul defectuos cum a înțeles să-și gestioneze imaginea și capitalul moral câștigat în anii perestroikăi, a generat destule confuzii în societate. Spiritul critic, atât cât a existat, a fost înlocuit cu un servil
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE Adevărata cunoaștere vine din simpla trăire a vieții, ca un copil, capabil să ne reînvețe inocența de a fi, după ce am orbecăit o vreme, plini de neliniști și smulși din pacea unității, prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului. Obiectivul profund al întregului demers îl constituie intuirea unității pierdute cîndva, in illo tempore, dar care poate fi recunoscută, sau măcar intuită, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sticlă pătrundea de deasupra soarele amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
egoismul nu pot decît să o distrugă. Așadar, răul e adînc și e cuibărit în sufletele noastre. Cînd va fi scos la lumină și înlocuit cu opusul său (vezi Vladimir Soloviov Îndreptățirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pînă atunci vom orbecăi doar în cețurile financiare ale propriilor păcate și lipsei de virtute. Căci un set de virtuți autentice, pus în practică, valorează mai mult decît tot aurul magicienilor betegi ai alchimiei "noii economii". 1.3. DEZORDINI ÎN CAPITALISMUL MONDIAL Dolarul funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
an. Corelația e limpede: deficitul comercial va crește atîta timp cît vom avea capacitate de împrumut din străinătate. Aceasta creează dependență și vulnerabilitate economiei și societății românești, deja fragilizate după 50 de ani de comunism. În 1989, România a ieșit orbecăind din bezna comunistă și a trebuit să asigure o tranzi-ție dificilă spre capitalism, în condițiile în care acesta parcurge el însuși o criză, în condițiile unor schimbări tehnologice revoluționare, ale in-tensificării procesului de globalizare și integrare europeană. Trebuind să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
I, 22). Mai mult, rămâne cu sentimentul eșecului. „N-am găsit drumul cel mai scurt către propriul meu centru” (I, 355), spune la un moment dat, căci, evident, marea temă a scrisului lui Cioran este labirintul sinelui său în care orbecăiește continuu, fără putința de a se putea întoarce, fără șansa de a ajunge în centru. Astfel, Cioran se explorează și, în felul acesta, se și instituie cu dramatism. Orice coborâre în sine însuși capătă dimensiunile și semnificațiile unei geneze. Doar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumea de fantoșe din timpul care s-a scurs deja, repetabil într-un mod neverosimil, spectacular. Protagoniștii recunosc faptul că scenele nu sunt altceva decît morminte, cimitire de personaje care au rămas împrăștiate peste tot, iar cei care trăiesc prezentul orbecăie printre aceste umbre ca printr-o atmosferă încărcată de sunete. O serie de teme se conturează pe orizontul textului. Pregnant, apare timpul văzut din perspectiva istoriei personale, scindat între prezent și trecut. Frumoasă considerație se creionează în această direcție. Prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete...?! Gh. P. doi: Cunosc teoria asta "nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se stochează". Tu mi-ai mai spus-o... Gh. P. unu: (mirat, ușor flatat) Da?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
obligat să fac acest pas... În materie de știință, limitele cunoașterii au fost deja atinse. Noi, fizicienii, am ajuns la sfârșitul drumului nostru. Dar omenirea n-a ajuns încă la acest punct... Noi ne-am cățărat sus, pe culmi, dar orbecăim în vid. Știința a devenit înfricoșătoare, cercetarea e o primejdie, cunoașterea înseamnă moarte. Nouă, fizicienilor, nu ne mai rămâne decât să capitulăm în fața realității... Realitatea n-a putut ține pasul cu noi... Din pricina noastră, o așteaptă distrugerea totală... Ca să evităm
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]