444 matches
-
cunoscuți se găsește în principala centură de asteroizi, între orbitele planetelor Marte și Jupiter, unde s-a estimat existența a peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km, precum și a milioane de asteroizi mai mici. Unii au luni ce orbitează în jurul lor, sau se găsesc in perechi co-orbitare cunoscute și ca sisteme binare. Recent s-a descoperit că planetele pitice întâlnesc orbitele planetelor, de la Mercur la Neptun - cu sute de obiecte transneptuniene ("Trans Neptunian Objects", TNOs). Termenul de "asteroid" se
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
ca sisteme binare. Recent s-a descoperit că planetele pitice întâlnesc orbitele planetelor, de la Mercur la Neptun - cu sute de obiecte transneptuniene ("Trans Neptunian Objects", TNOs). Termenul de "asteroid" se folosește pentru a caracteriza un grup de corpuri cerești ce orbitează în jurul Soarelui. Este termenul cel mai cunoscut pentru planetele mici, preferat în trecut de Uniunea Astronomică Internatională (UAI). Alteori se preferă termenul de "planetoid" (lb. greacă pentru ""planet-like"" - asemănător planetelor). După cum ne-am obișnuit, corpurile mici ce orbitează în jurul Soarelui
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
cerești ce orbitează în jurul Soarelui. Este termenul cel mai cunoscut pentru planetele mici, preferat în trecut de Uniunea Astronomică Internatională (UAI). Alteori se preferă termenul de "planetoid" (lb. greacă pentru ""planet-like"" - asemănător planetelor). După cum ne-am obișnuit, corpurile mici ce orbitează în jurul Soarelui au fost clasificate ca asteroizi, comete sau meteoroizi, orice corp mai mic decât circa 10 metri lungime numindu-se meteoroid. Principala deosebire observațională prin telescop dintre un asteroid și o cometă este nebulozitatea acesteia din urmă, coama cometei
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
descoperite în afara centurii de asteroizi. Asteroizii din apropierea Pământului au orbitele în vecinatatea orbitei Pământului. Asteroizii troieni sunt blocați gravitațional prin sincronizarea cu o planetă, luându-i urma orbitei. Majoritatea Troienilor se asociază cu Jupiter, dar au fost descoperiți câțiva, care orbitează cu Marte sau Neptun. Deși amplasarea lor în centura de asteroizi le exclude de la statutul de planeta, cele mai mari patru obiecte, Ceres, Vesta, Pallas, și Hygiea, sunt rămășițele protoplanetelor care au multe caracteristici comune cu planetele. Clasificarea generală a
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
plăci adâncite în forma de „D” pentru a accelera particulele și un singur magnet mare dipolar pentru a devia deplasarea într-o orbită circulară. Este o proprietate caracteristică particulele încărcate într-un câmp magnetic constant și uniform, B, pe care orbitează cu o perioadă constată, la o frecvență numită „frecvență ciclotronică”, atât timp cât viteza lor este mică în comparație cu viteza luminii (c = 3 m/s). Acest lucru înseamnă D-urile accelerate ale unui ciclotron pot fi conduși către o frecvență radio constantă (RF
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
orbită sa fie într-un fel independent de câmpul magnetic de pe orbită, deviind particulele într-o curbă constantă. Aceste dispozitive au fost, în practică, limitate de marile pierderi radiale suferite de electronii care se mișcau aproape de viteza luminii pe o orbita relativ mică. Primul ciclotron al lui Lawrence a avut aproape 100 mm (4 inch) diametru. Mai târziu, el a construit o mașinărie cu aproape 60 de inch și a proiectat una de 174 inch diametru, pentru care nu a avut
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
putere este un intermediar între cea a Pământului și câmpul puternic al lui Jupiter. Saturn prezintă un sistem de inele, care sunt alcătuite din particule de gheață și mici cantități de deșeuri de praf și rocă. 62 de sateliți cunoscuți orbitează în jurul planetei, fără a socoti particulele din inele. Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn și al doilea satelit ca mărime din Sistemul Solar (după Ganimede, satelitul lui Jupiter), este mai mare ca planeta Mercur și este singurul satelit
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
timp decât s-a considerat până acum de cercetători și ar putea rezista pentru o perioadă nelimitată de timp. Aceste noi date au fost oferite de sonda spațială Cassini. Oamenii de știință au demonstrat că particulele ce formează inelele care orbitează în jurul lui Saturn au 3 miliarde de ani. Deși în aparență inelele lui Saturn par niște formațiuni tinere, ele ar putea fi la fel de bătrâne ca și Sistemul Solar. Sonda Cassini a studiat inelele cu ajutorul unui spectru special cu ultraviolete. Particulele
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
atmosfera planetei Saturn. Sonda spațială Cassini, lansată în octombrie 1997, având la bord modulul de explorare Huygens, a inclus și planeta Saturn în programul său de explorare. Cassini a ajuns la Saturn și la lunile sale în 2004, unde a orbitat în jurul planetei pentru a o explora. De acolo a trimis imagini inedite către Pământ. Imaginile arătau inelele și striațiile acestora, atât din partea de deasupra planului lor, cât și de dedesubt. Planeta Saturn are 62 sateliți naturali, 53 dintre care au
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
(MRO) este o navă spațială a NAȘĂ proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită. Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorata de alte cinci sonde și sateliți: "Marș Global Surveyor", "Marș Express", "Marș Odyssey", și două "rovere"; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
(, pronunția IPA: , prescurtat ПС-1 - "PS-1", de la „Простейший Спутник-1” sau "Satelitul Elementar-1" a fost primul satelit artificial care a orbitat în jurul Pământului, lansat de Uniunea Sovietică la data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC și pus pe orbită la 19 h 33 min 48 s, de la Cosmodromul Baikonur, aflat în Kazahstan. Satelitul a fost plasat
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
folosea numerotarea lui William Herschel (în care Titania și Oberon erau II respectiv IV). În 1851 Lassell a numerotat toți cei patru sateliți cunoscuți în ordinea distanței față de planetă cu numere romane, și de atunci Oberon este denumit și '. Oberon orbitează Uranus la o distanță de aproximativ , fiind cel mai îndepărtat de planetă dintre cei cinci mari sateliți. Orbita lui Oberon are o mică excentricitate orbitală și o mică înclinație (relativă la ecuatorul lui Uranus). Perioada sa orbitală este de aproximativ
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
sateliților aflați în interiorul unei magnetosfere sunt lovite de plasma magnetosferică aflată în rotație sincronă cu planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferelor posterioare, ceea ce se observă la toți sateliții lui Uranus cu excepția lui Oberon (vezi mai jos). Întrucât Uranus orbitează Soarele în plan aproape perpendicular cu cel de rotație al său, iar sateliții săi orbitează în planul ecuatorial al planetei, aceștia (inclusiv Oberon) sunt supuși unui ciclu sezonier extrem. Ambele emisfere, sudică și nordică, se află timp de 42 de
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferelor posterioare, ceea ce se observă la toți sateliții lui Uranus cu excepția lui Oberon (vezi mai jos). Întrucât Uranus orbitează Soarele în plan aproape perpendicular cu cel de rotație al său, iar sateliții săi orbitează în planul ecuatorial al planetei, aceștia (inclusiv Oberon) sunt supuși unui ciclu sezonier extrem. Ambele emisfere, sudică și nordică, se află timp de 42 de ani într-un întuneric total, și timp de alți 42 de ani în lumină solară
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
cu o atmosferă substanțială și suprafață solidă, celelalte fiind Pământul, Venus și Marte. Titan are toate elementele chimice necesare vieții și conform cu Robert Zubrin reprezintă o bună țintă pentru colonizarea sistemului solar exterior. Enceladus este o mică lună înghețată ce orbitează aproape de Saturn, având o suprafață foarte strălucitoare și, în regiunea polară sudică, formațiuni asemănătoare cu gheizerele ce aruncă în sus gheață și vapori de apă. Dacă Enceladus are apă lichidă, s-ar alătura lui Marte și Europei ca unul dintre
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat 180 de avioane, înainte ca Grupul de Nord japoneză să fie localizată. Când avioanele de recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând 527
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
un scut de protecție împotriva radiațiilor provenite de la Soare, Pământ și Luna. Pentru că acest scut să funcționeze, telescopul trebuie pus undeva unde toate radiațiile vin din aceeași direcție. Metodă este că telescopul să fie pus între Soare-Pământ în punctul L2. Orbită L2 este o orbită eliptica. Ea este una dintre cele cinci soluții găsite de matematicianul Joseph-Louis Lagrange în secolul 18 la această problemă a radiațiilor. Lagrange caută o orbită pe care un corp să se afle la aproximativ aceeași distanță
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
afecteze și Pământul dar nu și viața de pe Pământ, care va fi protejată împotriva radiațiilor gamma de către atmosfera terestră. Pagubele vor fi produse în atmosfera înaltă, în stratul de ozon; o astfel de explozie ar mai putea afecta sateliții care orbitează în jurul Pământului sau astronauții care s-ar afla în spațiu în acel moment. Un astronom a afirmat cu câțiva ani în urma că: "Atunci când Eta Carinae va exploda, lumina va fi atât de puternică încât se va vedea și ziua iar
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
alt sistem planetar decât sistemul nostru solar, ori se mișcă liber prin galaxie. În galaxia noastră există miliarde de stele, și se apreciază că peste 15 % din ele dispun de planete care le înconjoară. Există, de asemenea, și planete care orbitează în jurul stelelor pitici cenușii sau planete care se mișcă liber prin galaxie. Descoperirea exoplanetelor este dificilă deoarece ele se află la distanțe imense și nu dispun de lumină proprie. În iunie 2011 erau deja descoperite peste 500 planete extrasolare. Masa
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
A. H. Walker și Stephenson Yang. În data de 26 februarie 2014, NASA a anunțat confirmarea descoperii a 715 exoplanete cu ajutorul telescopului spațial Kepler. Patru din cele 715 planete sunt de aproximativ 2,5 ori mai mari decât Pământul și orbitează în aria locuibilă a stelei lor, definită ca distanța față de stea la care temperatura la suprafață este propice vieții în mediul acvatic. Una dintre exoplanetele care ar putea susține viața, botezată Kepler-296f, orbitează în jurul unei stele de două ori mai
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
5 ori mai mari decât Pământul și orbitează în aria locuibilă a stelei lor, definită ca distanța față de stea la care temperatura la suprafață este propice vieții în mediul acvatic. Una dintre exoplanetele care ar putea susține viața, botezată Kepler-296f, orbitează în jurul unei stele de două ori mai mici decât Soarele. Kepler-296f este de două ori mai mare decât Pământul, dar cercetătorii nu știu încă dacă este o planetă gazoasă, acoperită de un nor dens de hidrogen și heliu, ori dacă
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
caracteristici ale ei se aseamănă cu cele ale Pământului, astfel încât pe ea ar fi posibilă o formă de viață extraterestră. În iulie 2013, un nou studiu a arătat că în Calea Lactee ar putea exista 60 de miliarde de planete care orbitează în jurul stelelor roșii pitice și care ar putea asigura condiții pentru viață.
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
consecință situat la o distanță de circa Observații ulterioare efectuate în noiembrie și decembrie 2003 cu telescopul "SMARTS" de la "Cerro Tololo Inter-American Observatory" (Regiunea Coquimbo, Chile) și telescopul Tenagra IV de la Observatorul W. M. Keck (Hawaii) au pus în evidență orbita extrem de eliptică a obiectului. Mai târziu, obiectul a fost identificat pe vechi imagini luate la telescopul Samuel Oschin cât și pe altele ale proiectului "Near Earth Asteroid Tracking". Aceste fotografii mai vechi au furnizat poziția obiectului Sedna pe o mai
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
14 septembrie 1974. Satelitul a fost denumit după personajul mitologic Leda, o iubită a lui Zeus. Kowal a sugerat acest nume care a fost aprobat de UAI în 1975. Leda face parte din Grupul Himalia, format din cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm față de Jupiter la o înclinație de aproximativ 27.5°. Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.
Leda (satelit) () [Corola-website/Science/320200_a_321529]