394 matches
-
compoziției, "Introitus". Din următoarele părți, "Kyrie eleison" și cea mai mare parte a secvenței "Dies irae" (de la "Kyrie" până la "Confutatis"), erau finalizate de Mozart doar părțile melodice vocale și de basso continuo. În plus erau schițate și alte bucăți din orchestrație (de exemplu soloul de trombon din "Tuba mirum" și vocile primelor viori). Ultima parte a acestei secvențe, "Lacrimosa", se întrerupe după primele opt măsuri. În anii 1960 a fost găsită chiar și o schiță pentru o fugă Amen, care ar
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
înscrise direct în manuscrisul olograf al lui Mozart. Continuarea lucrării a fost încredințată după aceea unui alt tânăr compozitor, tot elev al lui Mozart, Franz Xaver Süßmayr, care și-a putut baza munca pe instrumentația lui Eybler. Süßmayr a completat orchestrația secvenței "Dies Irae" - "Lacrimosa" și a "Offertorium"-ului. A terminat "Lacrimosa", din care Mozart scrisese doar primele opt măsuri, și a compus trei segmente, "Sanctus", "Benedictus" und "Agnus Dei". Apoi a completat segmentul "Communio (Lux aeterna)", parafrazând din "Introitus" și
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
și s-a constatat că funcționează corect. Un număr de dirijori și compozitori, au făcut modificări în instrumentele simfonice. Richard Wagner, de exemplu, a dublat numărul de instrumente de suflat. Această modificare a fost extinsă de Gustav Mahlercare a revizuit orchestrația simfoniei a 9-a pentru a o face să sune ca și o orchestrație modernă. Scrisul lui Beethoven pentru cornuri și trompete în întreaga simfonie (cea mai mare parte pentru al doilea corn și a doua trompetă) este uneori modificat
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
făcut modificări în instrumentele simfonice. Richard Wagner, de exemplu, a dublat numărul de instrumente de suflat. Această modificare a fost extinsă de Gustav Mahlercare a revizuit orchestrația simfoniei a 9-a pentru a o face să sune ca și o orchestrație modernă. Scrisul lui Beethoven pentru cornuri și trompete în întreaga simfonie (cea mai mare parte pentru al doilea corn și a doua trompetă) este uneori modificat de artiști, interpreți sau executanți pentru a evita salturi mari (cele 12 salturi sau
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Halka", răzbate rezonanță revoluției din "Primăvară popoarelor" din anii 1848-1849, mesajul fiind cel de protest împotriva injustiției sociale. Din punct de vedere muzical în această operă iese din comun folosirea unei tehnici asemănătoare "leitmotivului" din operele lui Wagner, iar în orchestrație se simte influența lui Weber. Și în cealaltă opera mai însemnată , "Castelul vrăjit" se resimte spiritul atmosferei ce domnea în rândurile polonilor după înăbușirea revoltei naționale din 1863. Pătrunse de sentimente patriotice sunt și operele "Contesă" și "Verbum nobile" ("Cuvânt
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
sacrilegiu, temei al unei muzici decadente. Evul mediu european înfățișează o muzică disciplinată, severă, de origine savantă, care se lasă treptat inspirată de practicile muzicii din popor, împrumutându-i speciile de scurtă durată, modelul de cânt vocal, muzica instrumentală și orchestrația specifică. O dată cu deschiderea făcută de Renaștere, muzica maselor și muzica cultă se apropie mai mult stilistic. Din baroc (primă epocă a tonalității, desemnând cel mai „firesc” sistem sonor utilizat și astăzi), creatorii culți se inspiră frecvent din dansurile practicate de
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
promovează artiști ai genului, Woodstock). În continuare, atenția unora dintre muzicieni se va îndrepta către diversificarea aspectelor formale ale scriiturii (ritm, metrică, timbralitate, forma muzicală), dând naștere rock-ului progresiv sau art rock-ului; alții vor prefera forme simetrice, o orchestrație consecventă și se vor îndepărta de experiment, pregătind apariția curentului hard rock. Rock-ul psihedelic, privit ca parte componentă a muzicii psihedelice, este justificat cel mai adesea prin sugerarea efectelor drogurilor psihedelice (halucinogene, între care a făcut „carieră” acidul lisergic
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
Treia Simfonie „cea mai ridicolă și în același timp, cea mai tragică compoziție care a existat vreodată ... Este ca și cum toată natura s-ar strâmba și și-ar scoate limba.” După cum menționa Cooke, gama stărilor muzicale ale lui Mahler vine din „orchestrația extraordinară care vorbește de la sine”. Franklin enumeră mai multe trăsături specifice de bază ale stilului lui Mahler: extremele între încet și tare, utilizarea ansamblurilor, aranjamentul necovențional al forțelor orchestrale și influențele din muzica și dansul popular cum ar fi ländlerul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
muzicale - aceluiași Nicu Covaci și lui Mani Neumann. Acest album marchează totodată prima creație Phoenix scoasă pe CD. Conține piese mai vechi, reînregistrate și reorchestrate, dar și compoziții noi („Timișoara”, „Anotimpul 5”, „Jocul”, „Running” - până atunci neapărută pe vreun album). Orchestrația a fost completată de Orchestra Filarmonică Radio din București și corurile „Song” (dirijat de Ioan Luchian-Mihalea) și „Grupul de popi”. Coperta CD-ului și a ediției Genius (care preia aceeași imagine) sunt singurele care nu conțin canarul în colivie, aflat
SymPhoenix/Timișoara () [Corola-website/Science/305042_a_306371]
-
fiind înregistrată în formula N. Covaci - blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, J. Kappl - blockflöte, voce, G. Reininger - pian electric (sau celesta), sintetizator. Romanță compusă de Guilelm Șorban în 1897, pe versurile poeziei omonime a lui George Coșbuc; aranjament și orchestrație Nicolae Covaci (1999); înregistrată inițial cu Josef Kappl; apoi înregistrată în 1999 în formula N. Covaci - chitară acustică, double-six, chitară bas, voce, T. Colen - solist vocal, A. Oprea - chitară acustică, voce, L. Cioargă - baterie. Apărută sub numele „Pe umeri pletele
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
fost studentul clasei de compoziție condusă de Mihail Jora la Conservatorul din București (1955-1959). S-a afirmat începând din 1959 în domeniul jazz-ului, impresionând muzicienii și publicul prin talentul, ingeniozitatea improvizațiilor și tehnica pianistică desăvârșită. Sute de aranjamente și orchestrații pentru casa de discuri "Electrecord", Radioteleviziune, pentru spectacole de teatru, muzică originală compusă pentru filme de animație și filme artistice (multe reintrate de câțiva ani în circuitul difuzării la posturi TV românești), sute de recitaluri și concerte de jazz în
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
nou album, colaborând cu producătorii Keo, Laurențiu Duță și Gabriel Huiban. Ulterior, a început promovarea compoziției „Balalaika” — scrisă de artistă în colaborare cu Claudiu Cota și produsă de Angelika Vasilicov și Dan Griober, cel din urmă ocupându-se și de orchestrație — care a fost lansată ca primul extras pe single al viitorului album. Scurtmetrajul — regizat de același Bogdan Toader — se desfășoară într-o bază militară sovietică ascunsă într-o peșteră sub un oraș bombardat, un scenariu diferit de cele abordate anterior
Anna Lesko () [Corola-website/Science/305659_a_306988]
-
Stanford- California (1985/1986); Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.Compune muzică foarte diversă stilistic , de la muzică Electro Acoustica la Muzică simfonica și Muzica de Jazz . Prima apariție pe disc este în 1975 (orchestrator jazz music). Semnează muzică/orchestrația și definește stilul grupului Stereo condus de Crina Mardare printr-un LP și un single. Semnează muzică/orchestrația și definește stilul cântăreței Loredana Groza prin albumele "Bună seară, iubite", "Un buchet de trandafiri" și "Diva înamorata". Colaborează cu Silvia Dumitrescu
Adrian Enescu () [Corola-website/Science/306374_a_307703]
-
muzică Electro Acoustica la Muzică simfonica și Muzica de Jazz . Prima apariție pe disc este în 1975 (orchestrator jazz music). Semnează muzică/orchestrația și definește stilul grupului Stereo condus de Crina Mardare printr-un LP și un single. Semnează muzică/orchestrația și definește stilul cântăreței Loredana Groza prin albumele "Bună seară, iubite", "Un buchet de trandafiri" și "Diva înamorata". Colaborează cu Silvia Dumitrescu la albumul " Cred în tine". Compune piese pentru Dida Dragan - "Stau pe o margine de luna", Angela Similea
Adrian Enescu () [Corola-website/Science/306374_a_307703]
-
piesă „E bine, e bine, e foarte bine” a compozitorului Marcel Dragomir (varianta într-o limbă străină). Piesă a fost interpretată de A.T.K. din Zair și a obținut premiul trei. Colaborarea cu A.T.K. a continuat, Dedeian contribuind cu orchestrații la cinci din cele opt piese de pe discul LP "Junglă Africa", editat de casă de discuri Electrecord în 1994. Editează un prim album, "Carun, carun" (arm. „primăvară, primăvara”) în anul 1991 la casa de discuri Electrecord. Discul conține muzică pop
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
surse, însă în prelucrări muzicale noi, de Beni Nagari. Trei din ele sunt cântate în arabă yemenită, iar restul în ebraică în pronunțarea și potrivit cu recitarea tradițională a evreilor din Yemen. Discul îmbină sunete și ritmuri tradiționale cu instrumente și orchestrație moderne. La început, cântecele din album nu au fost găsite demne de a fi difuzate în programele de radio specializate în muzica ușoară, ci numai în emisiunile consacrate muzicii așa numite "orientală". Văzând aceasta, Betzalel Aloni s-a interesat de
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București. A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la
Aurel Stroe () [Corola-website/Science/314250_a_315579]
-
deschiderea către flamenco îl face unic”. „La Tortura” este un cântec scris într-o tonalitate minoră și un tempo moderat. Piesa este influențată de muzica reggae și de cea afro-latino. Pentru realizarea negativului, s-au folosit chitara, pianul și acordeonul. Orchestrația combină surse sonore acustice și electronice. Întinderea vocii lui Sanz este de la mi din octava mică până la nota la din octava întâi. "Paste Magazine" descrie cântecul ca fiind „un amestec amețitor” de cumbia, dancehall și reggae. Revista "Blender" consideră că
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
vârsta de 19 ani, intră ca voluntar în muzica Regimentului 4 Roșiori" din București. Activând ca muzicant militar, urmează în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București, unde studiază teoria muzicii cu maestrul Ion Chirescu, iar armonia, contrapunctul, orchestrația și compoziția, cu maestrul Paul Constantinescu. În aceeași academie, studiază și clarinetul cu profesorul Ungureanu. În timpul celui de-al doilea razboi mondial și-a întrerupt studiile de câteva ori dar în anul 1945 își trece examenul de absolvență la aceeași
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
09.12.1964); la Academia Militară (17.09.1960 - 27.01.1964); ajutor dirijor militar la Muzica Reprezentativă a Armatei (09.05.1952 - 02.07.1952; 29.06.1957 - 18.09.1959). De asemenea, a ocupat funcția de ajutor cu orchestrația (02.07.1952 - 16.12.1954), ofițer pentru orchestrație (16.12.1954 - 01.03.1956) și ofițer mânuitor D.S. la D.P.L. secția Muzici Militare (01.03.1956 - 15.08.1956).<br> Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
27.01.1964); ajutor dirijor militar la Muzica Reprezentativă a Armatei (09.05.1952 - 02.07.1952; 29.06.1957 - 18.09.1959). De asemenea, a ocupat funcția de ajutor cu orchestrația (02.07.1952 - 16.12.1954), ofițer pentru orchestrație (16.12.1954 - 01.03.1956) și ofițer mânuitor D.S. la D.P.L. secția Muzici Militare (01.03.1956 - 15.08.1956).<br> Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1977. În anul 1974 înființează "Fanfara Municipiului Slobozia" constituită
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
simfonică și cor; versuri Gh. Sîrghie; B.S.M.M.& B.U.C.M.R. [1994]); Marș sportiv (B.S.M.M.); Uniți pe-același drum (B.U.C.M.R.).<br> Muzică ușoară: Dansați cu noi - suită de muzică ușoară pe teme proprii (B.S.M.M.& B.U.C.M.R.).<br> Aranjamente - orchestrații - prelucrări: Hora de la Răzoare (joc popular, B.S.M.M. [1965]); Cântec mândru-n țară-auzi (cântec -sârbă, cules de Ludovic Paceag, B.S.M.M. [1965]); Bate maica la portiță (cântec - sârbă, B.S.M.M. [1965]); Aoleu, frate peline cântec moldovenesc - horă, B.S.M.M. [1965]); Dragu-mii în sat să
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
Rubin” din Tel Aviv, unde i-a avut ca profesori pe Alexander Buch (pian), pe compozitorii Mordehay Seter, Yehezkel Braun, Itzhak Sdayi, (la compoziție), Ödön Pártos (originar din Transilvania),(sub îndrumarea căruia a interpretat muzică de cameră) Noam Sharif (la orchestrație) și pe dirijorul László Roth (dirijat). A luat și lecții de clarinet cu Yaakov Barnéa, prim-clarinetistul Filarmonicii israeliene. Din adolescență Nurit Hirsh a lucrat ca pianistă acompaniatoare a unor cântăreți de operă și la un studiou de balet, de
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
orchestrei de film din București. Din 1960 este membru în Uniunea Compozitorilor din România. În perioada 1962-1972 a activat ca compozitor liber profesionist, profesor de pian și șef al unei orchestre de cameră. A fost docent pentru formă muzicală și orchestrație la conservatorul din București unde a condus în perioada 1968-1970 și studioul de muzică al conservatorului. În 1970 s-a mutat la Brașov unde a fost timp de doi ani docent la Facultatea de Muzică a Universității din Brașov. A
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
doi copii: regizoarea Sorana Coroamă-Stanca și chirurgul ortoped Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu. Mansi Barberis a decedat în București, la 11 octombrie 1986. Mansi Barberis a absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de studii la Berlin
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]