645 matches
-
Ravel și un Enescu - Suita 3-a, traspusă absolut remarcabil, și cu pianistul Boris Berezovski „en vedette“, făcând un Grieg „rusesc“, patetic și spectaculos. Moment de mare emoție pentru închiderea primei săptămâni, Arta Fugii într-o excelentă și tensionată variantă orchestrală sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Bach cu Mandeal, o seară-noapte de neuitat. reSourcing. Platformă critică Artiștii recuperează istoria culturală recentă R. Chiruță Trecutul cultural al României din perioada regimului comunist, „neprietenoasă“ cu artiștii și intelectualii veritabili, dar și din primii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ca numele celui mai mare compozitor simfonist, iar simfonia a fost cea mai importantă formă de manifestare a geniului marelui artist. Prin Beethoven, simfonia și-a dobândit însușirile care au făcut-o să devină culmea cea mai înaltă a genurilor orchestrale, exponenta supremă a muzicii instrumentale. Însemnătatea lui Beethoven ca simfonist constă în aceea că a adus în simfonie un conținut nou. Viața, moartea, soarta omului, lupta pentru fericire, durerea pierderilor și bucuria înaripată a victoriilor, iată conținutul simfoniilor sale, în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de pildă, în ,,Eroica”. Dintre procedeele polifonice, semnalez folosirea fugato-ului în finalul simfoniei a III-a, în ,,Allegretto” din simfonia a VII-a și în finalul simfoniei a IX-a. În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a vieții și a naturii, este zugrăvită parcă pe toate fețele în această parte, scrisă în formă de variațiuni și din care nu lipsesc ecourile unor lupte memorabile. Melodia expusă la început de către violoncelele și viori apare în diferite versiuni orchestrale. Un alt element constitutiv este melodia pe care o cântă ,,dolce” clarinetul și fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema despre care tocmai am vorbit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet aduce, prin timbrul moale al instrumen tului, un colorit pastoral. Urmează o punte, tranziția către tema a doua, în care se prefigurează acele complexe elemente de natură melodică, armonică, orchestrală, la care se adaugă jocul de accente ce zdruncină ritmica și metrica, alternarea și opunerea nuanțelor, toate la un loc constituind mijloace capabile de a da naștere unui umor simfonic greu de definit prin cuvinte, dar ușor de observat. De
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este expusă de viori. Într-un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-o sonoritate puternică. Apoi, tot la viori, apare și cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cântată ca de o fanfară. Tenorul solist își unește glasul cu sonoritățile orchestrei: Drepți, Cum trece mândrul soare Pe seninul cer acum, Mergeți, frați, pe-al vostru drum Veseli, oști biruitoare... Corul bărbătesc preia marșul și, deodată, apare o parte orchestrală care aduce din nou frământarea luptei. Sunetele eroice cresc mereu; o scurtă ezitare și refrenul bucu riei, cântat de cor, trimfă din nou, cu o putere sporită. Apare pe urmă un episod mai liniștit - andante maestoso - la începutul căruia tenorii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită prin înfrățirea a milioane de oameni. ORCHESTRA SIMFONICĂ Orchestra simfonică cuprinde multe și felurite instrumente muzicale care, în linii generale, se împart în trei mari compartimente: I. Compartimentul instrumentelor
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
impune atmosfera caracteristică încheierii unei piese. CONCERT. - În limbajul obișnuit noțiunea de concert înseamnă o manifestare muzicală. Ca gen muzical ,,Concertul” este o lucrare în care un instrument sau un grup de instrumente soliste îndeplinesc rolul principal, dialogând cu masa orchestrală. DEZVOLTAREA. - Este secțiunea dintre expoziție și repriză. În muzică acest termen are două înțelesuri: 1. Transformările prin care trece tema în cursul unei piese muzicale. 2. Secțiunea unei piese muzicale mai ample în care este dominant procesul de continuă transformare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
temă este mai pregnantă, mai bogată ca expresie și contur imagistic, cu atât se vor putea sesiza pe parcurs transformările și dezvoltările ei ulterioare. TUTTI. - Cuvânt italian care definește momentele în care toate instrumentele unui ansamblu cântă laolaltă. UVERTURA. - Lucrare orchestrală de proporții reduse, concepută ca un fel de prefață muzicală, destinată a servi ca introducere la un spectacol de operă. Cu timpul mulți compozitori au scris uverturi care nu sunt legate de un spectacol de operă, ci sunt piese simfonice
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dezvolte capacitatea inventivă deci imaginația executantului. De exemplu o linie melodică de o anumită factură muzicală, poate fi temă pentru a traduce motric caracterul acestuia: dramatic, vesel sau eroic. De la simplul ritm de percuție al tobei până la complexa piesă orchestrală, executanții trebuie să fie sensibilizați și să se manifeste motric ca atare și să răspundă pe linia plasticității mișcării. Concretizând corelarea fiziologică, este necesar să subliniem că excitația musculară nu se produce izolat numai prin sistemul nervos central “la rece
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
muzicienii care vi se vor alătura în concertul de la Sibiu? John O’Hara, la clape, James Duncan la tobe, David Goodier la bas și Florian Opahle la chitară. Toți sunt muzicieni care au cântat alături de mine în spectacole solo sau orchestrale, în ultimii câțiva ani. Martin Barre (singurul membru stabil al trupei, alături de Anderson - n.r.Ă este în vacanță la reședința sa din Canada, pentru trei săptămâni, iar Doane Perry (bateristul trupei - n.r.Ă lucrează la un proiect, o înregistrare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cu program este, în general, privită că o descoperire a maeștrilor secolului al XIX-lea. în realitate, lucrările muzicale cu anumite subiecte au existat și în perioade istorice mult mai îndepărtate, încă de la începuturile literaturii muzicale, iar programatismul - în gândirea orchestrala - a fost pregătit de uriașă lucrare de apropiere între cuvânt și muzica, între acțiune și muzica, săvârșită în cadrul operei, oratoriului și cantatei. Continuă asociere a domeniilor artei o putem urmări de la originile înseși ale muzicii: Euripide, Eschil și Sofocle concepeau
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
lui Faust, de Hector Berlioz, simfonia Faust, de Franz Liszt etc. Artele plastice: suita pentru pian Tablouri dintr-o expoziție, de Modest Musorgski (orchestrata de Maurice Ravel). Folclor (basme, legende populare, practici populare): poemul simfonic Tamara, de Mili Balakirev, suita orchestrala Șeherezada, de N. R. Korsakov, schițele simfonice înmormântarea la Pătrunjel și Paparudele, de Theodor Rogalski, poemul simfonic Ursan, de Constantin Georgescu etc. Geografie (cu locuri și tablouri de natură): simfonia Alpilor, de Richard Strauss, simfonia Pastorala, de L. Van Beetoven, simfonia
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
schița simfonica Vârful cu dor, de Ion Hartulari Darclee etc. Instrumentele muzicale sunt foarte mult exploatate în lucrările programatice. S-au compus veritabile capodopere în care autorii și-au demonstrat capacitatea de mânuire a timbrelor instrumentale, dând naștere unor pagini orchestrale de mare rafinament, cu maximă putere de sugestionare și evocare. Lucrările programatice se bucură de mare audiență în rândul melomanilor, atât al celor cultivați, interesați, cât și al celor cu mai puțină aplicare spre artă sunetelor. Sălile devin pline atunci cand
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
acest sens, ajungem la concluzia că o simfonie este "mai pură" decât o operă sau un oratoriu (care folosește atât corul cât și orchestra), iar un cvartet de coarde este încă si mai pur (deoarece folosește numai unul dintre grupurile orchestrale, lăsând la o parte instrumentele de suflat din lemn, alămurile si instrumentele de percuție). Teoria clasică a făcut, de asemenea, o diferențiere socială a genurilor. Epopeea si tragedia se ocupă de viața regilor și nobililor, comedia, de cea a clasei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pianiști a imenselor resurse ce le poate aduce independența la aceeași mână între diferite atacuri și tușeuri, deci între DIFERITE TIMBRE. Obținând această independență, interpretarea capătă dintr-o dată un neașteptat relief și cântecul pianistului reflectă plasticitatea și diversitatea unei execuții orchestrale...” George Enescu (1881-1965) a contribuit la dezvoltarea artei pianistice prin noblețea și forța de trăire a interpretării ca pianist. Amintirile celor care l-au ascultat și înregistrările rămase ne prezintă o pianistică a tuturor posibilităților expresive cum remarcă și Lavinia
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
de moment îl găsim în M. Ravel - Mama mea Gâsca, nr. 3 Laiderronnette, Împărăteasa Pagodelor, măs. 65-84. Ex. O situație specială o reprezintă pedalizarea transcrierilor, care trebuie să fie în concordanță cu spiritul acestora și să asigure redarea unor efecte orchestrale strălucitoare sau evocarea diverselor timbruri ale orchestrei. În primul caz (când un pasaj în ff-fff este corespondentul unui tutti orchestral) pedala „forte” va fi menținută pe întreaga durată a plajei muzicale, sau, dacă nuanța este de ppppp, ea va fi
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
specială o reprezintă pedalizarea transcrierilor, care trebuie să fie în concordanță cu spiritul acestora și să asigure redarea unor efecte orchestrale strălucitoare sau evocarea diverselor timbruri ale orchestrei. În primul caz (când un pasaj în ff-fff este corespondentul unui tutti orchestral) pedala „forte” va fi menținută pe întreaga durată a plajei muzicale, sau, dacă nuanța este de ppppp, ea va fi utilizată în semipedală. În al doilea caz (de redare timbrală a instrumentelor), 36 pedala va trebui să fie schimbată cu
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
rutine în timpul repetițiilor. Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această structură, formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Suprapunerea manierelor de atac staccato cu legato constituie un alt exercițiu ce poate fi aplicat în desfășurarea valorilor mici de note. Toate aceste procedee au rolul de a-l obliga pe
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
ansamblu o constituie executarea simultană a acordurilor la patru mâini. Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această structură, formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește mai des în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. d) Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această formulă acordică ce generează
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
în finalul lucrărilor. d) Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Un exemplu grăitor îl constituie transcripția pentru pian la patru mâini a baletului Petrușka de I. Stravinsky, (măs. 42-52): Ex. Problematica executării acordurilor constă în perfecta simultaneitate a rezonanței și în
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
că cea mai frumoasă viață e în Grecia, unde oamenii sunt prietenoși, veseli, buni la suflet, unde toată lumea petrece și se desfată cu sirtaki și buzuchea. Am discutat apoi cu un tânăr muzicant rus, venit în Germania cu o formație orchestrală stradală și care ulterior a rămas în Germania. Era perioada de mari zguduiri în Rusia, glasnosti, perestroika, Gorbaciov, Jelțin, desmembrarea Uniunii Sovietice. L-am întrebat ce crede despre situația nou creată în Rusia. S-a îndreptat de spate și cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează prin noi inițitive, puse la cale de entuziastul regizor și ziarist Mihai Zaborilă, să confere moștenirii muzicale enesciene orizonturi încă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]