634 matches
-
japonez de lângă el. Versiunea FXCD-016 conține câteva insignii fx, dar îi lipsește textul de sub "Chrono Trigger Original Sound Version" și literele TM lângă logo. Discografia completă a versiunii finale a jocului este: Alte versiuni ar fi "Chrono Trigger '99" (aranjamente orchestrale) și "Chrono Trigger Official Soundtrack: Music from Final Fantasy Chronicles" (muzica refăcută). "Chrono Trigger Arranged Version: The Brink of Time" este un album jazz care se bazează pe muzica din "Chrono Trigger", rearanjat de Hiroshi Hata, Hidenori Ohtsuki, and Gizaemon
Muzica seriei Chrono () [Corola-website/Science/307436_a_308765]
-
Haydn a compus 68 de cvartete pentru coarde. Începând cu Haydn cvartetul pentru coarde a devenit prestigios și este considerat un adevărat test al artei compozitorului. Aceasta se datorează faptului că paleta de sunete este mai restrânsă decât în muzica orchestrală. Cvartetul de coarde a înflorit în perioada clasică, Mozart, Beethoven și Schubert compunând serii celebre de cvartete. O avut loc o ușoară încetinire a compunerii de cvartete de coarde în secolul al XIX-lea, în această perioadă compizitorii compuneau în
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
fotomontajul pentru a crea imagini ale mișcărilor care sunt acum tipărite în mai multe ediții ale cărții. Poemul lui Nezval "Sbohem o šáteček" (Fluturând batista; 1934) a fost pus pe muzică de compozitoarea cehă Vítězslava Kaprálová în 1937, iar versiunea orchestrală a avut premiera în 1940, dirijată de către Rafael Kubelik.
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
14 noiembrie 1946, Orchestra RTV, Matei Socor; • Suita nr. 3 pentru orchestră, opus 38 (1946), primă audiție, București, 1947, Orchestra RTV, Charles Bruck; • Simfonieta nr. 2, opus 40 (1946), primă audiție, București, 1 martie 1951, Orchestra RTV, Alfred Alessandrescu; • Suită orchestrală, opus 41 (1946); • Simfonieta nr. 3, opus 45 (1947), primă audiție, București, 18 aprilie 1948, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 2 în Fa major, opus 46 (1947), București, 1949, primă audiție, București, 23 octombrie 1949, Filarmonică, Constantin Silvestri; • Uvertura, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Elenescu; • Divertisment - serenade pour grande orchestre, opus 103 (1963), primă audiție, București, 27 octombrie 1967, Filarmonică, Henri Selbing; • Simfonia de cameră nr. 3, opus 106 (1965); • Simfonieta nr. 8, opus 108 (1966); Poem pentru orchestră, opus 110 (1967); Mică suită orchestrală, opus 111 (1967); • Simfonia nr. 10 în do minor, opus 112 (1968), primă audiție, București, 14 februarie 1969, Filarmonică, Mihai Brediceanu; • Six portraits, opus 113 (1969), București, 1974, primă audiție, București, 1970, Filarmonică; • Simfonia nr. 11 în do minor „In
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
un timp, el a încercat să crească veniturile casei predând ore de muzică, dar le-a abandonat curând în favoarea compoziției: „Compun în fiecare dimineață și când o lucrare este gata, încep alta. În acest an, s-a concentrat pe lucrări orchestrale sau corale, deși a contiunuat să scrie și lied. Multe dintre lucrările sale nu au fost publicate, dar manuscrise și copii circulau între prietenii și admiratorii săi. La începutul anului 1817, Schober i-a făcut cunoștință cu Johann Michael Vogl
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
scurta sa viață. Cel mai mare număr de lucrări sunt scrise pentru voce și pian (peste 600). El a compus, de asemenea un număr considerabil de lucrări pentru două sau mai multe voci, coruri și cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe lângă fragmente ale altor 6. Deși nu a compus nici un concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse dansuri
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură simplă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură simplă continuă (din care lipsesc două pagini) și încă 44 de pagini de schițe preliminare, proiecte și inserții. În forma în care Mahler a lăsat-o simfonia este alcătuită din cinci părți: Partiturile simple erau
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
patru portative. Desemnarea unor părți era modificată pe măsură ce lucrul avansa: de exemplu partea a doua a fost inițial gândită ca final. Partea a patra a fost și ea relocalizată de câteva ori. Mahler a început apoi să lucreze la schița orchestrală a simfoniei care începe să arate câteva semne de grabă după prima jumătate a primei părți. A reușit să orchestreze primele două părți și primele 30 de măsuri ale celei de-a treia părți când a pus deoparte lucrarea pentru
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
sa: pe ultima pagină a partiturii simple a ultimei părți Mahler a scris "für dich leben! für dich sterben" ("Pentru tine să trăiesc! Pentru tine să mor!"). Instrumentația simfoniei nu poate fi definită cu precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
tine să mor!"). Instrumentația simfoniei nu poate fi definită cu precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
interpretat greșit al lui Richard Specht a sugerat faptul că Mahler dorea ca manuscrisul să fie ars după moartea sa. Prin urmare abia în anii 1920 Alma Mahler-Werfel a cerut compozitorului Ernst Krenek să facă o copie decentă a schiței orchestrale a lui Mahler dar deoarece schița lui Mahler a Scherzo-ului era foarte vagă acest lucru nu era fezabil. Alban Berg a fost angajat să corecteze lucrarea dar corectările sale sugerate nu au fost niciodată aplicate și, în același timp
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
fel ca și Cooke, și-a modificat ideile de câteva ori. Astfel versiune finală din 1965 este de fapt a patra încercare. Compozitorul american Remo Mazzetti Jr. consideră a patra versiune a lui Wheeler ca fiind cea mai apropiată stilului orchestral târziu al lui Mahler. Intervențiile lui Wheeler sunt opusul celor ale lui Carpenter și este mai puțin intervenționist chiar și decât Cooke: a făcut modificări doar unde interpretarea era imposibilă. Efectul este mai diminuat față de alte versiuni deși a amplificat
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
nevoie de o conexiune la internet pentru a fi jucat constant. Jucătorii vor avea nevoie de un cont de origine și acces la internet în timpul procesului de instalare inițială pentru activarea jocului. Ilan Eshkeri servește ca compozitor pentru coloana sonoră orchestrale a jocului, care a fost înregistrată la Abbey Road Studios și realizată de către Orchestra Metropolitană din Londra. La 25 aprilie 2013, în mai multe capturi de ecran din machete videoclipuri mici cu interfața utilizatorului au fost publicate on-line. La 3
The Sims 4 () [Corola-website/Science/334647_a_335976]
-
prezentată în 1647 pe scena Palais-Royal în cadrul campaniei de influențare italiană a culturii franceze, condusă de cardinalul Mazarin. Charpentier a compus în 1683/84 o cântată de cameră pentru trei voci (Orfeu, Ixion și Tantale) și o un mic grup orchestral, numită "La descente d'Orfée", care poată fi văzută ca un studiu pentru opera care urma să apară trei ani mai tarziu. În această perioadă Charpentier lucra pentru Mademoiselle de Guise, o aristocrata care iubea artele. Chiar dacă "La descente d
La descente d'Orphée aux enfers () [Corola-website/Science/308877_a_310206]
-
se numește o compoziție muzicală de proporții mari pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic, cu caracter narativ, liric sau dramatic, cu bază literară. Poemul simfonic este un gen orchestral, monopartit (alcătuit dintr-o singură parte), de obicei în formă liberă. Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. A apărut în secolul al XIX-lea, datorită lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte
Poem simfonic () [Corola-website/Science/321104_a_322433]
-
au început imediat să îi promoveze muzică. În 1911, Artur Schnabel a interpretat la premiera "Sonata pentru Pian Nr. 2 în Mi minor", Op. 2 a lui Erich. În același an Artur Nikisch a prezentat în premieră mondială prima lucrare orchestrala a lui Erich, "Schauspiel Ouvertüre", Op. 4 în Leipzig, demonstrând talentul lui Erich de a compune muzică orchestrala. În 1913, 'Sinfonietta în și Major", Op. 5 a lui Erich a avut premiera la Viena sub baghetă lui Felix von Weingartner
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Nr. 2 în Mi minor", Op. 2 a lui Erich. În același an Artur Nikisch a prezentat în premieră mondială prima lucrare orchestrala a lui Erich, "Schauspiel Ouvertüre", Op. 4 în Leipzig, demonstrând talentul lui Erich de a compune muzică orchestrala. În 1913, 'Sinfonietta în și Major", Op. 5 a lui Erich a avut premiera la Viena sub baghetă lui Felix von Weingartner, iar mai tarziu "Sonata pentru Vioară în Sol major", Op. 6, a avut premiera la Berlin în interpretarea
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Viena sub baghetă lui Felix von Weingartner, iar mai tarziu "Sonata pentru Vioară în Sol major", Op. 6, a avut premiera la Berlin în interpretarea lui Karl Flesch și Artur Schnabel, demonstrând măiestria lui Erich de a compune atât muzică orchestrala cât și muzica de cameră. În 1916 Erich a devenit un respectat compozitor de operă prin succesul instantaneu al celor două opere într-un act "Der Ring des Polykrates" și "Violanta", a căror premieră a avut loc la Munchen. În
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
portret (Valentina Sandu Dediu, Dan Dediu), Deutschlandradio/NEOS 10713, Germania, 2007 "Dan Dediu, Spheres", CD portret (Diana Moș, Valentina Sandu-Dediu, Marian Movileanu, Ladislau Csendes, Mircea Marian, Cvartetul Rivinius), Radio România, Casa Radio 362 DDD, 2013 Dan Dediu, "Visceralia. Rain Music", Orchestral Music, cdmaker, UȘA, 2013 Dan Dediu, "Nuferi pentru vioară și orchestră" (Orchestră de Cameră Radio, dirijor Gheorghe Costin, solist Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
care însă nu a rezistat mult. În anul următor s-a întors în California unde a compus muzică pentru filmul produs de Paramount Pictures, "Alice în Wonderland". Această a fost prima ocazie pe Tiomkin de a compune nu numai partitura orchestrala a filmului ci și melodiile. Angajările în filme au continuat sporadic până când l-a întâlnit pe Frank Capră la o petrecere iar în scurt timp cei doi au format o strânsă prietenie. Cei doi au colaborat pentru prima dată în
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
înregistrat multe dintre compozițiile lui Frédéric Chopin și ale lui Robert Schumann; interpretarea dată de el ciclului "Scena carnavalului din Viena (Faschingsschwank aus Wien)" a fost admirată de către Alfred Cortot. Cziffra este bine cunoscut pentru interpretarea transcrierilor mai multor lucrări orchestrale pentru pian - printre ele - „Zborul bondarului” a lui Rimsky Korsakov, scrisă în octave de centralizare. El este considerat a fi unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX. György Cziffra s-a născut în sărăcie la Budapesta în 1921
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
5 iunie 1980 Cronica la spectacolul cu opera "Faust" de Ch.Gounod "..........Ion Iancu este un interpret care concretizează toate cerințele unui dirijor de operă....... Respiră, cântă, trăiește cu fiecare din protagoniști spectacolului....... Gestulk este exact, încheierile precise....... Cu fosa orchestrală contactul a fost de totală comuniune. " Cronica radiofonică la spectacolul "Don Carlos" de G.Verdi, la Opera Națională din București, 12 octombrie 1992 "......Conducerea orchestrală a aparținut mult dotatului șef de orchestră din Timișoara- Ion Iancu. Ca să fiu laconic voi
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Respiră, cântă, trăiește cu fiecare din protagoniști spectacolului....... Gestulk este exact, încheierile precise....... Cu fosa orchestrală contactul a fost de totală comuniune. " Cronica radiofonică la spectacolul "Don Carlos" de G.Verdi, la Opera Națională din București, 12 octombrie 1992 "......Conducerea orchestrală a aparținut mult dotatului șef de orchestră din Timișoara- Ion Iancu. Ca să fiu laconic voi spune că orchestra Operei a sunat excelent, cu o mare bogăție de nuanțe, în armonie cu corul instituției......... Iată o colaborare de zile mari, pe
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]