17,184 matches
-
posibilitatea acestei cunoașteri, pe care fiecare o poate dobândi fie singur, fie cu ajutorul tehnicienilor. Legi constituționale și Legi ordinare. Controlul constituționalități Legii. Del Vecchio face distincții și corelații În hermeneutica sa de excepție; astfel: Între activitatea constituantă și activitatea legislativă ordinară; relațiile dintre cutumă (consuetudine) și lege cu dinamica lor de detaliu. Toate Îi servesc autorului de a contura teoretic (conceptual) ce este Știința Dreptului. 3. Dreptul Subiectiv În viziunea lui Giorgio Del Vecchio - fidel peste tot lui Immanuel Kant - dialectica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Giorgio del Vecchio este, aici, evidentă. Folosind metafora, filosoful era sigur, când afirma, că productivitatea juridică naturală a indivizilor și a grupurilor se desfășoară, În mod coerent cu directivele organizației juridice deja stabilită ca Stat. De exemplu, În viața juridică ordinară, În materie de contracte, „voința particularilor desfășoară o acțiune cvasilegislativă, a cărei validitate este, În principiu, ratificată și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trecuse granița, în țara de baștină, pentru a sărbători paștele. Când a auzit, soția-patroană, despre ce este vorba, a sărit, de pe locul ei, ca de pe cărbuni încinși, cu fundul gol: cum, să am un soț hoț, un astfel de hoț ordinar, de duzină? Nu! Gata! Nu! Ce, nu, măi femee? Nu te mai vreau de soț. Afară! Afară și din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spui de la obraz tot ce știai și tu despre el." "Ei, am manevrat în așa fel încât a lăsat-o chiar el în coadă de pește. I-am spus-o scurt: Dumneata ai ajuns să pleci urechea la toate bârfele ordinare care circulă prin școala asta? Ce Dumnezeu, dacă ai sta să asculți la tonele de porcării care se lansează despre fiecare dintre noi, ai crede că oricare dintre cadrele noastre universitare ori e o lepădătură, ori e idiot de-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cum. I-am și zis în față: măi fată, lasă, tu, romantismele astea de copiliță bovaristă și apucă cu amândouă mâinile de ce ți se ivește-n cale. Păi, ce crezi tu? Bărbații persoanele de față se exclud îs niște râtani ordinari cu toții. Da' fă-ți și tu un copil cu masculu', pune-ți banii la comun cu gherțoiu' d-un apartament și p-ormă dă-l dracului, dacă nu-ți convine de el! Da' asta după ce te-oi mărita, nu înainte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prea mult, că de unde să ia el banii ăștia, că vai de mine și aoleo. Ba a ajuns până la nerușinarea să-i spună lu' taică-miu că el a cotizat toată viața la asigurări medicale și alte bulșitării d-astea ordinare." "Ei, na!?", se minună tânăra. "Zău, mă. Când îl aud cu prostia asta pe câte-un cârnat de pacient, mai că mi se face mie rușine de lipsa lui de bun-simț. Fiindcă majoritatea lor sunt pur și simplu niște nesimțiți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ici, pe colo și i-a convins pe aleșii neamului că ar fi cazu' să se agite, să scoată legea cât mai iute. Au votat-o deja?". Încă nu, da' cică-i pe țeavă. Acuma, or fi ei niște mitocani ordinari și tâmpiți de nu se poate, dar instinct de conservare au până și porcii ăștia. Își dau ei seama că poți să fii îmbrăcat în aur, să ai șapte vile și conturi de milioane în Elveția, da' după atâta Chivas
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
însemnare o aștepta: "NU MAI IMPRESIONEZI PE NIMENI, MĂGĂRIȚĂ BĂTRÎNĂ ȘI ȘPERȚARĂ CE EȘTI! LA PENSIE! IEȘI LA PENSIE!". Odată sări în picioare și strigă cuprinsă de furie: "Pe cine faceți voi, mă, măgăriță bătrână? Măgari sunteți voi, puorcilor! Porci ordinari ce sunteți!". Am rămas impresionat. Startul era nemaipomenit. Nu mă așteptam să se prindă atât de bine și să participe cu atâta suflet din prima ședință, la primii stimuli. Nu i-am rămas dator: "EȘTI DOAR O BABĂ SFERTODOCTĂ, APUCĂTOARE
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți, căutând cu disperare resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate. Pă mine! Pă mine care te-am scos din mizeria în care trăiai. Ai uitat, făi, dobitoaco, cum stăteai cu chirie în Rahova? Te-am scos dân foame, mă, dân foame te-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu' ăl bătrân, că nu era prost n-am precupețit nimic, nu ne merită, domnule!" "Noo, clar că nu vă merită!", îl aprobase tânărul manager. "Alo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dân cap acu', pă loc, dacă v-oi minți eu cu ceva!" "Să-ți sară, mă, vedea-te-aș cu baston alb, traversând strada! Bă, tu încerci să mă aburești pă mine și acu', cân' avem dovada clară a șmenului ordinar pă care ai vrut să ni-l faci!?" "Ce șmen, domnu' Sandu? Vă spun clar că dă la mine banii au plecat curați. Seara i-am luat dă la bancă și i-am băgat direct în seifu' dă la birou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cînd o să-mi văd eu ceafa, zice Roja. Deasupra intrării vede o firmă care stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în prag. Să intre, să nu intre? O fi vreo bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
restul la TVR ca să ne adresăm țării. Pînă acum, nici o dezamăgire, dacă poți să-ți închipui, continuă domnul Președinte, cu excepția unor zvonuri care au venit de pe Baricadă, unde cică s-au găsit cîțiva să facă pe deștepții, animale, bețivi, golani ordinari. Dar incidentul a trecut neobservat, răzvrătiților li s-a băgat imediat pumnul în gură. Bineînțeles, bineînțeles, domnule Președinte, dar să nu uitați că forțele au fost totuși disproporționate. Ce n-aș fi dat eu să fi avut măcar jumătate din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să fie doi, trei băiețași de-ai lor, recrutați de la o vîrstă fragedă în corpul mîncătorilor de căcat și al turnătorilor ordinari, îl avertizase Bătrînul. Dar fără ei nu se poate, în țara asta nenorocită ei sînt cei care deschid întotdeauna drumul. Numai după ce își fac ei apariția prind și alții curaj să-și scoată cornițele. Ar fi cea mai mare greșeală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul), așa se face că la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag un smac pe brațul șiksei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
adevărul, Alex! Tu obligi femeile să se culce cu curvele! — Nu oblig pe nimeni să facă ceva ce nu vrea să facă! — Condiții umane, ai? Umane! Ce mult îți place cuvântul ăsta! Da’ știi ce-nseamnă, de fapt, nemernicule, pește ordinar! Las’ că te-nvăț eu ce-nseamnă! Trage pe dreapta, Alex! — Îmi pare rău, da’ nu se poate. — Ba da! Ba da! Vreau să cobor! Să caut un telefon! Să-l sun pe John Lindsay pe internațional, să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am fost de față la bar-mițva-ul lui Portnoy, Președintele Curții Supreme de Justiție... — ...ambasador, revine Rabbi Warshaw, de-acum ambasadorul nostru extraordinar... Numai că-ntoarce foaia! Și încă cum! De-acum, mi se adresează el, cu o mentalitate de pește ordinar! Cu valorile morale ale unui jocheu! Ce-nseamnă pentru el culmea experienței umane? Să intre într-un restaurant la braț cu o kurve cu craci lungi! O muiere rea de muscă în haine mulate pe corp! — Ah, te rog, Ve-ne-ra-tî-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bilet pentru Cel de Sus“ - și gâl, gâl, gâl. „Cei care mă călcau pe nervi“, a declarat ea în fața autorităților, „erau expediați direct într-un pat liber, la bunul Dumnezeu.“ În 1989, o bătrână a făcut-o pe Wagner curvă ordinară și a primit tratamentul cu apă. După care îngerii s-au dus să bea într-o cârciumă, au râs, au maimuțărit convulsiile și grimasele bătrânei. Un doctor care stătea alături le-a auzit. Autoritățile medicale vieneze estimează că, până în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-o acțiune juridică colectivă“. După care dă un număr de telefon. De față cu dom’ sergent, pun mâna pe telefon și sun. O voce de bărbat zice: — Biroul de avocatură Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică N.S., plasând lângă propaganda ordinară cuvinte, fraze, concepte, poezii „intelectualiste”, „savante”, „nobile”, „înalte”, „nepătrunse”. La început, pesemne că tovarășii se vor fi temut ca trilobiții ăia să nu fie un soi de troțkiști, apoi, după ce i-au prins metoda lui N.S., au zis: „Just, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
român cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să văd filmul „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii decît o formă fără contur și cuvintele prea puține țîțe - asta, și un miros greu de rumeguș-și-bere, ca Într-o speluncă ordinară. N-am avut parte să mă plimb prea mult prin așa-numita lume reală, Însă am călătorit foarte mult mental, Îndreptîndu-mi gîndurile ba Într-o direcție, ba Într-alta. Odată, Într-una dintre aceste călătorii, am Întîlnit un bărbat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]