331 matches
-
determina efectele practice ale ordinatorului asupra comportamentului uman, pentru a stabili ce imagine ne facem despre mașină și cum această imagine ne transformă. Turkle distinge trei etape în raporturile copiilor cu calculatorul: vîrsta metafizică, cînd copiii foarte mici cred că ordinatorul gîndește, simte și trăiește; vîrsta stăpînirii (începînd cu 7 ani) cînd vor să sfideze ordinatorul și să-l învingă; vîrsta identității (începînd cu 15 ani), unde practica ordinatică antrenează la o reflecție asupra sinelui, unde construcția identității trece prin practica
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
despre mașină și cum această imagine ne transformă. Turkle distinge trei etape în raporturile copiilor cu calculatorul: vîrsta metafizică, cînd copiii foarte mici cred că ordinatorul gîndește, simte și trăiește; vîrsta stăpînirii (începînd cu 7 ani) cînd vor să sfideze ordinatorul și să-l învingă; vîrsta identității (începînd cu 15 ani), unde practica ordinatică antrenează la o reflecție asupra sinelui, unde construcția identității trece prin practica ordinatică. Aceste trei vîrste le regăsim adesea indisociabile în cultura inteligenței artificiale. Conexiunea între specialiștii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
identității (începînd cu 15 ani), unde practica ordinatică antrenează la o reflecție asupra sinelui, unde construcția identității trece prin practica ordinatică. Aceste trei vîrste le regăsim adesea indisociabile în cultura inteligenței artificiale. Conexiunea între specialiștii inteligenței artificiale și cei ai "ordinatorului metafizic" este evidentă, deoarece acești specialiști studiază spiritul uman pentru a construi programe și folosesc programe pentru a gîndi spiritul. Totul depinde de faptul că oamenii tind să perceapă o mașină ce gîndește (that thinks) ca o mașină-om care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se mănîncă lîngă calculator. Se caută acolo perfect mastery, care corespunde dorinței de a crea o lume perfectă, diferită de a părinților. Lumea provocării fără frontiere, unde se extinde corpul pînă la limită (sport death, spune hacker-ul). Contactul cu ordinatorul este aproape senzual: intri în telepatie cu el. Mașina devine simplă extindere a corpului și a spiritului propriu. În această lume fără riduri, ești singur și în siguranță, ești deosebit, dar pe propriul tău teritoriu. Siguranța afectivă este absolută, gata
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
lui Jean Baudrillard. Pentru această cultură, omul care gîndește are aproape aceeași greutate cu sufletul, cuibărit, spunea Descartes, în glanda pineală. Împotriva imaginii calculatorului funcționînd pe elemente simple, da sau nu, și pas cu pas, Minsky propune imaginea și tehnica ordinatorului ca societate, cu actori și o istorie, cu elemente care votează, într-un sens sau în altul, și un arbitraj final în caz de îndoială, printr-o instanță superioară 145. Model ce se poate asimila celui al inteligenței democratice, unde
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
În viitor vor exista multiple posibilități de afirmare a identității. Eul va putea alege! (9 bis). În viitor este posibil să se găsească și o soluție la ceea ce se numește "singurătate computerizată" singurătate provocată de izolarea oamenilor care lucrează cu ordinatorul. O poziție asemănătoare față de educația în viitor adoptă și JOHN NAISBITT în cartea sa Megatendințe (zece noi direcții care vor transforma viața), (1982). La el se observă o mai mare apropiere față de adepții deșcolarizării. (10) Pentru atingerea obiectivelor spre care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
face parte din viața noastră. Retroistoria se complinește cu perspectiva. "Mi s-a părut că istoria ar putea fi un instrument util de analiză a prezentului și că istoricii ar putea întocmi un codicil la modul de folosire a marilor ordinatoare de prospective ce nu prevăd nimic", spunea P. Chaunu, atent și el la imaginea pe care istoria o poate da astăzi despre condiția umană. Nici un tabu, nici o rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
locală cea mai spectaculoasă a unui fenomen de anvergură mondială, ale cărui reverberații, active și fecunde, le resimțim încă. Inventarul preocupărilor din ultimii ani în legătură cu aceasta (cărți, studii, congrese, colocvii, "mese rotunde", expoziții, filme etc.) abia se prelucrează acum cu ordinatorul. Unele privesc direct istoria noastră și contextul ei geopolitic. Cu puțin timp în urmă apărea la Paris culegerea de studii privind imaginea Franței revoluționare în Europa centrală și de sud-est, publicată de istoricul Georges Castellan, volum ce reunea lucrările unui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
zonele inițiale a pătruns progresiv în ansamblul manifestărilor culturale și în praxisul cotidian (proiectarea de imagini de vacanță ca diapozitive, renunțînd la scrisori și chiar albume de fotografii, imortalizarea momentelor esențiale ale existenței cu camera video, compunerea de text la ordinator, interacția ludică și didactică cu același actant: ordinatorul). În această nouă cultură monstrativă totul este orchestrare în vederea saturării cu imagini: ziare luminoase, panouri, afișaje electronice în metrou, televiziune în toate spațiile publice (de la aeroport la bistroul din colț), oameni-sandwich și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
culturale și în praxisul cotidian (proiectarea de imagini de vacanță ca diapozitive, renunțînd la scrisori și chiar albume de fotografii, imortalizarea momentelor esențiale ale existenței cu camera video, compunerea de text la ordinator, interacția ludică și didactică cu același actant: ordinatorul). În această nouă cultură monstrativă totul este orchestrare în vederea saturării cu imagini: ziare luminoase, panouri, afișaje electronice în metrou, televiziune în toate spațiile publice (de la aeroport la bistroul din colț), oameni-sandwich și distribuitori de prospecte în stradă, baloane Shell la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fie puterea subiectului de a se elibera de lanțurile necesității. Aceste conotații istorice ale mașinii și-au pierdut din intensitatea expresivă și funcțională în momentul emergenței unor analogii și tematici noi, a unor sisteme și fuziuni cibernetice complexe. Astăzi, utilizatorul ordinatorului își artificializează acțiunile și comenzile sale pentru a le face inteligibile tehnologiilor computerului, pentru ca ulterior sau instantaneu, acesta să poată răspunde prin feedback, într-un mod „umanizat” sau „prietenos” pentru a putea fi înțeles de om. Bucla de raportare a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ciberneticii. Abandonarea de către cibernetică deopotrivă a determinismului organic și a mașinismului mecanic a prilejuit relaționarea dintre biologic și mașinic până la interferență și feedback: umanul a intrat mintal, senzorial și corporal în procesul medierii, aducând un aport organic elementului mașinal, iar ordinatorul a dobândit un rol de intermediar tehnologic sau de interfață în cadrul acestui sistem circuitar, reglând prin retroacțiune simbioza și interacțiunea. Însuși părintele ciberneticii (vezi Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul controlului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este o extensie a trupului și a minții, este exemplificat de fizicianul Stephen Hawking prin prezența sa fizică virtualizată, prin vocea protezică care îi asigură o teleprezență vocală electronică, atât în apropierea sa, cât și la distanță, prin scrierea la ordinator în vederea comunicării gândurilor sale. Omul de știință, paralizat într-un scaun cu rotile, devine parte a unui sistem organic-tehnologic, ale cărui funcții neuronale și motrice sunt asigurate parțial de un computer: de la vorbire și scriere la mișcare - vezi site-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe computer, în filme de animație digitală, în simulările de zbor sau în simulările medicale ale trupului și ale creieruluiă, cu ajutorul căreia spațiile sau experiențele naturale sunt redate prin simbioza om-calculator. Natura și naturalul sunt „artificializate” sau „sintetizate” în cadrul interfeței ordinatorului până la obținerea efectului de naturalețe într-un sistem cognitiv autoorganizațional și transformațional, dobândind o ordine artificială secundă. Natura asistată de computer (Computer Aided Nature sau CANĂ este o sintagmă bricolată de grupul de artiști suedezi constituit din Yvonne Wilhelm, Alexander
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile dintre utilizator și obiectul digital, ultimul reacționând în mod activ la comenzile primului, precum un icon de pe desktopul computerului răspunde la mișcările și la acțiunile utilizatorului. Mai mult, obiectele de la interfața ordinatorului sunt „prietenoase” (termen aplicabil designului intuitiv al interfețeiă, angajate în medierea dintre reificare și procesualitate subiectivă și producând sisteme hibride, subiectiv-obiective, jumătate subiect, jumătate obiect. Un obiect computațional de acest tip nu (maiă este caracterizat prin pasivitate, închidere și autoreferință
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
translată în biți (unitățile informaționale de bazăă, iar ciberneticieni precum Claude Shanon demonstrează transformarea acestor operații în stările on și off ale componentelor electronice. Domeniul inteligenței artificiale nu poate fi separat de lucrările promotorilor ciberneticii care, plecând de la premisa că ordinatorul nu oferă o viziune reductivă asupra științei și asupra lumii înseși, spre deosebire de tehnologiile precedente, au început să considere computerul un adevărat amplificator mintal. Astfel, Bush (1945Ă discută gândirea asistată de calculator, Licklider (1960Ă analizează simbioza om-computer din perspectiva construirii de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asistată de calculator, Licklider (1960Ă analizează simbioza om-computer din perspectiva construirii de interfețe conform unui model uman, Engelhart (1962Ă este interesat în modalitățile prin care grafica interactivă augmentează intelectul uman, Sutherland (1965Ă dezvoltă un simulator grafic interactiv etc. Pentru aceștia, ordinatorul este capabil să creeze medii virtuale care nu reduc spiritul uman, ci dimpotrivă permit explorarea și interacțiunea în noi forme, sporite și extinse. De asemenea, domeniul inteligenței artificiale se leagă de robotică, de teleoperare (prin sistemele om-robotă și de teleprezență
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de la MIT, după ideea robotului telecomandat din povestirea științifico-fantastică Waldo scrisă în 1940 de Robert A. Heinleină. Aceste discipline proclamă existența umanului dincolo de barierele locale ale corpului și relaționează omul de roboții mobili precum cibernetica realizează fuziunea dintre om și ordinator. Toate aceste științe noi raportează omul, și în special inteligența umană, mașinii computaționale sau roboților în primul rând în vederea îmbunătățirii capacităților cognitive și perceptive ale ființei umane. Astfel, natura și condiția umane se află în centrul oricărei concretizări a virtualității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
entuziasm și critici acide. Inteligența mașinală este pentru Turing o imitare sau o reprezentare mimetică și pragmatică (nesemanticăă a inteligenței umane, perspectivă continuată în numeroase discursuri și practici ale analogiei ordinator-sistem nervos, de la compararea componentei de stocare a informației în ordinator cu organul memoriei până la metafora creierului artificial. Printre primii cercetători care au diseminat terminologia neurologică în discursul cibernetic se numără matematicianul John von Neumann prin crearea unor automate autoreproductive. Domeniul inteligenței artificiale dorește în genere să înregistreze modurile în care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și pentru construirea unui creier artificial care să opereze aidoma, cât și pentru posibilitatea download-ării sale (perspectivă discutată și criticată în capitolul al treilea în legătură cu transumanismulă. De pildă, Kurzweil (1999Ă prognozează, în a doua jumătate a secolului XXI, posibilitatea ca ordinatoarele să citească, să înțeleagă și să împărtășească cunoștințele într-un mod superior oamenilor, să învețe să interacționeze, să-și contureze propriile valori și aspirații, prin urmare să-și dezvolte propria personalitate care poate să difere de trăsăturile unei personalități umane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de simboluri informatice (vezi alte patru contraargumente detaliate în Searle, 1992, pentru o aprofundare a criticii inteligenței artificialeă. Astfel, prin contraargumentul „camerei chinezești”, Searle (1981Ă dovedește faptul că intenționalitatea și înțelegerea sunt specifice operațiilor creierului uman și rezistă proceselor computerizării: ordinatoarele nu „înțeleg”, în sens semantic, chineza, doar simulează corectitudinea unei fraze în chineză. O altă critică adusă inteligenței artificiale este faptul că, deși există mașini care pot învăța (prin intermediul unor algoritmi specialiă, abilitățile acestora sunt limitate la aspectele logice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acces la caracteristicile intrinseci ale învățării umane. Conform cu bine cunoscutul stigmat al paradoxului computațional care exprimă tipul savanților idioți, mașinile inteligente sunt stupide, putând efectua operații complexe de calcul dar neputând înțelege o glumă sau o ironie. Utilizând concepte abstracte, ordinatoarele nu reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în care reușesc creierul și simțurile umane, capabile de a percepe concretul. Chiar dacă, datorită algoritmilor genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gândi precum oamenii, însă acest lucru nici nu se dorește - inteligența artificială nu vrea să fie o imitare literală a inteligenței organice, ci dimpotrivă, aspiră să-și definească propriile caracteristici de reproducere, creativitate și învățare. Argumentul acestora este că, dacă ordinatoarele nu pot fi inteligente în același sens în care este definită inteligența umană, nici oamenii nu prezintă același tip și același nivel de inteligență caracteristice computerelor. Țelul inteligenței artificiale nu ar fi prin urmare atingerea nivelului de conștiință umană (care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
finalitate, se derulează cercetări variate, de la modele sintetice evolutive la chimie artificială și la teorii ale haosului și ale complexității (vezi Kaneko, 1995Ă, de la paradigme ale autopoieticii și de la sisteme autoorganizaționale la robotică evolutivă și hardware evolutiv, de la programe de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la modelări sociale (vezi Lindgren și Nordahl, 1995; Dyer, 1995Ă, adiționate simulărilor de rețele neuronale. Adesea se vorbește de neodarwinism (vezi Dyson, 1997Ă în această direcție biologic-cyberspațială, prin abordarea unui model evolutiv care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
relația cu utilizatorul și care locuiesc în sistemele nomade ale sintezei uman-mașinale, fie ca spațiu cyberviral, al virușilor electronici, transmiși prin contact și interacțiune, fie ca spațiu cultural, al ideilor care se răspândesc prin schimbul informativ dintre om și computere (ordinatorul ca interlocutor în comunicareă, așa cum genele sunt purtătoare ale informației biologice. Mașini cyberorganice ale supraviețuirii, aceste informații sau entități ale viului artificial sunt considerate ca provenind din „oceanul” electronic primordial și ca propulsând noi generații ale diferitelor forme de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]