389 matches
-
altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate, preferință pentru cuvântul învechit („novembre”, „inemi”). SCRIERI: Nordice, București, 1971; O tăcere adaos, pref. Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme, București, 1977; Solăria, București, 1982; Oră de taină, Oradea, 1997. Repere bibliografice: Dan Mănucă
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au loc în Basarabia; mai este însă un dedesubt care ni se pare de asemenea foarte semnificativ: scrie despre poetul basarabean după ce a publicat câteva cărți fundamentale despre Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orfeu și Hristos, Dialogul cu moartea, Zorile, Apa divină, Duminica Mare. "Păcatul lui Orfeu este nerăbdarea prin care el o sacrifică pe Euridice, care este Opera însăși. De fapt este un autosacrificiu prin care el scapă de un straniu narcisism orfic, într-un suprem gest de libertate, căci aceasta nu-i decât reușita de a scăpa de propriile limite" (p. 310). "Limba română este Euridice a Basarabiei și pentru ea a coborât sau a rămas în Infern Grigore Vieru" (p. 313
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oglindă în care se reflectă de această dată gândirea pură. Mai mult decât atât, noutatea adusă de poezia lui Ion Barbu constă în dualitatea privirii care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
învățătură a lumii, căci Fără de ea nu e de a trăi,/ Fără ea omul ca stins se duce151. Contopit cu sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem muzical, imagine revelată a armoniei universului și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
compară cu nimic. Cineva mi-a spus că cei de aici obișnuiesc, atunci când un om este rănit de o fiară sau de o săgeată, să-i cânte din fluier ca să se vindece. M-am mirat mult de un asemenea remediu orfic. Tocmai fiindcă sunt poet, n-am crezut niciodată în rezultatele lui. Hesperus Îl contemplu pe Hesperus în fiecare noapte când nu pot să dorm. Candoarea lui luminoasă îmi umple sufletul cu o dulce visare. Mă ajută să îndur existența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne-am aștepta. El nu încearcă deloc să evite moartea, adică nu se înarmează ca să se apere, ci se îngrijește doar de soarta pe care o va avea trupul lui. Și iată că narațiunea posibilă e înlocuită de o viziune orfică: descrierea metaforică a ritualului înmormântării. Păstorul va ajunge în ceruri ca mire al unei stele; soarele și luna îl vor cununa. Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Nu întâmplător, Orfeu se spune că a „coborât din munții Traciei”. Chiar și mormântul lui se află pe aproape, aici în Tracia. Mi-am propus să merg până acolo ca să-i aduc omagiu poetului primordial. Aici, orice cuvânt rostit este orfic. Orfismul e prezent în peisajul cotidian, același peisaj care a fost martor la faptele tragice ale Medeei. Schimbare Aproape nimic nu e demn de recuperat din poezia pe care am scris-o înainte de relegarea la Tomis. S-a petrecut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
colină acoperită de brazi; acolo se aud multe păsări, între care și cucul. După legenda pe care Aia mi-a relatat-o, primăvara cântecul acestei păsări trebuie auzit numai când ești deja în mișcare. Dacă cineva e surprins de cântarea orfică înainte să se fi trezit bine, insul acela e menit morții. Și datorită acestui motiv, cum sunt foarte superstițios, am luat obiceiul să mă scol cât mai devreme și să mă preumblu pe poteca de la poalele colinei. Azi am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se petrec așa, este pentru că subconștientul nu depinde absolut deloc de conștiința obiectivă pentru a-și îndeplini rolul în serviciul corpului fizic. De fapt, el este sub controlul Conștiinței Cosmice care este prezentă în toată ființa noastră. Iată un imn orfic către somn, către subconștientul care ne leagă de universul primordial: Te invoc, preafericitule, cu aripi întinse, somn salvator, mesager al viitorului, mare cântăreț de oracole pentru muritori. În liniștea dulcelui somn, înaintând în tăcere, adresându-te sufletelor muritorilor, tu trezești
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căldura sau arșița ei, taina pasiunii fiind sinonimă cu focul. Cristos în sens esoteric este izvor de foc, focul veșnic viu, apa alchimică ce se confundă cu focul. Dragostea, viața și moartea, căsătoria și botezul sunt taine ce cuprind aceeași orfică alegorie. La porțile iadului sunt două fântâni, una ce conferă nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adevăr. Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă a numit Aiudul altar sfânt. Acolo au fost aruncate, în gropi comune, osemintele celor care au transformat amarul suferinței în frumusețea fără seamăn a credinței. MENȚIUNE Spre o hermeneutică recuperatoare a mitului orfic: artă vizuală muzică text Corina Buhuș, clasa a IX-a Anastasia Cojocaru, clasa a IX-a coord. prof. drd. Daniela Bahrin Colegiul Național, Iași „Privim în nopți înstelate Constelația Lirei sau citim o artă poetică, dacă suntem pătrunși de inflexiunile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale vieții sedentare, pașnice și civilizate, ale medicinei, muzicii și poeziei, restructurându-le sufletul, iar de filosofii moderni ai culturii, ca precursor al filosofiei și mai ales ca simbol al forței civilizației și culturii umane. Unii savanți consideră că mitul orfic ar fi o imitație târzie a mitului lui Osiris, zeul cel mai popular din mitologia egipteană, simbolizând ideea de renaștere permanentă, dar mai ales moartea ca trecere în altă lume. De reținut este opinia lui E. R. Dodds care îl
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o născocire, alții o persoană atestată istoric. Cu nuanțări specifice cercetătorilor sau creatorilor, în funcție de epocă, mitul își păstrează identitatea prin sensul ei profund și unic încrederea în triumful artei. Creația și creatorul acced la veșnicie. Semilegendarul cântăreț trac și doctrina orfică împacă două ipostaze ale destinului uman: efemeritatea cu veșnicia. Dacă creatorul este efemer prin condiția sa în lume, creația îi asigură nemurirea, salvarea. “Zeu al metamorfozei, în același timp prezență și absență, Orfeu se situează la hotarul incert dintre două
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
izbește în prezent. O incantație forțeaza supraomenescul, de aceea recitarea unei epoide (incantație) a lui Orfeu este de ajuns să îndulcească amarul din amintirea soției lui Hades. Această idee stabilește o legătură între catabaza lui Orfeu și practicile religioase ale orficilor, care urmăreau în mod deosebit să-și atragă bunăvoința Persefonei, în ochii căreia orice ființa umană evocă uciderea fiului său. Orfeu este considerat întemeietor al riturilor tainice, teletai, calificare mereu afirmată, fără a fi explicată. Aceste rituri sunt menite să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată la închisoare, “ inchisă” în trup (soma) ca într-un mormânt, atât timp cât nu va fi plătit “răscumpărarea” pe care o cere Persefone ca preț al “vechii sale dureri”. Ezoterismul orfic e o orientare ce postulează purificarea și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat în paradis. Magia lirei și versul orfic fac din eternitatea dramatică a chinurilor damnaților din Infern o stare de beatutudine. Orfeu construiește o alta lume dar nu reușește salvarea definitivă. Cântecul suspendă moartea dar nu o poate aboli. În clipa în care Orfeu privește în urmă, din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta timpurile prin valoare, prin capacitatea de sublimare. Oamenii pot scăpa de resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei morți și moartea poate constitui începutul vieții fericite. Aceasta nu se obține automat, ci la sfârșitul unei inițieri care, pentru orfici, este sinonimă cu purificarea zilnica: interdicția de a atinge “ orice a avut viață”, ceea ce are drept aplicație dieta vegetariană. Acest ciclu de reîncarnări succesive se sfârșeau când omul atingând treapta superioară, devenea zeu. Credința înaintată de orfici despre supraviețuirea sufletului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
inițieri care, pentru orfici, este sinonimă cu purificarea zilnica: interdicția de a atinge “ orice a avut viață”, ceea ce are drept aplicație dieta vegetariană. Acest ciclu de reîncarnări succesive se sfârșeau când omul atingând treapta superioară, devenea zeu. Credința înaintată de orfici despre supraviețuirea sufletului după moarte a influențat și creștinismul, care a preluat această idee, asimilând-o. Cât despre sufletul impur, acesta este constrâns de nemurirea sa să se reîncarneze din nou într-un alt trup, devenind un ciclu de renașteri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Cât despre sufletul impur, acesta este constrâns de nemurirea sa să se reîncarneze din nou într-un alt trup, devenind un ciclu de renașteri, fară sfârșit, pentru cei neinițiați. După moartea lui Orfeu ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trup, devenind un ciclu de renașteri, fară sfârșit, pentru cei neinițiați. După moartea lui Orfeu ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au ajuns până în zilele noastre, fiind publicate. Sectanții orfici se retrăgeau adesea de centrele populate, de multe ori în îndepărtatele colonii grecești, în Tracia, preferând a organiza misterele orficeun fel de inițieri profeticeîn locuri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]