1,604 matches
-
legal tot ce-i convine". Când a izbucnit revolta baronilor, a înțeles că a trecut timpul despotismului în Anglia și că singurul mijloc de a consolida monarhia va fi de aici înainte sprijinirea ei pe noile clase în creștere. Irascibil, orgolios, încăpățânat, uneori dur, dar muncitor, onest și destul de rațional, cavalerul acesta este un om de stat. Sub domnia sa, limba engleză, care, începând din perioada cuceririi, circula pe ascuns în rândurile meseriașilor apare iar la lumină. Instituțiile lui Eduard I prefigurează
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
pe vrăjitor. Providence a trecut prin multe fenomene stranii, și, în consecință, mulți din locuitorii săi au fost fermecați și puteau să le facă rău celorlalți, deși nu aveau un rol important în restul serialului. Printre acesștia se numără pictorul orgolios Diego, artistul sensibil numit Pepin, farmacista Claudette cea care tânjea după frumusețe, grădinarul grijuliu Theo, compozitorul Félicien care nu suportă muzica modernă, scriitorul foarte manierat Gontran, chelnerul Bob, bătrâna Clarice și copiii din oraș. Providence ascunde multe lucruri în spatele impresiei
Enigmele din Providence () [Corola-website/Science/322031_a_323360]
-
pretinzând că este arheolog și născocind o poveste despre picturile rupestre dintr-o peșteră pentru a-l face pe protagonist să creadă că pentru a descoperi secretul din Providence, trebuie să navigheze pe Marea Chinei. Dolly este foarte impulsivă și orgolioasă și îi seamănă Katiei în ceea ce privește aspectul fizic, înțeleptul plănuind încă de prima dată să o facă pe Katia geloasă. Ducele de Bobay este un vechi inamic al lui Oscar pe care acesta l-a cunoscut în timpul unei escale în portul
Enigmele din Providence () [Corola-website/Science/322031_a_323360]
-
un mecena, susținând dezvoltarea artei, arătând un interes pentru contactul cu țările străine, ceea ce era destul de rar în Japonia în perioada aceea; excepție fiind relațile cu China și în oarecare măsură cu Olanda. Pe de altă parte era extrem de ambițios, orgolios și necugetat (a pierdut mai multe bătălii din cauza aceasta). Când misionarii din Vest au venit în Japonia, Masamune Date a fost unul din puținii daimyō care i-a binevenit în provincia sa. Dar când Ieyasu Tokugawa a interzis creștinismul, l-
Masamune Date () [Corola-website/Science/314633_a_315962]
-
De asemenea, albastrul simbolizează infinitul, depărtarile mării și ale cerului, iar floarea poate fi ființa care păstrează dorințele. În „Floare albastră”, Eminescu evocă amintirea unui proiect erotic eșuat, dar eșuat din cauza confuziei bărbatului asupra căilor omului de a fi fericit. Orgolios, acesta nu vrea să se lase amăgit de instincte și aspiră spre cunoaștere, spre căutarea Absolutului. Copila nevinovată care-l avertizează: Nu căta în departare/ Fericirea ta, iubite!", îmbiindu-l spre jocul voluptuos al idilei, are intuiția adevărului, pe care
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
tulbură zilnic? Ah, când mă gândesc la ei, mă apucă revolta: servitorul tuturor în absurd! Îmi pare rău că am intrat în această porcărie. Mult mai bine ar fi fost să- mi văd de treburile mele. Azi e vremea ardelenilor, orgolioși, lacomi de bani, și tâmpiți din fire. Trebuia să mă rezerv pentru altă dată. Multe prostii face omul. A propos de prostii: am scris și o poezie, bunicică. Vă sărut cu dragoste de tată, și pe tine, mamă, și pe
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
din dosar. Profesorul Călinescu îl socotea lipsit de importanță ca poet, dintr-un soi de invidie profesională. Această dușmănie s-ar fi datorat, potrivit istoricului literar Constantin Mohanu, faptului că a fost singurul care a îndrăznit să-l contrazică pe orgoliosul critic literar. A publicat studii documentate de istorie literară în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor simboliști francezi și a unor scriitorii ruși și sovietici, precum și relațiile literare româno-ruse („A.S. Pușkin
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
printr-o căsătorie și cerea ca o "fată de sînge regal" să fie trimisă la Constantinopol, spre a se căsători cu sebastocratorul Manuel, al patrulea fiu al împăratului Ioan Comnenul. Conrad al III-lea al Germaniei era o fire foarte orgolioasă. Aspirând la titlul imperial, el se considera egalul basileului și avea pretenția să i se dea aceleași onoruri ca și împăratului. Mai mult, amintindu-și că Imperiul Bizantin (de limbă greacă) își tăgea originea de la Roma, credea că monarhia bizantină
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
mai refuză nimic: ca și soția legitimă, ea avu o curte, gardă și împărți cu excepția coroanei aproape toate prerogativele puterii supreme. Pentru dânsa, împăratul făcu cele mai nebunești cheltuieli: mări de bogăție, cum spunea Nicetas, fură vărsate la picioarele ei. Orgolioasă, arogantă, ea primea onorurile și banii: în jurul ei, după exemplul stăpânului, se îndesau curtenii, părăsind-o pe împărăteasa legitimă pentru favorită. Se pare că cea dintâi nu încercă de loc să pună capăt izolării ei. Irina își făcu viața ei
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
această curte din orient. În cuvântarea funebră pe care o pronunță în onoarea ei, arhiepiscopul Vasile din Achrida nu se putu opri de a aminti că era o străină, născută sub alte ceruri, necunoscând obiceiurile civilizației noastre, fiica unei rase orgolioase și mândre, al cărei gât nu știa să se plece și s-a crezut obligat să facă elogiul Germaniei, acestei națiuni puternice și dominatoare, care între toate popoarele din occident poruncește celorlalte și nu acceptă de loc să fie condusă
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
din occident, în timp ce gură cască bizantinii se minunau găsind în rândurile cruciaților femei, îmbrăcate și înarmate ca niște cavaleri care, ca niște noi amazoane, călăreau ca bărbații, Irina, dimpotrivă, se silea să facă cea mai bună primire compatrioților săi. Când orgolioșii rivali ai împăratului grec și ai regelui Germaniei amenințară să se ciocnească, ea încercă să potolească neînțelegerile dintre cei doi prinți. Și deși pretențiile lui Conrad, imposibil de acomodat cu exigențele etichetei bizantine, n-au permis în acel moment o
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
grecești și nici cântecul Neranțulei. Știm că a scris fragmente din "Ciulinii Bărăganului" la Atena și Kifisia, că a fost amenințat cu închisoarea în "patrida", că a vrut să cunoască locul de unde se trăgea tatăl său. Asimilarea de care discutăm, orgolioasă, făcută de Ministerul Elen al Culturii cu știință, demnă de admirat și de urmat, dă strălucire frontispiciului Centrului Cultural din Faraklata, localitate legată de biografia lui Gherasim Valsamis. Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa susținea că originile naționale, "acest numitor comun
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
capabil să-și învie personajele și lumea lor. Asta nu înseamnă că cele la care ne referim nu-și au meritele lor. ,Republica literelor" interbelică, cu maeștri și debutanți, cu cunoscuți și necunoscuți, cu genii și veleitari, cu modești și orgolioși îi cuprindea, tolerantă, pe toți, într-un amalgam pitoresc și stimulativ. Oare astăzi nu este la fel? Simona Cioculescu Amintiri literare bucureștene Locurile obișnuite de întîlnire a scriitorilor în București erau cafenelele și cenaclurile. Le-am cunoscut și eu, interbelic
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Radames, care a ieșit triumfător În luptă. Ea este de asemenea Îndrăgostită de comandant și dorește să afle secretul inimii Aidei. Aceasta, Într-un moment de slăbiciune, Îi mărturisește dragostea pentru Radames. Din acel moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
Kynnamos. Odată ajunși în zona de câmpie, îi prădau tocmai pe cei care trebuiau să se ocupe cu aprovizionarea trupelor. Germanii priveau aceste acțiuni cu perfectă indiferență; Kynnamos insistă că, mai ales Frederic Barbarossa, avea un caracter indiferent, violent și orgolios. A fost nevoie de intervenția unui corp de armată bizantin. Au fost mai multe conflicte; intenția de a prăda o mănăstire stârnește unul dintre ele. Odată atacați și surprinși de tactica militară a musulmanilor, barbarii au devenit lași, fricoși, incapabili
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mare parte din fanii câștigați de precedentul - Violator - 1990, din cauza imposibilei, dar inerentei comparații între cele două vârfuri ale creației Depeche Mode (Violator și Songs of Faith and Devotion). Acuzat de rătăcire experimentală rock și de abandonul dominantei electronice definită orgolios de fanii veterani: „clasic DM”, poate că Songs of Faith and Devotion merită pe deplin eticheta de "new wave", datorită sintezei geniale de stiluri aparent incompatibile - „marcă înregistrată” Depeche Mode, prin desființarea mitului antagonic synthpop versus rock și a prejudecăților
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
ton sînt răscumpărate de episoade trădînd nerv epic, ca acelea despre eliberarea cîinilor din cușca hingherului, eviscerarea cadavrului mamei, trenul zdrobind la Rădăuți o pereche de miri, incinerarea tatălui sau sfîrșitul motanului Pisovschi. Alex Ștefănescu nu e filotimic în sens orgolios, ci un hipertimic cronic în variantă duioasă. Volumul de convorbiri cu Ioana Revnic se citește cu plăcere, gustul literar fiind satisfăcut mai ales în primele două treimi, pentru ca spre final zvîcnetul beligerant să dăuneze stofei artistice.
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
noi... Vreo urmă de regret, de melancolie pe chipul lui? Nici una... Tocmai în perioada aceea începea să crească în mine trufia de care am pomenit. Mama a început să-mi devină străină și în același timp glasul meu spart și orgolios de adolescent care îl disprețuia pe Platon a început să se audă tare în casă. "Și tu ce crezi, mamă, am spus odată pe neașteptate, că după moarte o să ajungi în rai?" Ea rămase o clipă nemișcată când mă auzi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu adevărat, și nu lui, care era doar jignit și înspăimîntat că lumea o să mă arate cu degetul, ca și când n-aș fi fost bărbat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
găsești acasă, nu te mai duce nici tu la ora aceea acasă, nu ești sigur de borșul tău, dă servitoarea afară și mănîncă-l la restaurant!..." La aceste cuvinte prietenul meu se înfundă pentru prima oară într-o tăcere însingurată și orgolioasă pe care n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să urce la mine și să luăm masa împreună. La ora aceea, unu și jumătate, când ne întorceam noi de la școală, mă aștepta totdeauna mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și faptul că el se bucura spunîndu-mi acest lucru. Râsul meu jignitor nu-l mai derută însă, expresia înmuiată de o tandrețe ai fi zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi era la ea), există orgolioși care nu ascund
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi era la ea), există orgolioși care nu ascund decât un vid, în timp ce..." Urma să spună că la mine ascundea nu știu ce comori sufletești. Devenea penibil și îl întrerupsei cu un nou hohot de râs, izbindu-l puternic pe umăr, să-l trezesc din narcoza dostoievskiană în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]