5,945 matches
-
întîlnirea de la Aix a stat sub semnul scrisorii de mai sus, pe care o primisem cu puțin timp înainte, cea de la Die, la care n-au participat nici Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, nici Paul Goma, a stat sub semnul orgoliilor nejustificate și al discordiei. Gabriela Adameșteanu, căreia i se pot reproșa multe lucruri, dar nu și faptul că nu ar fi făcut tot ce putea pentru colegii noștri din exil, fusese pîrîtă de concurența revistei "22" că ar fi spus
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ASEM...”. Câtă agramație, câte prostii ieșite din gura acestui ditamai președinte! Încă o dată, Jos pălăria, Diasporă. Mă închin în fața voastră. Iar noi aici acasă ne merităm destinul. Merităm ce avem. Termin cu o epigramă sugestivă „N-a decretat-o din orgoliu, / Iar noi din nou luăm aminte. Că toate zilele-s de doliu,/ De când Dodon e președinte!”. ------------------------- Valeriu DULGHERU Chișinău, martie 2017 Referință Bibliografică: Valeriu DULGHERU - BRAVO DIASPORA !!! / Valeriu Dulgheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
primul la iertare și mântuire, la însănătoșire și binecuvântare și se înghesuie, se îmbrâncește la sfintele icoane, la sfintele moaște, la sfânta agheasmă sau trage de sfintele veșminte ale preotului gata să i le smulgă de pe dânsul. Mulți își afișează orgoliul și mândria prin faptele lor de donații importante în bani, ajungând uneori la zavistie. Pentru cel care este bolnav sau departe de un lăcaș de cult orthodox, mai ales cei care lucrează peste hotare, Casa Domnului este peste tot pe
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Am intrat în lumea artei, Pe o scară la subsol, Fiindcă nu am fost atentă, Am căzut și m-am lovit! Nu conta că-i rupt piciorul, Orgoliul meu era rănit, Cum să intri-n lumea artei, Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta, Este frumoasă ca și arta, Însă am fost dezamagită, Când am văzut că e hidoasă, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfă
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]
-
am lovit! Nu conta că-i rupt piciorul, Orgoliul meu era rănit, Cum să intri-n lumea artei, Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta, Este frumoasă ca și arta, Însă am fost dezamagită, Când am văzut că e hidoasă, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfă, Toți se calcă în picioare, Ca s-ajungă mai în frunte! Nu știu cum de vine asta, Își zâmbesc se gratulează, Mimează că se iubesc, Însă totu-i mascaradă, Toți îi critică pe toți
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]
-
românesc, în confesiunea ortodoxă, Carol al II-lea era un excepțional cunoscător al tradițiilor noastre populare și un perfect vobitor al limbii literare române. De asemenea, Curtea Regală din vremea sa era organizată cu pedanterie, cu grija detaliului, cu infinit orgoliu și cu pricepere. Există dovezi certe că regele avea vaste cunoștințe în domeniile militar, științific, artistic și de bună guvernare, iar ele depășeau adesea pe cele ale specialiștilor din domeniile respective. Regele Mihai a domnit în anii 1940 peste o
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
se împlinesc, în anul acesta - 2016, cinci ani!... În altă ordine de idei, zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
cum le este plămada, sar în extrema cealaltă, pun pe ei vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă. Se socotesc polieficienți din ce în ce mai strident, pe măsură ce clocotul interior arde tot mai puternic. Pun stapânire pe ei orgolii nemăsurate și o clocotitoare lăcomie. Singura fereastră prin care mai respiră este ura, fără ea s-ar sufoca. Treptat ura se înscrie definitiv în datele lor fundamentale și exersată neîntrerupt și cu forță, ura devine o fibră puternică și începe
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
mai adânc, cu tot mai multă înverșunare, se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat. Ura se transformă într-o plăcere, devine o hrană a sufletului și ca o urmare firească, omul începe să fie stăpânit de orgolii și de lăcomie nestăvilită. Dialogul devine lipsit de bun simț, rațiunea este stăpânită de porniri sălbatice, animalice, de agresivitate, spiritul este în totală dezordine. Ura nu te mai întreabă de nimic, ea dorește doar produsul finit pe care mintea sufocată
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
publicat în Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015. Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
identitatea dintre curaj, temeritate și spirit de aventură. După cum timiditatea nu e sinonimă cu modestia, iar îndrăzneala nu trebuie confundată cu aroganța căci, de multe ori, timiditatea se datorează, se știe, neîncrederii în forțele proprii, modestia împlinindu-se grație abdicării orgoliului, în timp ce îndrăzneala se fundamentează, evident, pe spiritul de curiozitate, iar aroganța se întemeiază pe suficiență și uneori pe sastisie. Orice meloman vine în lumea sunetelor cu un anume teren psihic și cu un topos temperamental. Mai mult, duce cu el
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
într-un mod lipsit de eleganță (ca să mă exprim eufemistic) arată în ce măsură politicianismul iresponsabil tinde să devină regula de funcționare în administrația superioară a țării. După nesfârșitele hârâieli și mârâieli între palate, după faulturile grosolane între grupări de interese și orgolii, era inevitabil ca între cei sacrificați să se numere mai degrabă profesioniștii de elită ai sistemului, și nu loazele care și-ar fi binemeritat decapitarea. Nesprijinindu-se decât pe propria competență și valoare, puținii oameni din categoria Baconsky sunt, întotdeauna
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
inteligența l-ar destina cu prisosință. Mă întristează faptul că jocurile politice de proastă calitate ale momentului prind în menghina relei-intenții, a ranchiunii și a abuzului personaje care merită întregul nostru respect. Sunt profund indignat că la această alba-neagra a orgoliilor se dedau oameni altminteri inteligenți. Nu pot să nu văd în comportamentul lor o iresponsabilitate care, dacă n-ar fi jenantă, ar fi ridicolă. Și invers. n P.S. În revista "Luceafărul", un scriitor cu termenul de garanție expirat, pe numele
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
psihologie distinctă. Ea conține o asumare a "marginii", pe jumătate resignată pe jumătate ironică, atitudine în care suntem îndemnați a citi nu atât efetul unei locații mai mult ori mai puțin accidentale cât o apartenență structurală (un prim indiciu de orgoliu apare prin sfidarea "prozaicei" explicații biografice): "Sunt un provincial, aș conchide: nu am tupeu, nici aroganță, îmi cenzurez vanitățile, mă îndoiesc de mine însumi, valorile în care cred se află în permanentă criză... și altele de felul acesta. Ar mai
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
convertește într-unul de superioritate ce se dorlotează într-un limbaj ce riscă însă o oarecare inflație: Și dacă totuși scriu - în loc să citesc pur și simplu -, o fac deopotrivă din nihilism, din fascinație și din narcisism. Uneori e la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar rămâne pe veci închise în sine. E și bucuria ascunsă de a tăia arhitecturi ascunse în idee". Mărturisindu-și cu o ardoare adolescentină (provincia ne păstrează tineri, nu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul său și ambițiile nemăsurate nu sunt împlinite, complotează. în ciuda cererilor "revoluția" antineroniană n-a produs o Lege Ticu. Dar domnia lui Vespasian nu s-a mai sprijinit pe delatori. în schimb Domițian, scurtă vreme după înscăunare, a recurs la practicile
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
acele momente În care nimic altceva În afara senzațiilor nu mai contează veți putea Înțelege. Însă nu este greu, trebuie doar să vă priviți În oglindă, și veți Înțelege că aveți nevoie de fericire așa cum copiii au nevoie de mamă. Lăsați orgoliile la o parte și deschideți-vă În fața vieții. Cel mai frumos lucru pe care Îl poate face un om este să zâmbească... fără nici un motiv... haideți să fim pur și simplu fericiți, fără să avem habar de ce... așa este cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
îndepărtată, dar și pe orizontală, prin aducerea în discuție a unor evenimente comparabile ca semnificație, derulate pe alte meridiane ale globului. Prin articolele sale, Vladimir Tismăneanu nu-și propune să ofere soluții și să facă predicții. Lipsit de astfel de orgolii, el nu urmărește decât să înțeleagă întreaga complexitate a situației. În felul acesta, soluțiile aproape că vin de la sine, nici măcar nu mai trebuie enunțate ca atare. Ceea ce contează la Vladimir Tismăneanu sunt întotdeauna întrebările pe care și le pune, conexiunile
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de sticlă; jos, spiritul mântuitorului, nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-o comuniune situată dincolo de orgolii și sensibilități. Numai atunci Saint-Sulpice va deveni catedrala tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se sting speranțele omeniei; din turnul ce străjuiește falnic biserica Saint-Germaine l^Auxerrois
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
optzeci și cinci de mii de franci este achiziționat carillon-ul proiectat de Monsieur Gion, un distins și simpatic arhitect de la Ville de Paris " carillon bibilit apoi cu abilitate și pasiune de Monsieur Collin, cel ce abia terminase de restaurat mecanismele orgoliilor astronomice de la Rouen și Lyon. 16 aprilie 1878: noul agregat instrumental, alcătuit din 38 de clopote cu varii dimensiuni, în greutate totală de zece mii de kilograme, rostește întâiul său mesaj sonor de o paternitate triumfală grație contribuției unui arhitect (Ballu
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
în stare să înțeleagă ce a citit? Și, dacă va înțelege, o va face într-un moment în care sufletul lui va fi poros, dornic să absoarbă, așteptându-și într-o blândă feminitate întregirea sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient sieși, reflectând sigur de el și deformator orice gând ce s-a apropiat din afară, orice durere care încă nu l-a atins?" însă din păcate calvarul așteptării autorului (așteptarea, o așteptare înfrigurată, cu deschidere, am zice, metafizică, e
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
înșiși: Cine ar putea spune dacă este mai curajos cel ce se încăpățânează să înțeleagă lumea înconjurătoare și să arate ce a înțeles, încercând să creeze o altă lume identică, după chipul și asemănarea celei reale sau cel ce are orgoliul de a recunoaște că opera lui nu îl poate, în mod fatal, exprima decât pe el însuși, că între lume și el va exista întotdeauna, și orice ar face, lentila deformatoare a ochiului său care privește și interpretează totul?" întrebare
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu de vedere, opoziția de plano, refuzul ca strategie au un miez distructiv, dizolvant. Susțin necondiționat puterea spiritului critic. Dar nu în sine, ci ca factor de ameliorare
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
ține în brațe, privind fie în lăuntrul ei, fie spre un tărîm numai de ea știut. Nicicînd către el, care, oricum, se uită în oglindă. Dar motivul pentru care doamna nu-l privește pe licorn în față nu e doar orgoliul și înclinația ei spre introspecție. Doamna știe că iubirea e ucigătoare sau ucisă chiar și atunci cînd e împărtășită. Mai ales cînd e împărtășită. Pentru a nu meduza, doamna e oarbă sau privește dincolo de zare. Pentru a nu fi meduzată
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]