329 matches
-
de Mustafa Kemal, articole din ziarele vremii și un escurt articol al istoricului turc Reșat Kasaba de la University of Washington, care descrie pe scurt evenimentele, fără să facă acuzații clare. Mărturiile rabinilor evrei din Smiran, scrisorile lui Johannes Kolmodin (un orientalist suedez din Smirna prezent în oraș în acele timpuri) și raportul lui Paul Grescovich susțin cu toate că grecii și armenii sunt responsabili pentru declanșarea incendiului. R.A. Weight afirmă: „clienții săi au demonstrat că indendiul, la origini, a fost un mic foc
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
alt rabin scria pe 29 septembrie „Pentru a înrăutăți lucrurile, Smirna nu a scăpat de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea nenorocirii evreilor și altor refugiați.” Johannes Kolmodin, un orientalist suedez, se afla în Smirna în acele momente. El a scris că armata greacă a fost responsabilă pentru incendiu, ca și pentru incendierea a 250 de sate turcești Un jurnalist francez care s-a ocupat de relatarea evenimentelor din cursul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
texte care au multiple niveluri de semnificație, create cu scopul de a îndemnna cititorul la reflecție și introspecție. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru culegerile de povești umoristice cu "Mulla Nasrudin" (Nastratin Hogea). Shah a fost uneori criticat de orientaliști, care i-au pus sub semnul întrebării autoritatea și pregătirea. Rolul său în controversa creată în jurul noii traduceri a Rubaiyat-ului lui Omar Khayyam - publicată de către prietenul său, Robert Graves, și de fratele mai în vârstă Omar Ali-Shah - a fost intens
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Graves și fratele mai mare al lui Shah, . Traducerea, care prezenta Rubaiyatul drept un poem sufit, se baza pe un document cu adnotări derivat la rândul său dintr-un manuscris aflat în posesia familiei Shah de 800 de ani. Atât orientalistul L. P. Elwell-Sutton de la Universitatea din Edinburg cât și alții care au scris recenzii ale cărții, și-au exprimat convingerea că povestea anticului manuscris era falsă. Graves se aștepta de la tatăl lui Shah, Sirdar , să facă public manuscrisul original pentru
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
sunt ca valurile ce se sprag izbindu-se de pietre: aparțin aceleași mări, au forme diferite și au același scop”, a scris Shah, citându-l pe Ahmad al/Badawi. Shah a exprimat deseori dezaprobarea referitoare la descrierile sufismului promovate de către orientaliști, susținând că studiul academic/personal al formelor și metodelor istorice nu reprezintă o bază suficientă pentru a putea înțelege sufismul în mod corect. Mai mult, obsesia pentru formele sale tradiționale poate deveni un real obstacol: ”Arată-i unui om prea
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
apărut în volumul "" (Ed. Socec, București, 1940), alături de o altă povestire fantastică scrisă la începutul aceluiași an, „Nopți la Serampore”. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Nuvela se referă la cercetarea dispariției stranii a unui medic și orientalist bucureștean pe nume Zerlendi după ce începuse să se documenteze cu privire la practicile oculte realizate de medicul și farmacistul sas transilvănean Johann Martin Honigberger. Tema principală o reprezintă căutarea iluminării spirituale, o taină accesibilă doar unor persoane inițiate, care se realizează aici
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
(n. 17 mai 1844 - d. 7 ianuarie 1918), a fost un cercetător biblic și orientalist german, cunoscut în special pentru contribuția sa notabilă la înțelegerea științifică a originilor Pentateuhului / Torei (primele cinci cărți ale Bibliei). Născut la Hamelin în Regatul Hanovra, fiul unui pastor protestant, a studiat teologia la Universitatea din Göttingen sub îndrumarea lui
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
Cele patru surse sunt cunoscute ca „Yahwistul (de la Yahweh), „Elohistul” (de la Elohim), „Deuteronomistul” (de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
adunare de procese care aduc valoare adăugată. Noile produse economice, lucrate cu știință și îndemânare vor fi vândute la un preț superior. Opera și viața lui Ibn Khaldun au fost aduse în atenția publică odată cu crestomațiile de documente ale unor orientaliști francezi, începând cu anul 1697. În anul 1806, Silvestre de Sacy, un lingvist și jurnalist francez preocupat de studii orientale, a publicat o biografie a lui Ibn Khaldun, împreună cu o descriere mai amănunțită a „Prolegomenelor” . Au urmat traduceri integrale în
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța în regiunile cucerite de otomani, dar amintește că un autor din secolul al XVII-lea apreciază că turcii foloseau alte metode prin care „...Îl alungau pe Cristos din
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
ca așezare permanentă, beduini arabi, care au denumit locul "Hirbet Djefet" După întemeierea Statului Israel modern (1948), în anul 1960 a luat ființă în apropiere, un sat evreiesc, moșavul Yodfat. Prin 1847 consulul Prusiei la Ierusalim,Ernst Gustav Schultz (1811-1851), orientalist și teolog, a fost cel dintâi care în cursul unei călătorii de explorare în inima Galileei, a identificat locul unde s-a aflat în trecut cetatea Yodfat. El s-a bazat pe descrierea din cărțile lui Josephus Flavius și pe
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
întrebări în legătură cu credința sa și cu viața sa spirituală. Nu găsim nimic din această concepție în Coran, totuși, originea s-ar regăsi în anumite hadithe. Religia beduinilor reprezintă cea mai veche și mai primitivă formă de religie semită, așa cum afirmă orientalistul în lucrarea “Istoria arabilor “. Cultele arabilor peninsulari cu trăsăturile lor astrale, templele ornamentate,ritualurile complicate și sacrificiile, constituie un stadiu de dezvoltare ulterior, un stadiu atins de societatea sedentară. În această cultură nu se poate gândi ca un musulman fără
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
al-hikmah" și "Nihăyat al-hikmah", sunt considerate opere redutabile ale filosofiei islamice. Lui Tabataba’i îi mai aparțin și câteva tratate despre istoria șiismului. Unul dintre acestea cuprinde clarificările sale și expunerea credinței șiite ca răspuns la întrebările adresate de renumitul orientalist francez, Henry Corbin. Încă una dintre cărțile sale pe această temă, „Shi'ah dar Islam” a fost tradusă în engleză de către "Sayyid Hossein Nasr" cu ajutorul lui "William Chittick" sub titlul Islamul Șiit. Aceste cărți furnizează instrumentul academic ideal de demontare
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
cu numeroase titluri, dar nu mai puțin demn de interes ni se pare să atragem atenția asupra prelungirii cercetării Hadisului până în zilele noastre, când continuă să apară numeroase studii și cărți pe această temă, datorate atât cercetătorilor arabi, cât și orientaliștilor, utilizându-se cele mai moderne mijloace de cercetare, inclusiv computerul, care dă răspuns numeroaselor chestiuni care nu au fost pe deplin elucidate.
Clasificarea hadiselor () [Corola-website/Science/330917_a_332246]
-
cu numeroase titluri, dar nu mai puțin demn de interes ni se pare să atragem atenția asupra prelungirii cercetării Hadisului până în zilele noastre, când continuă să apară numeroase studii și cărți pe această temă, datorate atât cercetătorilor arabi, cât și orientaliștilor, utilizându-se cele mai moderne mijloace de cercetare, inclusiv computerul, care dă răspuns numeroaselor chestiuni care nu au fost pe deplin elucidate.
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
a Imperiului Austriac. Deja la vârsta de 14 ani, în anul 1874, el s-a înscris pentru studii la Academia de Artă din Viena, pe care le-a încheiat în 1882. Principalii săi profesori au fost August Eisenmenger și pictorul „orientalist” Leopold Karl Müller. Cu ajutorul unei burse de 3000 de coroane, a plecat în Egipt că însoțitor al lui Müller, apoi, în anii 1884-1882 cu ajutorul Premiului Romei a vizitat pentru prima dată capitala Italiei. A locuit în turnul Palatului Veneția care
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
() a fost un orientalist de origine franceză, filosof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul său Georges Vajda. A fost bibliotecar la Biblioteca Națională a Franței până în 1939, unde a fost chemat în calitate de orientalist. În 1939 a fost trimis de Julien Cain- pe atunci administrator al Bibliotecii Naționale, la Istanbul în calitate de atașat al Institutul Francez, unde a fost însoțit de soția sa Stella Corbin. Printre mentorii săi se află Etienne Gilson și Louis Massignon
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
după ce Iordania a pierdut Ierusalimul de est și Orașul Vechi în Războiul de Șase Zile. al-Husseini a menținut relații bune cu regele Hussein și nu l-a condamnat pe acesta pentru măcelul antipalestinian din „Septembrie cel negru” al anului 1970. Orientalistul israelian Tzvi El-Peleg considera ca probabil își făcea speranțe că în caz că Iordania va reuși sa recupereze Cisiordania regele Hussein îl va fi numit în fruntea regimului autonom palestinian plănuit pentru acest teritoriu. În anul 1974 Amin al-Husseini a murit la
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
(n. , Lysá nad Labem, d. 12 decembrie 1952, Praga) a fost un lingvist și orientalist de origine cehă, care a pus bazele hititologiei, fiind primul care a reușit să descifreze limba hitită. s-a născut într-o familie de preoți evangheliști. Și-a început liceul în Praga, dar din cauza morții neașteptate a tatălui său, l-
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
unei noi discipline științifice, hititologia, care se ocupă cu istoria și cultura materială și spirituală a Imperiului Antic Hitit. Hrozný nu a fost doar un om de știință strălucit, ci și un manager priceput. El a contribuit la înființarea Institutului Orientalist din Praga, a participant la crearea ziarului intitulat „Archiv orientální” și a organizat prima expediție cehă - sau mai bine zis cehoslovacă - în Orientul Apropiat. În perioada șederii sale în Viena, Hrozný - care la acel moment se considera mai degrabă filolog
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
peste o mie de tăblițe. Premiul Bedřich Hrozný este un premiu de onoare prestigios oferit de către Universitatea Carolină din Praga. A fost instituit în 2013 în cadrul comemorării lui Bedřich Hrozný ca președinte al universității, dar și ca om de știință, orientalist și lingvist, cunoscut la nivel mondial ca cel care a descifrat limbajul hitit. Premiul poate fi acordat de două ori pe an, sau deloc, de către președinte sau vice-președinte universității, în cadrul unei întâlniri ceremoniale a Comitetului Științific al Universității. Acest premiu
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
Mari Albert (n. 16 aprilie 1877, Nijmegen - d. 17 martie 1943, Calcutta) a fost un orientalist neerlandez. El a fost de fapt primul tibetolog neerlandez. O mare parte din colecția sa de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă face parte acum din Colecția Van Manen a Institutului Kern (numit după Hendrik Kern (1833-1917)) din cadrul
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
București, 1940), alături de nuvela fantastică omonimă. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Subiectul acestei nuvele îl constituie depășirea limitelor timpului și spațiului, ieșiri tulburătoare „pline de parfumul greu și amețitor al junglei indiene”. Un grup de trei orientaliști sceptici experimentează fără voia lor o călătorie în timp cu prilejul unui drum prin pădure de la Serampore la Calcutta (în provincia Bengal a Indiei Britanice), experiment care este refăcut de învățatul hindus Swami Shivananda pentru a-i demonstra naratorului că
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampore la Calcutta (în provincia Bengal a Indiei Britanice), experiment care este refăcut de învățatul hindus Swami Shivananda pentru a-i demonstra naratorului că spațiul și timpul au un caracter iluzoriu. Aflat la studii la Calcutta (India britanică), un tânăr orientalist român își petrecea nopțile călduroase de toamnă plimbându-se pe străzile metropolei, împreună cu doi tovarăși mai în vârstă: fostul diplomat rus Bogdanof și bibliotecarul olandez Van Manen, cu care împărtășea aceleași preocupări. Cei trei prieteni se deplasează într-o seară
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]