3,686 matches
-
o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas deocamdată fără efect la nivelul percepției publice. Orice modalizare și relativizare și mai ales orice referire la viața cotidiană sînt respinse cu oroare din spațiul sacru. Desigur, cel mai mult supără conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
despre viața pe acest pământ ale strămoșilor noștri daci - pe cât ne sunt de cunoscute -, atât de deosebite de ale celorlalți strămoși, latini, puși pe stăpânire și administrație. Pe semne, din această strânsă nepotrivire am rezultat noi, românii, persoane cumsecade, cu oroare față de politică, iar până în fundul sufletului și mereu muscați de demonul ei, oscilanți între stânga și dreapta, asemeni, pentru propria-ne liniștire socotindu-ne de centru, ceea ce, sincer vorbind, înseamnă a nu prea fi de nici un fel. Dar și ispitiți
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
sine reprezintă, după Lévinas, aceasta conștientizare a prezentei Celuilalt, precum și a pericolului pe care il însemn eu pentru el. A vedea un chip înseamnă deja a auzi o porunca morală: "Să nu ucizi!" E evident, așadar, ca pentru Lévinas crimă, ororile Holocaustului ori ale Gulagului au fost făptuite de fapturi amorale, pentru care cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip. Teoria lui mi-a amintit o nuvelă tulburătoare, a lui John Barth, în care doi
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
multe conotații care se regăsesc în toată poezia scrisă de Doina Uricariu. Vindecările așteptate, căutate de autoare au loc într-un spațiu al iluziei, al utopiilor unde se refugiază din fața realității. Refuzul de a exprima în cuvinte realul ține de oroarea poetei față de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, prețioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea, sentimentul. Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii și tensiune înaltă, preferință pentru baroc neconducând neapărat
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si declarațiile dur-expiatoare în structurile acesteia: "Ce odios îți voi fi părînd! Am însă o scuză, mica Georgetta. Era datoria mea
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
furie pe Mario, bagatelizând pioșenia momentului. În acest fel, se produce o distorsiune nefericită în raport cu caracterul personajului. Actul al II-lea, având o dominantă generală negrul, motivată aici de atmosfera sumbră a cabinetului lui Scarpia, în care se vor petrece orori, torturi și interogatorii fioroase, are, într-adevăr, o coerentă firească. Dar și aici, anumite „găselnițe” regizorale ne par inadecvate atmosferei operei. Țoșca nu este o criminală sadica. Ea este o femeie credincioasa care ucide din disperare afectiva în încercarea ei
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
e departe de a diagnostica exact proiectul meu critic. Dar, din moment ce aceasta pare să fie convingerea lui Paul Cernat, e de prisos să încerc să i-o schimb (și asta tocmai într-un articol care-l vizează). Neavând vanități (am oroare de ele pe măsură ce le constat înflorirea la tot mai mulți colegi ai mei de magistratură), îmi asum jovial formularea și trec mai departe. Dincolo de asemenea etichete și de altele mai grave, lansate, de astă dată, în gol (nu îmi dau
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
lasă să se vadă noblețea desăvîrșită a unui cap. Dumneavoastră și cu mine n-avem de ce să ne temem de ea; dar ia gîndiți-vă la un cap prost modelat, la capul unui om vulgar, care a chelit de timpuriu. Ce oroare! Timpul a trecut și nu-mi mai făcea plăcere să vorbesc cu Gabriele D’Annunzio. Într-o zi, la cîteva luni de la vizita mea la Versilia, l-am văzut într-o trăsură descoperită, la Florența, pe strada Dei Servi. În
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
viața nu are farmec. Numai că realitatea e curat impertinentă, nepăsîndu-i de capriciile totalitare ale spiriului faustic, drept care scoate la iveală stafii menite a-l sabota. Așa apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a cărei expresie entropică provoacă nopți albe fizicienilor, așa izbucnește incertitudinea, ale cărei formule cuantice umilesc pînă și pe cei mai încrezători cercetători, și tot astfel țîșnește hazardul, a
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
sigur este că nici un părinte iubitor n-ar trebuie să-și dorească un copil care să fie mare artist. Așa cum orice aberație teoretic posibilă s-a și întâmplat în realitate, cum prin mintea și imaginația individului trec cele mai teribile orori, la marele artist acestea vor fi obsesii oirganic înrădăcinate și din ele e făcută, în bună parte, arta lui. De aceea, o operă de puternică originalitate e periculoasă (vezi tema din Doctor Faustus) - iar îndărătnicia contemporanilor o știe -; periculoasă până ce
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de spus, aducînd cu penele înfipte în trunchiul copacilor spre a le grăbi căderea. Și copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și afle chipul fenomenologic. Dacă nu te
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un Balcani în care moartea și dragostea se țin frumos de mână - printre cruci. Solar, dar nu mai puțin „freudian”, CMU este un mic maestru al psihologiei abisale a celor loviți de soartă, refuzații lumii, cei care știu
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
în Masenka trecutul, pe care se străduise atît să îl uite, dosindu-l în caragialești politicarde comentarii despre maica Rusie aflată pe moarte, despre soarta rusului în exil etc. Dar tot pe Masenka o așteaptă, cu amestec de bucurie stupefiata, oroare și melancolie contemplativa, un alt pesonaj al cărții, care ipostaziază intelectualul, aflat în cele mai multe dintre cărțile lui Nabokov. Ganin, pe numele lui, este singurul ins lucid din sărăcăciosa pensiune a doamnei Dorn, refugiul emigranților; singurul care nu și-a uitat
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
să "reflecte nouă realitate a României" nu numai că sînt de prost gust dar anunță și o nouă încercare de introducere a măsurilor de tip administrativ în spațiul esteticii. Chestiunea mi se pare absurdă și gravă. Gravă pentru că înseamnă că ororile culturale ale epocilor revolute s-au produs în zadar, iar absurdă pentru că autoritatea (cîtă este!) a celor care reclamă tabula rasa s-a încropit în aceeași cumplită perioadă și este ea însăși o dovadă a continuității culturii noastre. S-ar
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
latină umanista a Romei celei mici de la Blaj, tipică transilvănenilor. Măcar din unghiul ascuțit al culturii, avem în fața încă un argument din argumentele temeinice ale românilor de dincolo de munți uniți cu Romă. Români prigoniți că în războaiele religioase, făcuți, cu oroare, papistași, urîți cîteodată mai mult decît paginii. E paradoxul poporului român, atît de tolerant și atît de latin, istoria să-l amestece de secole în oală fierbînd de slovele chirilice și de vorbele de la răsărit, - groază, urîtul, năpasta și mai
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
CÎMP DE LUPTĂ ÎN CARE SE ÎNFRUNTA INTERESE PARTICULARE", în loc să fie un "tărîm al căutării și creației, al dialogului creativ pentru realizarea unei voințe și responsabilități comune". Drept consecință, rolul intelectualului este de "a PREVEDEA că o Casandra diferitele primejdii, orori și catastrofe" iar rolul politicianului este de"a asculta toate vocile care avertizează, să ia aminte de pericole și să se gîndească intens la modalitățile de a le confruntă și înlătura". Ropote repetate de aplauze au însoțit discursul lui Havel
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
moralei, problemelor religioase etc., ale perioadei 1940-1974. Se vrea a fi, și chiar reușește, un roman-frescă, avînd ca centru ideal Nomana, un sat milanez care se conduce după modelul moral creștin (catolic), singura garanție a civilității și singura apărare împotriva ororilor unui timp decreștinat. Astfel, cartea încearcă să atingă toate problemele unei societăți în schimbare, delimitînd cîte o zonă de interes pentru fiecare personaj (ales conform acestor categorii: industriașul - Gerardo Riva; țăranul - Stefano Giovenanza; artistul - Manno Riva; scriitorul - Michele Tintori; abruțezul
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
151) pe care cu toții și-o reprimă autorul furnizînd argumentele raționale ale alegerii. Dar ceea ce este totuși extraordinar în această carte este romanul de război: participarea italiană în campania din Rusia, retragerile dezordonate, mai apoi, din Polonia sau din Balcani, ororile lagărelor comuniste, degringolada din Italia după demisia lui Mussolini. Și consecințele acestora: primele alegeri libere, trecerea de la aspra morală soldățească la subtilitățile de neînțeles ale politicii, coloratura gauchistă a furtunoșilor ani '60. Scenele de război propriu-zise au pregnanță și dau
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
tolerant. Evident, se vorbește despre decadență, despre pierderea identității, dar și despre prezența copleșitoare și corupătoare a străinilor. Voigt consideră că s-a mers mult prea departe în cultivarea unui sentiment de vinovăție și rușine istorică în rîndurile germanilor pentru ororile celui de-al doilea război mondial. Revizionismul istoric nu este însă subiectul central al retoricii acestui partid. "Străinii sînt principala problemă a Germaniei" afirma Voigt, care vehiculează viziuni de coșmar despre statul multietnic și multicultural. La rîndul său, Nier, fostul
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
de sânge în efigie? Ne-o pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic, după petele solare? Cutremurându-ne de groaza unei orori, devenim mai sensibili? Una din amintirile neșterse ale anilor mei de formație a fost secvența dintr-un film documentar în care un șarpe înghițea ritmic o broască rămasă doar cu capul afară din fălcile reptilei. Cu ochii încă mai bulbucați
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
dezgust. Fuseseră momente în care el trăsese cu arma lui cu lunetă în arborii mai înalți, rămași întregi după bombardamente. Omorâse vreo cinci. Trăsese la nimereală. Abia pe urmă îi văzuse inerți, atârnând legați de ramuri. Cântărețul se scuturase de oroare. Văzând reacția atât de umană a unui ins trecut prin atâtea grozăvii, mă pomenesc zicând singur, ca pentru mine: A la guerre, comme a la guerre. Ciudat, Charles, oricât de bun ziarist este el, nu cunoaște expresia și trebuie să
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de statui, înțepeniți pe banca opoziției. Pentru că atunci când au început să vorbească, atunci când în avanscenă au ajuns Ioan Mureșan, Radu Sârbu și Remus Opriș dezastrul ni s-a relevat în toată oroarea lui. Aceștia sunt specialiștii capabili să conducă o țară? Privirile alunecoase, incapabile de focalizare, ale psihiatrului Opriș ar fi trebuit să ne neliniștească din prima clipă. Figura deja senectă a ministrului agriculturii (am avut un adevărat șoc când am aflat
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]