343 matches
-
acestei cărți, vine din neamul gorunilor, cu rădăcini adânci în pământul moldav și „talpa țării”, înscriindu-se în rândurile creatorilor de balade moderne. Viețuitor al unui spațiu rural, unde s-a născut veșnicia etniei românești, el s-a aplecat cu osârdie și talent nativ peste marile întrebări omenești și dacă nu le-a găsit un răspuns palpabil, credibil, atunci a sublimat golul de certitudini cu licențe poetice și metafore de o profunzime surprinzătoare. „Picătura de amar” își deschide filele cu meditații
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
lui Th. Călin Delapraja este o încurajare pentru începători. La ultima masă de lectură din sala de periodice a Bibliotecii universitare „Mihai Eminescu” din Iași,(unde-l găsesc întotdeauna) loc de meditație asupra istoriei, Ion N. Oprea își continuă cu osârdie cercetarea, după ce a făcut un raid prin periodicele Bucovinei, (Cernăuți-ului, Rădăuților Dorohoiului), Vasluiului, Hușilor și evident Bârladului, aducând trecutul în față în cele opt „catastife”(numite așa de mine în înțelesul cel bun). La ultima noastră întâlnire m-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-o familie a cărei avere era puținul pământ, pe care îl muncea cu osârdie și sudoare, și o droaie de copii. Fără știință de carte, dar cu înalta școală a vieții, părinții mei adunau ban cu ban și-i investeau în câte o sfoară de pământ. Pământul era avuția și suportul supraviețuirii familiei rurale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
spadă. Exista o posibilitate de a găsi un adăpost În noaptea aceea și sprijin pentru ce avea să urmeze; totodată, de a-i ajuta pe englezi, aflând cu aceeași ocazie mai multe despre ei și despre cei care cu atâta osârdie le doreau pieirea. Acest atú, acestă carte de joc din mânecă pe care Diego Alatriste avea grijă să n-o folosească decât foarte rar, se numea Álvaro de la Marca, alias contele de Guadalmedina. Iar casa lui, adică palatul, era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar clasa - o încăpere de chirpici proptită în grabă de un zid al bisericii. Câte nuiele n-a luat la dos, câte ceasuri n-a stat la colț, în genunchi, pe coji de nucă, doar-doar s-o apleca mai cu osârdie asupra ceaslovului, și tot în zadar. În schimb, umbla la țâțele fetelor și se-ncăiera cu băieți mult mai răsăriți ca el, de venea acasă mai mereu cu țoalele tăvălite și rupte bucăți. Nu l-a mai primit la școală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întrucât, ca noi toți, nici Domnia Sa nu este un Havel (și nici ministru al Culturii pe lângă un Havel). De ce cred eu că nu e bine să tot punem această întrebare? Între altele fiindcă nu se sfiesc să o pună cu osârdie nici cei care au profitat de vidul de putere și au trecut din vechea nomenclatură în cea nouă, nici cei care până mai ieri se autointitulau „adevărații comuniști” și își judecau confrații în fața „odiosului” și a „sinistrei”, nici cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
stat vreo șase luni deoparte, apoi am intrat în dubluri, în roluri peste noapte; n-am fost rău, dar nici grozav nu poți să fii jucând în locul lui Bibanu sau al nu știu cui altul. Singurul regizor care m-a distribuit cu osârdie este Gonța. Restul s-au folosit de bucuria mea de joc, de datele mele, punându-mă sau nu în ipostazele cele mai adevărate. Nici Gonța nu a apucat să mă descopere de fapt, căci am plecat din teatru la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
face Beligan că nu cunoaște speța. ― Ei, soția, vorba ceea, fost-ai, lele, dar Dacia e sfântă... ― Așa, adaugă Beligan, văzând că omul o lua cam greu cu povestitul. ― Așa că, venind eu de la spectacol obosit, căci mă cunoașteți cu câtă osârdie joc eu... ― Mai e vorbă, nene, ce dracu’, doar suntem aici. Și... ― Și, ca să nu greșesc eu cumva din cauza oboselii, mi-am tras două linii albe de la poartă până în garaj, cât să pot duce Dăciuța cu ochii închiși acăsucă. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă cu un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și se adresă pe ton scăzut domnitorului și celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria de a te închina celor ce le-ai jurat supunere în această vale a plângerii ce este viața. Cu tot cinul preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ierusalimului Dosoftei, să ne rugăm astăzi cu toții, români și greci, români din Ardeal, sârbi, bulgari și arbănași, creștini din pustiurile arabe, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să te întoarcă sănătos spre propășirea credinței și a dreptmăritorilor creștini. Cu mare osârdie și cu vărsare de lacrimi te petrec, măria ta; fie ca rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
în docuri, ancorate tăcut, în zori de zi, pe furiș), mi-am dat ultimii bani pe călimări cu cerneală albastră, fluidă, într-însa cu limbi pofticioase să lingă hârtiile dalbe. Tocul cu rezervor de cauciuc mi l-am umplut cu osârdie. Foaia de dictando, ruptă bezmetic dintr-un vechi registru comercial, întinsă-i, pe masa mea bucșită de hărți, și globuri terestre, și sextane, și busole de aur, tolonită-i cu supușenie și evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
ei și de oamenii care, într-un fel sau altul, au fost răspunzători de soarta acesteia, în paginile beletristice scriitorul Sorin Cotlarciuc reînvie personaje care au trecut prin viața sa atît de zbuciumată : tovarăși de joacă îprintre ei, revin cu osârdie frații Cimpoieșu), vecini, colegi de clasă, camarazi de armată... Acestora le dă chip și consistență din doar cîteva tușe fulgurante, mizînd îndeosebi pe amănuntul esențial, pe economia de mijloace stilistice. Porecla este un mijloc eficient și pitoresc de caracterizare a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Șchiopu: „Într-acestaș an dacă s-au așezat Petru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din Vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și cu toată osârdia au zidit Gala din Deal, care trăiește și până azi”. Asta ar însemna că Galata din deal are ca an de pornire anul 1582 și, după cum se știe, a fost gata în 1584. Dar despre Galata din Deal nu se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
același Barnovschi vodă îl întâlnim și la 18 mai 1627 (7135), cu o altă faptă bună. Nu degeaba spunea despre el postelnicul Toma Cantacuzino că: „În multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii la rugă, cu mare osârdie”. Și acum dacă sfinția ta a deschis vorba despre o altă faptă bună a lui Miron Barnovschi voievod, sunt tare nerăbdător să aflu care-i aceea? Fapta asta - ai să vezi - nu-i întreagă a lui, fiindcă spune: „Domnia mea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfânta biserică”. „Care o fi acea biserică?” - m-am întrebat. Gândul mă duce la cele scrise în pisania bisericii Sfântul Vasile cel Mare din apropierea mănăstirii Galata, în care se spune: „Această biserică... a fost zidită între anii 1795 1806 prin osârdia ieromonahului Vartolomeu și credincioșilor din Târgușorul Nicolina. La zidirea ei s-au întrebuințat și materiale de la biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii...” Cred că acele materiale erau tocmai din biserica lui Poroțchie „ce au fost căpitan mare”. Citesc mai departe. În
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la Cetățuia s-a înființat o tipografie care tipărea cărți grecești... Cu timpul, Cetățuia a crescut ca ansamblu monastic. Voievodul Gheorghe Duca a avut mare grijă de înzestrarea mănăstirii. Chiar din timpul când - după cum el însuși spune - „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie”. Apoi la 24 august 1670 (7178) Duca Vodă cel Bătrân - cum i-a spus posteritatea - a hotărât ca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică, dacă n-am cunoaște neostoita ta vrere de a înțelege cum de, cu aceleași personaje și uneori cu aceleași vorbe, un episod iese lin, curgător, că-ți vine să-l mai citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă. însă Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș; conacul va rămâne de-acum înainte cu hornul mic. în zorii secolului luminilor ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Belgrad cinci ani mai tîrziu, sub titlul neechivoc Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stînca“, pe baza acestei cărți formîndu-se conștiința și patriotismul cîtorva generații. În timp ce ziarele social-democrate demonstrau cu osîrdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspîndirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecînd sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerînd neîntemeiată orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
instituții de binefacere s-au întemeiat la inițiativa Î. P. Sf. Sale [...]. Blândul și răbdătorul nostru ierarh a suferit alăturea cu noi și ne-a îmbărbătat și pe noi [...]. La împlinirea acestui prim deceniu de înaltă păstorire, ne rugăm cu osârdie ca și totdeauna la Sf. Liturghie ca Dumnezeu să ni-l dăruiască sfintei biserici în pace, întreg, sănătos, onorat, îndelungat în zile, drept îndreptând cuvântul adevărului”. La împlinirea vârstei de 60 de ani, mitropolitul Nectarie a fost sărbătorit de întreaga
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ridica spre cer, ca un fel de vapor, tot, numai din aur, sau, ca un drapel strălucitor, deasupra victoriei unei lupte proaspăt câștigate, din Înfruntarea cu relele și cu greutățile vieții de fiecare zi. Dar, omul, zice-se, Învinge, cu osârdie și cu Încredere, și cu ce mai e, pe de lături, le Învinge, zic, rând pe rând, pe toate, relele și greutățile vieții. Da, absolut pe toate, le Învinge. Așa a Învins și el, Bobu Filipel, dar, câte, oare, n-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]