1,319 matches
-
cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră în iubire cu tot trecutul lor, cu întregul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră în iubire cu tot trecutul lor, cu întregul lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un tip cu halat îl înduioșează, îl momește cu o fată care zice că va fi minunat să se cunoască, să stea de vorbă... Și coboară. Își ratează și sinuciderea. Pentru a urca în dubiță. La spital? Mai degrabă la ospiciu. - Cărțile despre ratați previn ratarea. Cărțile pe care le citim vin în momente diferite ale vieții noastre. Uneori citim din inerție, nu ne mai putem opri, e firescul nostru. Alteori citim pentru a ne adăposti de săgeți felurite care ne
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un spectacol public, transformându-se În prezentarea/analiza de caz. Spectacolul medico-psihiatric al nebuniei atinge apogeul În perioada celebrelor „Leçons
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
codoașă a ofițerilor. Mintea i se zdruncină. Se apucă din nou să picteze nebunește. Își regăsește vechiul prieten „îmburghezit”, așa încât el, poetul maudit, se izbește de un poet „plin de viață”, la țară, în Veneto. Până la urmă, este închis în ospiciu. Bogăția celor două intrigi care se împletesc - deși nerăbdarea lui Comisso o limitează și o rezumă continuu la forma sa esențială - este cea a unui roman-fluviu, a unui Adio, arme foileton, concentrat într-o cărticică de două sute de pagini. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clasic în două de un conflict interior. Cronicile spun că în spatele lui Giulio Drigo se ascunde de fapt Comisso însuși (combinat cu Arturo Martini 1), în timp ce în spatele lui Marco Sberga se află pictorul Gino Rossi 2 (mort, într-adevăr, la ospiciu). Dar s-ar putea susține și că atât Giulio Drigo, cât și Marco Sberga sunt autorul însuși, Comisso, aflat în dilema unei alegeri artistice, a unei modalități diferite de a fi în relație cu realitatea. În acest sens, astăzi, Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Carol erau trecute vizite la spitalul Sf. Spiridon, Baia turcească, penitenciar , Liceul internat, Liceul externat și Școala primară de băieți Carol I, iar În cel al Elisabetei deplasări la Conservator, Școala Reuniunii femeilor române, Spitalul de copii Caritatea și Ospiciul de infirme . Lista invitaților la serbările din Iași era completată cu nume importante ale spațiului public românesc, nu și cu profesori de la universitățile din străinătate, după cum remarcau cu tristețe chiar cadrele didactice de la instituția serbată. Alături de oficialitățile locale - primarul Nicu
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
sau democratizarea violenței camuflate. Deși Comitetul trebuie să anunțe în prealabil vizitarea unei anumite țări, acel stat este obligat să permită vizitarea neanunțată a oricărei localități din jurisdicția statului, inclusiv a închisorilor, a unităților militare, azilurilor, caselor de copii și ospiciilor. Comitetul asupra Torturii mai încearcă să dejoace tendința statelor de a-și ascunde violențele printr-un element de surpriză, vizitele fiind anunțate cu doar două săptămîni înainte, fără a se anunța programul. Se bazează și pe tactica de a intervieva
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
la beție, sau, dacă vreți, într-o stare psihedelică. Acasă am recitit 50 de pagini din Muntele vrăjit. Fascinantă această adaptare la capriciile unei maladii care te mistuie, și la rigorile implacabile ale unui sanatoriu de muribunzi, în fond un ospiciu deghizat. decembrie, 1996 Unde au dispărut traducătorii? Dacă schimbările importante din societatea noastră de după 1990 au bulversat serios scriitorul basarabean, care nici acum nu-și poate regăsi un regim creator normal, după șapte ani de libertate a creației (din cei
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cerul greu, de plumb, orizontul închis străbătut de corbi negri: "o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenați..." (E. Lovinescu). În volumul Plumb apare o viziune de infern, cu ploi lungi și reci, abatoare, ospicii, cazărmi cu fanfare militare, absurd și deznădejde. Volumul Scântei galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra lumii meschine în care trăiește, se realizează profesional. Aglae Tulea este "baba absolută, fără cusur în rău" (așa o numește Weissman), invidioasă, lacomă, meschină. Proastă, vulgară își abandonează soțul în ospiciu. Leonida Pascalopol este tipul moșierului rafinat, cult, elegant, echilibrat, protector, plin de noblețe sufletească în relațiile cu Otilia, căreia îi acordă sprijin moral și material. El a definit cel mai bine pe Otilia: "A fost o fată delicioasă. Dar ciudată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
voia soartei, fără busolă a unui protagonist divizat și totodată multiplu, materia epică a romanului fiind un delir al mai multor euri, cum spunea Musil. Autobiografia se intersectează cu biografia, texte religioase cu predici scrise de un individ internat în ospiciu, un prizonier, un criminal, o displaced person, pentru un preot din Tasmania, reverendul Blunt care strigă: "nu vă fie teamă de marea amară, locul oricărei nenorociri, căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
flăcări, căpcăunul imploră mila semenilor și îndurarea lui Dumnezeu. Versiunea românească este un model de traducere, apt să probeze nu doar măiestria romancierului Tournier, ci și extraordinara vocație epică a limbii române. Moartea divinului marchiz Romanul Macii bătrâneții. Sade la ospiciu (Humanitas, 2006, 148 p., traducere din franceză de Sabina Chișinevski) armonizează ireproșabil ficțiunea cu informația livrată de arhive în reconstituirea stilului unei epoci și a vieții protagonistului din titlu, adus în scenă în ultimii unsprezece ani de internare (închisoare) în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ultimii unsprezece ani de internare (închisoare) în stabilimentul din Charenton. Scrisă la două mâini, povestirea se deapănă alternativ pe două voci (partituri), Anne Parlange substituindu-se dicțiunii inconfundabile a divinului marchiz, în timp ce Vincent Lestréhan oferă o excelentă cronică a celebrului ospiciu, substituindu-se unui personaj fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de felul lui breton și șchiop în urma unui accident pe mare. Aflat din fragedă tinerețe în slujba domnului François de Coulmiers care tocmai a fost numit la conducerea ospiciului din Charenton
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a celebrului ospiciu, substituindu-se unui personaj fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de felul lui breton și șchiop în urma unui accident pe mare. Aflat din fragedă tinerețe în slujba domnului François de Coulmiers care tocmai a fost numit la conducerea ospiciului din Charenton, este promovat în postul-cheie de econom adjunct. Morvan va fi omul providențial din punct de vedere administrativ, reușind să asigure hrana și celelalte nevoi ale ospiciului, punând ordine nu numai în relațiile cu furnizorii sau angajații, ci și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
slujba domnului François de Coulmiers care tocmai a fost numit la conducerea ospiciului din Charenton, este promovat în postul-cheie de econom adjunct. Morvan va fi omul providențial din punct de vedere administrativ, reușind să asigure hrana și celelalte nevoi ale ospiciului, punând ordine nu numai în relațiile cu furnizorii sau angajații, ci și cu internații, fie ei nebuni sadea, sau doar exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili, năuci, fie nevoiași sau ai nimănui. Pe cât de rațional și imbatabil se dovedește a fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși". Departe însă de a fi un pensionar comod, Sade se impune ca protagonist al ospiciului nu atât datorită reputației și cărților sale scandaloase, cât caracterului său imprevizibil și firii schimbătoare; tonul său este când calm, avântat evocator sau confesiv, când ieșit din matcă, pornit pe frondă, diatribe și invective. Aflăm astfel că principalele sale pasiuni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri și religia. Indispus și revoltat de manierele și capriciile sale aristocrate, precum și de ieșirile în decor zgomotoase, Morvan este pur și simplu uluit de faptul că stăpânul său, dizgrațiosul dar înțeleptul director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a seduce și hipnotiza, precum și personalitatea molipsitoare, Morvan se va strădui să-și apere cu strășnicie cugetul și mintea de abisurile luciferiene ce eructau in jurul acelui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Lestréhan (în viața de toate zilele, casier general) îi datorăm detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de documente, apărut între doctorul Antoine Athanase Royer-Collard și directorul ospiciului François de Coulmiers) nu cruțau nici acel topos în afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede. Adevărul e că pe măsură ce timpul trece, climatul din stabiliment se degradează văzând cu ochii. Domnul de Coulmiers fusese destituit la numai cincizeci de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Toader Saulea: 109, 110 Martin PAGE (Franța): 6, 119, 122, 292, 293 M-am hotărât să devin prost (2004): 119 traducere de Adriana Gliga: 119, 122 Anne PARLANGE și Vincent LESTRÉHAN (Franța): 6, 138, 139, 141 Macii bătrâneții. Sade la ospiciu (2006): 138 traducere de Sabina Chișinevski: 138 Pier Paolo PASOLINI (Italia): 5, 45, 46, 47, 49, 50, 294 Petrol (1999): 45, 46, 47, 49, 50 traducere de Ștefania Mincu: 33, 40, 41, 45, 51 Milorad PAVIČ (Serbia): 6, 113, 149
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a renunța integral la tristețile vagi. Ele caracterizează peisajul, păstrat în repere bacoviene: târgul provincial cu limitările lui dătătoare de adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie de distrucție asupra tiparelor simboliste, iar momentul sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Dunoievca din județul Melitopol - ambele repartizate În com. Sărata jud.Cetatea Albă. A fost adunat un material inestimabil pentru care s-a plătit cu viața. Anton Rațiu citează: deznodământul colaboratorilor Întemnițati pentru activitatea lor, decedați În Închisoare, infirmi, internați În ospicii sau azile de bătrâni. Unii erau eliberați din lagăr fără drept de a ocupa o funcție la Stat. Anton Rațiu a reușit să salveze o mică parte din studiile consacrate cunoașterii românilor care se mai află la Est de Bug
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
tragice, sordide, patetice, chiar comice, a unor personaje traficanți de droguri, hoți, homosexuali, vagabonzi ce cutreieră America, precum Jack Kerouac pe care Ginsberg îi prezintă ca fiind martiri și cele mai bune minți ale generației sale, marginalizați, persecutați, închiși în ospicii și închisori. Prins în flagrant, cu obiecte furate de alții în mașina sa, Ginsberg însuși a evitat închisoarea, alegând să mimeze nebunia și să petreacă o vreme la ospiciu, unde l-a întâlnit pe vizionarul Carl Solomon, căruia i-a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cele mai bune minți ale generației sale, marginalizați, persecutați, închiși în ospicii și închisori. Prins în flagrant, cu obiecte furate de alții în mașina sa, Ginsberg însuși a evitat închisoarea, alegând să mimeze nebunia și să petreacă o vreme la ospiciu, unde l-a întâlnit pe vizionarul Carl Solomon, căruia i-a dedicat poemul, și pe care îl evocă în partea a treia, partea finală a poemului. Partea a doua, la fel de memorabilă ca prima, marchează o lărgire considerabilă a perspectivei: de la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]