1,318 matches
-
azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la care Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ceea ce era smintit în mecanismul lor. Mai toți oamenii aveau ceva schimbat atunci. Unii pentru că în adevăr erau zdruncinați. Alții pentru că, rămași aceiași, aveau de-a face cu ceilalți. Părea că o poartă se deschisese și amestecase, nebăgat de seamă, ospiciul cu sănătatea publică, și acel amestec făcea ca rațiunea publică să devieze.. . - Rezultatele se pot vedea, râse Nory, fericită ori de câte ori se dovedea ceva împotriva societăței actuale. Rezultatele suntem "noi toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apropie de casa ei. Copilul i-a murit la piept, de frig și de foame. Câțiva oameni din sat au imobilizat-o ca să-i poată smulge pruncul de la sân și să-l îngroape creștinește. O perioadă a fost internată în ospiciu, dar după o vreme a revenit acasă cu privirile tulburate de o uitare de sine. Trecea prin satul nostru spre un alt sat unde locuia o soră de a ei, și nu de puține ori, mânată de un instinct de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vaslui, Galați, Tecuci și Târgul Ocna cu exploatarea de sare. Apoi veniturile a zeci de sate, mori, velnițe și dughene. În aceste condiții, într-un veac veniturile au crescut de peste o sută de ori! Administra și susținea 16 spitale, patru ospicii, două aziluri, două orfelinate și două școli de moașe... S-o luăm totuși cătinel, sfințite. Mănăstira abia făcuse ochi, cum se spune, și Costantin Mihail Cehan Racoviță, la 15 mai 1756 (7264), scrie: „Am hotărât... pentru sfânta mănăstire, ce acmu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te-ai îndepărtat prea mult. Uite că de șapte ani reveniseși, câștigându-ți traiul prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de familiară atmosfera cu damfuri iuți de ospiciu a familiei, de vreme ce de doi ani reveniseși și mai mult, oploșindu-te pe lângă surioara ta geamănă, Elenuța... Crescuseră împreună la leagănul-orfelinat și păstraseră o legătură strânsă și cât stătuseră în școli speciale separate, de fete și băieți, și încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că mă distrez mai mult În felul ăsta”. „Nu te distrezi, ești pasionat, asta-i altceva. Fii atent, ăia or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că unele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune a fost că peste Prut s-au instalat poduri de flori; multe din ele de plastic, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse cap la cap, multe din informațiile despre Leo erau contradictorii. Cum putuse s-o iubească într-adevăr pe Sabina, să-i fie alături prin ospicii, dar, în același timp, să nu-și dorească o familie cu ea? De unde spaima lui de a avea copii împreună? Avortul pe care ea-l făcuse la Botoșani fusese real sau doar o prefăcătorie? În măsura în care el fusese real, ce rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mirească și ai un ginere pe cinste, mai este loc de necazuri, caută să-l înveselească Virgil. Voi nu știți câte au trecut peste mine. — Apropo! Am auzit că soția ta de a doua este bolnavă. Este internată într-un ospiciu. — Săraca! Îmi pare rău. N-ai mai ținut legătura cu noi. Nu ne-ai mai spus nimic. — De unde să știu unde să vă anunț.Auzisem că v-ați mutat în alt oraș. — Este adevărat că și noi cu atâta lucru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe Vasile Mocanu care nu arăt bine. — Ai mai slăbit tată, ce se întâmplă cu dumneata? — Nu știu, Teofana, fata mea, de când am rămas singur simt că nu mai am putere. — Mi-a spus Alexandru că Florica este internată în ospiciu. Ce s-a întâmplat? După plecarea ta ne-am certat rău de tot. Alexandru o înfrunta de câte ori venea la noi. Azi așa, mâine așa, până când am văzut că începe s-o ia razna. Nu ne mai înțelegeam cu ea, nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ne-a venit să credem că mai trăiești și prin câte ai trecut. Abia când ai venit aici cu Alexandru, data trecută, am aflat. Nu se vorbea decât despre tine. — Au condamnat-o pe țața Florica. Știi că este în ospiciu? — Mi-au spus ai mei, era tristă Teofana. Această tristețe a urmărit-o mult timp după moartea tatălui. Cel care o îmbărbăta era Cezar și Zina care-și revenise din șocul provocat de moartea lui Eusebiu. Încetul cu încetul, Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ale cui? — Ale doctorului. — A, vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
goală. Și pe urmă, de câte ori rămâneam însărcinată, fiecare dintre ei mă părăsea. Păcat că n-am avut curajul să fac un copil! Tot ce am acum pe lume e George și el e nebun, ar trebui să fie într-un ospiciu, legat în lanțuri. Într-o bună zi o să mă omoare. Mi-a zis că a văzut-o pe fata aia, Meynell, dezbrăcându-se. Ce? Cum, când? Nu știu, George minte de îngheață apele. Nu știu ce s-a întâmplat sâmbăta trecută. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
energie l-am găsit acolo unde mă așteptam mai puțin: chiar în disperarea mea. Mi s-a făcut teamă să nu înnebunesc. Trebuia să scap, să nu mai văd telefonul, să mă duc undeva, oriunde, altfel cu siguranță intram în ospiciu... Cât am stat astfel? O săptămînă? Două? O lună? Habar n-am. Știu numai că la un moment dat nu mai dormeam deloc și parcă telefonul suna continuu și chiar sunetul lui semăna cu un lătrat de câine... Nu știu cum am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din nou: ― Nu știu dacă erau propriu-zis "persoane". ― Cum adică? ― Uneori când ridica receptorul nu auzea nimic. Alteori auzea un mârâit și mai târziu lătrături de câine. ― Prietenul dumitale, am întrebat-o după o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu mi-a spus nimic... Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat." În clipa aceea s-a auzit din nou schelălăitul câinelui. Îmblânzitorul n-a mai scos un cuvânt. A revenit la nemișcarea dinainte, dormea în picioare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
surâdea ironic auzind năzbâtiile pe care le debitam bă-trînului despre Țara Soarelui-Răsare. Și râzi, rîzi! într-adevăr ― era de necrezut această coincidență buclucașă! Mihaela însă hohotea să moară... Atrăgeam privirile tuturor cu râsul nostru căpiat. Parcă scăpasem amândoi dintr-un ospiciu! ― În viața mea n-am râs atâta, rosti ea sfârșită. Zău, nu-i d-a bună! La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ― Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri? Din pricina rîsuluî, nici n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste. Ar fi, după unele zvonuri, un foarte avizat filolog. Cam straniu, dar tobă de carte. Silueta lui fină, fragilă, vulnerabilă pare să facă legătura dintre bibliotecă și ospiciu. Pe vas, e mereu preocupat. Apare pe neașteptate, căutând, parcă, pe cineva sau ceva, după care se îndepărtează. Foarte rar stă, ca acum, pe scaun, nemișcat... N-are, însă, aerul că ascultă poemele poeților turci. E îmbrăcat într-o redingotă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste "dezeuropenizări"? Se pare că în casa din Olanda unde a trăit în 1624 Descartes este acum un ospiciu. Dacă este așa, înseamnă că acea clădire e cea mai europeană dintre clădirile Europei! Ea strânge laolaltă gloria rațiunii și gloria nebuniei. Sau demonstrează că între rațiune și nebunie nu e decât o problemă de timp. Suntem deasupra Kölnului. Dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cheamă. M. Eminescu 188 [ALEXANDRU CHIBICI REVNEANU] Doebling, 12/24 ianuarie 1884 Iubite Chibici, Nu sânt deloc în stare să-mi dau seamă de boala cumplită prin care am trecut, nici de modul în care am fost internat aici în ospiciul de alienați. Știu numai atât că boala intelectuală mi-a trecut, deși fizic stau îndestul de prost. Sânt slab, rău hrănit și plin de îngrijire asupra unui viitor care de-acum înainte e fără îndoială și mai nesigur pentru mine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ILFOV SECȚIA II-a C. C. Nr. 9344 Domnule Jude, Am onoare a vă înainta dosarul nr. 645/89, rugîndu-vă a face să se execute Jurnalul nr. 2894/89. Președinte [indescifrabil] D-sale D-lui Jude Bursan XV Interogatoriu Luat la ospiciul d-lui dr. Sutzu. d-lui Mihail Eminescu, conform jurnalului nr. 2894/89. de noi G. G. Bursan, membru delegat prin zisul jurnal, asistat de d-l procuror Henryk Catargiu și de adjunctul de grefă N. Ionescu, astăzi 13 iunie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
strângând date despre sirene. Dar nu m-am putut abține când m-am îndrăgostit de nevasta unuia din pescari. A trebuit din nou să fug, altminteri muream înjunghiat. M-am întors la medicină și m-am angajat psihiatru într-un ospiciu aflat mereu în criză de doctori deoarece se găsea departe de orice localitate. Vorbea aproape amuzat, de parcă nu era el în cauză, iar fața roșie îi dădea ceva comic. ― Sincer să fiu, îmi e greu să vă imaginez în rasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]